Reziliere contract. Jurisprudență Reziliere
| Comentarii |
|
Tribunalul TELEORMAN Decizie nr. 403 din data de 25.05.2017
Prin sentința civilă nr. 2851/09/11/2016 Judecătoria Z a respins acțiunea având ca obiect reziliere contract formulată de reclamantul EM, în contradictoriu cu pârâta S.C., ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele :,, La data de 27.03.2012, reclamantul EM a încheiat cu pârâta SC contractul de arendare nr. 253/27.03.2012 (filele 7-9), având ca obiect suprafața de 0,9558 ha teren arabil situată în extravilanul satului L, jud. T.
Potrivit art. 5 alin. (1) din contract, acesta se încheie pentru o durată de 10 ani, începând cu data de 07.03.2012.
Potrivit art. 8 lit. o) din contract, obligația arendașului SC este aceea de a plăti impozitul pe terenul arendat, pe numele arendatorului, începând cu data de 01.01.2012.
Conform art. 9 alin. (1) din contract, în caz de neexecutare culpabilă a obligațiilor de către una dintre părți, partea prejudiciată poate solicita rezilierea contractului.
Cu toate că pârâta a arătat că și-a îndeplinit obligația privind plata impozitului aferent arendat, instanța reține, față de conținutul certificatului de atestare fiscală depus la dosar, la termenul din 26.10.2016, certificat eliberat la data de 25.10.2016, că pârâta nu și-a îndeplinit această obligație, astfel cum susține reclamanta, numitul EM figurând cu un debit de 244 lei reprezentând debit și majorări.
În drept, potrivit art. 1.516 C.civ., (1) Creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală, exactă și la timp a obligației. (2) Atunci când, fără justificare, debitorul nu își execută obligația și se află în întârziere, creditorul poate, la alegerea sa și fără a pierde dreptul la daune-interese, dacă i se cuvin: 1. să ceară sau, după caz, să treacă la executarea silită a obligației; 2. să obțină, dacă obligația este contractuală, rezoluțiunea sau rezilierea contractului ori, după caz, reducerea propriei obligații corelative; 3. să folosească, atunci când este cazul, orice alt mijloc prevăzut de lege pentru realizarea dreptului său.""
Potrivit art. 1.549, ,,(1) Dacă nu cere executarea silită a obligațiilor contractuale, creditorul are dreptul la rezoluțiunea sau, după caz, rezilierea contractului, precum și la daune-interese, dacă i se cuvin.""
Față de dispozițiile art. 1.551 C.civ., ,,(1) Creditorul nu are dreptul la rezoluțiune atunci când neexecutarea este de mică însemnătate. În cazul contractelor cu executare succesivă, creditorul are dreptul la reziliere, chiar dacă neexecutarea este de mică însemnătate, însă are un caracter repetat. Orice stipulație contrară este considerată nescrisă.""
În speță, instanța reține faptul că a existat o neexecutare din partea pârâtei, în ceea ce privește plata impozitelor aferente terenului, obligație pe care și-a asumat-o prin chiar contractul de arendare.
Interpretând per a contrario dispozițiile art. 1.551 C.civ., creditorul are dreptul la rezoluțiune/reziliere atunci când neexecutarea este însemnată, determinată, esențială.
Or, în doctrină s-a considerat că neexecutarea este determinantă atunci când lipsește pe creditor de ceea ce ar fi fost îndreptățit să se aștepte de pe urma contractului. În acest context, este firesc a se face apel la noțiunea de cauză a contractului pentru a putea determina ceea ce presupune o neexecutare determinantă la încheierea contractului. Astfel, o neexecutare a unei anumite prestații poate atrage rezoluțiunea/rezilierea contractului dacă ea a constituit cauză determinantă a angajării celeilalte părți.
Pe de altă parte, neexecutarea de mică însemnătate presupune o neexecutare care să nu aibă un caracter suficient de important raportat la întreaga economie a întregului contract, cât să justifice rezoluțiunea. Această apreciere trebuie să se raporteze la momentul încheierii contractului, prin raportare la criteriile așteptării legitime și al previziunii rezonabile.
Prin raportare la aceste criterii, este greu de crezut că, pentru reclamant, cauza principală a contractului a fost plata impozitelor pentru terenul arendat, și nu plata arendei, conform art. 6 din contract.
Totodată, valoarea impozitului neachitat de pârâtă pentru toată perioada anterioară prezentei cereri de chemare în judecată este mult inferioară contravalorii arendei anuale, conform estimării făcute de reclamantă (fila 20).
Prin urmare, neexecutarea invocată de reclamant este de mică însemnătate, neputând justifica rezilierea contractului, conform dispozițiilor art. 1.551 C.civ.
Pentru aceste motive, cererea reclamantului urmează a fi respinsă în totalitate ca neîntemeiată, atât cu privire la capătul de cerere principal, cât și cu privire la cheltuielile de judecată ,,.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel , în termenul legal prevăzut de lege , apelantul reclamant EM , solicitând admiterea apelului , schimbarea în tot a sentinței apelate cu consecința admiterii acțiunii.
Criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie a arătat că , potrivit art. 8 lit. o din contractul de arendare încheiat între părți, arendașul avea obligația de a plăti impozitul pe terenul arendat, pe numele arendatorului, începând cu data de 01.01.2012. Potrivit art. 9 alin.1 din contract, in caz de neexecutare culpabilă a obligațiilor de către una din părți, partea prejudiciată poate solicita rezilierea contractului.
Apelanta a mai menționat că din certificatul de atestare fiscală eliberat in data de 25.10.2016, rezultă că societatea pârâtă nu și-a îndeplinit această obligație de a plăti impozitul pe terenul arendat, reclamanta figurând cu un debit de 244 lei, instanța de fond reținând în mod greșit că în situația in care neexecutarea este de mică însemnătate, nu se poate justifica rezilierea contractului.
Sub acest aspect, a susținut că din certificatul de atestare fiscală, rezultă caracterul repetat al neexecutării culpabile a obligațiilor contractuale de către societatea pârâtă, iar reaua-credință a pârâtei reiese din faptul că, deși a fost notificată și chemată in judecată in vederea rezilierii contractului, pe motiv că nu a achitat impozitul aferent terenul arendat, nici până la acest moment intimata-pârâtă nu și-a îndeplinit obligațiile asumate .
Verificând în limitele cererii de apel și a apărărilor formulate, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de prima instanță, Tribunalul, va admite apelul declarat pentru considerentele care vor succede.
Art. 8 lit. o) din contractul de arendare nr. 968/19.07.2012 încheiat de părți prevede obligația arendașului SC de a plăti impozitul pe terenul arendat, pe numele arendatorului, începând cu data de 01.01.2012.
Conform art. 9 alin. (1) din contract, în caz de neexecutare culpabilă a obligațiilor de către una dintre părți, partea prejudiciată poate solicita rezilierea contractului.
Cu toate că pârâtă a arătat că și-a îndeplinit obligația privind plata impozitului aferent arendat, față de conținutul certificatului de atestare fiscală nr.11216/25/10/2016 fila 37 dosar fond rezultă că aceasta nu și-a îndeplinit această obligație, reclamanta figurând cu un debit de 244 lei reprezentând debit și majorări.
De asemenea, din certificatul fiscal nr. 3893/24/05/2017 (f. 18 dosar apel) reiese că nici în prezent pârâta nu achitat impozitul pe teren, reclamanta figurând în evidențele Primăriei comunei O cu suma de 301 lei reprezentând debit curent, debit restant și majorări.
Potrivit art. 1.549 C.civ., ,,(1) Dacă nu cere executarea silită a obligațiilor contractuale, creditorul are dreptul la rezoluțiunea sau, după caz, rezilierea contractului, precum și la daune-interese, dacă i se cuvin.""
Totodată, dispozițiile art. 1.551 C.civ. prevăd că ,,(1) Creditorul nu are dreptul la rezoluțiune atunci când neexecutarea este de mică însemnătate. În cazul contractelor cu executare succesivă, creditorul are dreptul la reziliere, chiar dacă neexecutarea este de mică însemnătate, însă are un caracter repetat. Orice stipulație contrară este considerată nescrisă.""
Din analiza coroborată a acestor dispoziții, rezultă că, pentru a interveni rezilierea unui contract este necesară îndeplinirea condițiilor privind răspunderea contractuală și a condițiilor speciale privind rezilierea, respectiv: să existe o obligație contractuală, obligația să nu fi fost îndeplinită de către debitorul acesteia, neîndeplinirea obligației să îi fie imputabilă debitorului, să existe prejudiciului decurgând din neîndeplinirea obligației, debitorul să fi fost pus în întârziere și neexecutare unui contract cu executare succesivă să fi fost fie însemnată, fie de mică însemnătate însă cu un caracter repetat.
În speță, instanța de apel, constată că pârâta nu și-a îndeplinit obligația de plată a impozitelor aferente terenului arendat, vinovăția acesteia fiind prezumată conform art.1548 C.civ. "culpa debitorului unei obligații contractuale se prezumă prin simplul fapt al neexecutării";.
Prejudiciul patrimonial produs reclamantei constă în sumele de bani cu care figurează în evidențele fiscale ale Primăriei comunei O, jud. T.
De asemenea, instanța de apel, reține că pârâta este de drept în întârziere, conform art. 1523 alin. (2) lit. c) teza a II-a C.civ., aceasta neglijând să își execute obligația de plată a impozitelor în mod repetat, în cadrul unei obligații cu executare succesivă.
În ceea ce privește caracterul neexecutării obligației de plată a impozitelor aferente terenului, instanța de apel apreciază că, deși reprezintă o neexecutare de mică însemnătate, aceasta a avut un caracter repetat, aspect ce reiese din cuprinsul certificatelor de atestare fiscală, care cuprind atât obligațiile fiscale curente, cât și cele anterioare neachitate, față de care au fost stabilite majorări/dobânzi.
Față de aspectele de fapt și de drept expuse, Tribunalul, constată că, în mod greșit, instanța de fond a respins acțiunea formulată de reclamantă, considerând că neexecutarea invocată de reclamantă este de mică însemnătate.
În raport de cele ce preced, instanța de apel apreciază că sunt îndeplinite prevederile art. 1551 teza a doua C.civ., cererea având ca obiect reziliere contract formulată de reclamantul EM în contradictoriu cu pârâta S.C.. întemeiată, motiv pentru care, se va dispune rezilierea contractului de arendare nr. 253/27/03/2012 , încheiat intre părți.
Așa fiind, în baza art. 480 alin.2 C. proc. civ. a admis apelul declarat, a schimbat hotărârea apelată, în sensul admiterii acțiunii formulate.
În baza art. 453 C.proc.civ., având în vedere culpa procesuală a intimatei a obligat-o pe aceasta la plata către apelantă a sumei de 370 lei cu titlu de cheltuieli de judecată .
| ← Nulitate act juridic. Jurisprudență Plăţi | Contestatie la executare. Jurisprudență Contestaţie la executare → |
|---|
