Suspendare executare act administrativ . Jurisprudență Chirii
| Comentarii |
|
Tribunalul GORJ Sentinţă civilă nr. 1579/2016 din data de 04.11.2016
Titlu: suspendare executare act administrativ
Domeniu asociat: cereri
R O M Â N I A
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA nr. 1579/2016
Ședința publică din 04 noiembrie 2016
Pe rol se află judecarea acțiunii promovată de reclamanta D., în contradictoriu cu pârâtele X și Y, având ca obiect suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns, pentru reclamantă, administrator B.A. asistat de avocat B.A., conform împuternicirii avocațiale aflată la dosarul cauzei iar pentru pârâte a răspuns consilier juridic P.M., conform delegației aflată la dosarul cauzei.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că termenul a fost acordat pentru ca pârâta X să depună relațiile solicitate de instanță, sens în care, în dimineața ședinței de judecată a depus răspunsul la cele solicitate de instanță.
Constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, tribunalul apreciază cauza în stare de judecată și pune în discuție excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtei X invocată prin întâmpinare și acordă cuvântul pe această excepție și pe cererea de suspendare a executării actului administrativ.
Avocat B.A., pentru reclamantă, solicită respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei X invocată prin întâmpinare, apreciind că are calitatea de pârâtă în prezenta cauză, deoarece executarea silită se realizează de aceste organe fiscale iar soluția pronunțată în prezenta cauză îi este opozabilă.
Pe fondul cauzei, apărătorul ales al reclamantei solicită suspendarea executării Deciziei de impunere nr. F-GJ…., întocmită ca urmare a Raportului de inspecție fiscală nr. F-GJ …., încheiat în Târgu-Jiu, în data de 06.07.2015 de către inspectorii din cadrul Y, până la soluționarea irevocabilă a contestației, fiind îndeplinite condițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 ca o măsură de protecție cu privire la drepturile și interesele contribuabilului și de asemenea cu îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 278 Cod procedură fiscală.
În acest sens, apărătorul ales al reclamantei arată că cele patru condiții prevăzute de lege în vederea suspendării executării actului administrativ sunt îndeplinite, și anume procedura prealabilă precum și plata cauțiunii și de asemenea, cazul bine justificat și paguba iminentă.
Cu privire la cazul bine justificat definit de art. 2 lit. d din Legea contenciosului administrativ, consideră că în speță există o îndoială puternică asupra actului administrativ ce face obiectul cererii de suspendare care să poată să înfrângă caracterul său executoriu și să ofere o protecție adecvată împotriva arbitrariului și discreționarului modalității în care acesta a fost întocmit.
Pentru aceste motive, consideră că există atât neconformități procedurale la îndeplinirea actului administrativ cât și neconformități pe fondul problemei deduse procedurii contencioase.
În aceste condiții a sesizat instanța de judecată, invocând necompetența materială a organelor de inspecție fiscală, întrucât potrivit Hotărârii de Guvern nr. 520 din 2013 coroborată cu OUG nr. 73/2013, toate atribuțiile direcțiilor județene au fost preluate de direcțiile regionale, motiv pentru care în speță consideră că acest control ar fi trebuit efectuat de către organele regionale din Craiova, aspect care nu s-a întâmplat.
Mai mult decât atât, nu se poate face vorbire despre un transfer legislativ sau de o delegare de competențe așa cum este prevăzut de Ordinul 767/2016 iar sancțiunea cu privire la acest aspect este nulitatea conform art. 49 din Codul de procedură fiscală, fiind o condiție care vizează ordinea publică.
De asemenea, apărătorul ales al reclamantei face referire și la nerespectarea dreptului de acces la dosarul administrativ, în sensul că la efectuarea controlului s-au avut în vedere de către organele fiscale o serie de documente, având acces la o serie de informații care nu au constituit anexă la raportul de inspecție fiscală, și de care reclamanta nu are cunoștință.
Cu privire la nerespectarea dreptului la apărare, apărătorul ales al reclamantei face referire la art. 46 alin. 2 lit. j Cod procedură fiscală, și anume dreptul la ascultare. În acest sens, arată că societatea reclamantă, în calitate de contribuabil nu a fost ascultat, nu a fost chemat de două ori pentru a-și exprima punctul de vedere cu privire la situația de față și mai mult decât atât, organul de inspecție fiscală a avut la dispoziție o perioadă de timp îndelungată pentru a ajunge la o concluzie, această perioadă de timp de șase luni a angrenat calculul și plata de obligații accesorii care fac obiectul unei decizii suplimentare, care în momentul de față face obiectul executării silite.
Totodată, reclamanta a solicitat să se dea eficiență art. 55 din Codul de procedură fiscală, a solicitat să se efectueze o expertiză și cercetare la fața locului dar acest lucru nu s-a întâmplat.
Cu privire la modul de întocmire al raportului de inspecție încheiat în urma controlului, apărătorul ales al reclamantei consideră că ar fi trebuit să se aibă în vedere o răspundere subiectivă, și anume să se aibă în vedere intenția pe care a avut-o societatea reclamantă în momentul în care a înregistrat aceste facturi. A depus la dosarul cauzei o serie de facturi, pentru a dovedi faptul că toate operațiunile contabile sunt reale și corecte și de altfel nici organele fiscale nu contestă existența mărfurilor în stoc. În apărare face referire și la Directiva Curții de Justiție a Uniunii Europene 2006/2012, motiv pentru are solicită să se aibă în vedere faptul că s-a statuat că un contribuabil trebuie protejat și ar fi inechitabil ca o decizie de impunere emisă în aceste condiții să producă efecte iar contribuabilul de bună credință trebuie să obțină protecție adecvată din partea organelor jurisdicționale.
În ceea ce privește cea de-a patra condiție, prejudiciul iminent reiese din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, respectiv cele douăsprezece cereri de demisie ale unora dintre angajații societății reclamante, creându-se efectul bulgărelui de zăpadă, întrucât acești angajați au cunoștință de faptul că au fost blocate conturile societății. De asemenea la dosarul cauzei au fost depuse o serie de contracte de achiziții utilaje care au fost cumpărate în rate iar în momentul de față nu se mai pot achita de reclamantă aceste rate.
Avocat B.A., în apărare, arată că buna credință a reclamantei o dovedește cu certificatul de atestare fiscală din care reiese că până în momentul de față nu s-a mai aflat în această situație, iar obligațiile fiscale au fost achitate la zi, motiv pentru care consideră că decizia de impunere este abuzivă, solicitând anularea acesteia, fără cheltuieli de judecată. În dovedire depune dovada îndeplinirii procedurii prealabile și practică judiciară, constând în sentința civilă nr. 190 din 30 iunie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Galați, în dosarul nr. 471/44/2015, sentința civilă nr. 2313 din 20 iulie 2016, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr. 2214/117/2016 și sentința civilă nr. 45 din 03 decembrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, în dosarul nr. 1153/33/2015.
Consilier juridic P.A., pentru pârâte, solicită admiterea excepției, motivând faptul că actele administrativ fiscale contestate de reclamantă nu sunt emise de X.
Pe fondul cauzei, pârâta solicită respingerea cererii de suspendare a executări actului administrativ așa cum a fost formulată.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal, la data de …………. sub nr. ……, reclamanta D. a chemat în judecată pârâtele X și Y, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună suspendarea executării Deciziei de impunere nr. F-GJ …., întocmite ca urmare a Raportului de inspecție fiscală nr. F-GJ …, încheiat în TJ, în data de ….. de către inspectorii din cadrul Y, până la soluționarea irevocabilă a contestației.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, în fapt, în perioada 13.01.2016-08.07.2016 societatea reclamantă a făcut obiectul unei inspecții fiscale, iar perioada vizată a fost 01.04.2014 - 30.09.2015.
La finalizarea acestei inspecții, prin Raportul de inspecție fiscală nr. F-GJ …. și prin Decizia de impunere nr. F-GJ …., organele de inspecție fiscală au făcut cunoscut reclamantei că ar datora obligații fiscale principale, impozit pe profit și TVA, după cum urmează: suma de 167.825 lei reprezentând impozit pe profit suplimentar și suma de 358.014 lei reprezentând TVA suplimentară.
În acest sens, reclamanta arată că împotriva Raportului de inspecție fiscală, încheiat de către intimată și împotriva Deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare stabilite cu ocazia inspecției fiscale, întocmite ca urmare a Raportului de inspecție de inspecție fiscală nr. F-GJ ….., s-a formulat contestație, trimisă prin poștă, în data de 26.08.2016.
Prin această contestație, reclamanta a solicitat anularea în parte a Raportului de inspecție fiscală menționat, precum și anularea în parte a Deciziei de impunere nr. F-GJ ….., iar pe cale de consecință să se constate că nu se impune stabilirea impozitului pe profit suplimentar în cuantum de 167.825 lei și totodată că nu se impune colectarea TVA suplimentar în cuantum de 358.014 lei, prezenta contestație aflându-se în procedura prealabilă.
Însă, cu toate că dosarul se află încă în procedura prealabilă de contestare a acestor acte administrativ fiscale, pârâta Y a dispus trecerea la executarea silită a debitului în sumă totală de 167.825 lei impozit pe profit stabilit suplimentar și TVA suplimentar în sumă de 358.014 lei.
Raportat la evidența contabilă și documentele justificative, reclamanta nu datorează integral sumele suplimentare stabilite la bugetul statului cu titlu de impozit pe profit suplimentar, aferent perioadei ….., astfel că nu datorează nici majorările de întârziere sau penalitățile de întârziere.
Astfel, în mod greșit Y a reținut că și-ar fi majorat nejustificat pierderea fiscală pentru perioada vizată reprezentând cheltuielile cu materii prime, materiale consumabile, obiecte de inventar și servicii aprovizionate de la șase diverși furnizori (PAS, RBCRRP, RC, ATM și PLD) și că a dedus nejustificat impozitul pe profit și TVA-ul în sume menționate, existând suspiciunea asupra realității tranzacțiilor derulate cu societatea comercială emitentă.
Însă, în realitate, raporturile contractuale cu furnizorii s-au derulat în mod real și legal, iar operațiunile au fost înregistrate în evidențele contabile ale societății reclamante.
În toata perioada reverificată de inspectorii fiscali societatea reclamanta a calculat, înregistrat, declarat și virat în mod corect bugetului consolidat al statului toate sumele reprezentând TVA, aferente operațiunilor comerciale descrise mai sus.
În concluzie, reclamanta consideră că în mod greșit s-a apreciat de către Y că există activități fictive în raporturile cu furnizorii menționați (PAS, RBCRRP, RC, ATM și PLD), toate activitățile fiind în mod corect și legal realizate, așa cum rezultă și din documentele justificative existente în contabilitatea societății reclamante.
În atare situație, reclamanta învederează faptul că societății reclamante nu-i sunt opozabile în nici un fel relațiile comerciale pe care societățile furnizoare le-au avut de-a lungul timpului cu partenerii lor contractuali, aceștia fiind terți față de aceste raporturi comerciale.
Cât timp reclamanta și-a îndeplinit toate obligațiile contractuale și legale raportate la relațiile contractuale cu societățile menționate, nu poate fi sancționată pentru eventuale nereguli din contabilitatea altor societari.
A susținut că intimata nu a răsturnat în nici un fel prezumția de bună credință a sa în derularea raporturilor comerciale privind achizițiile de bunuri și servicii, reclamanta necunoscând vreodată că operațiunile invocate ca temei pentru dreptul de deducere ar fi nereale.
Din punct de vedere contabil, facturile fiscale la care s-a făcut referire în RIF și care privesc în mod nemijlocit relațiile cu terții furnizori întrunesc condițiile prevăzute de lege pentru a fi înregistrată în contabilitatea unei societăți comerciale.
Astfel, facturile fiscale menționate corespund modelului de factură prevăzut de art. 319 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, având completate denumirea, adresa și Codul fiscal ale furnizorului și ale beneficiarului, data emiterii, denumirea bunurilor livrate, cantitățile, prețul unitar și suma taxei pe valoarea adăugată.
Ca atare, aceste facturi fiscale care au generat prezentul litigiu au fost înregistrate în contabilitate cu respectarea principiilor contabilității și a planului de conturi sintetice și analitice.
Executarea de către intimata a sumelor de bani contestate de reclamantă pune efectiv societatea în imposibilitatea obiectivă de a-și desfășura activitatea, de a efectua plățile ce se impun zi de zi, de a-și plăti angajații și creditele aflate în derulare, aceste aspecte urmând a atrage riscul iminent de insolvență și trecerea în șomaj a angajaților.
A mai menționat faptul că societatea reclamantă D are cheltuieli fixe lunare, astfel, salarii nete, …….-50.796; contribuții firma - 15.653; contribuții salariați - 18.580; linie de credit AB 3M% p.a.; linie de credit IB 5.5 % p.a.; contract de leasing financiar nr….. - 272,34 eur/luna - 1.208,67; contract de leasing financiar n.r……. - 257.72 eur/luna - 1.167,47; contract plată în rate ….. - 1366,95 eur - 6.082,93; contract plată în rate ….; contract plată în rate …..- 1602,51 eur - 7.131,17; contract plată în rate …..- 1092,28 eur - 4.860,65; contract plată în rate …..- 5171,02 eur - 23.011,04; chirie lunară 7500 eur - 33.429 lei; utilități, aprox. - 5.000 lei; furnizori neachitați la 31.08.2016 - 1.493.276,85, rezultând un total de 1.665.322,2 lei.
Evident că neplata cu promptitudine a oricăror sume dintre cele descrise mai sus ar conduce la imposibilitatea desfășurării activităților societății D ca și societate comercială iar suplimentarea cifrelor de mai sus cu încă 525.839 lei (suma stabilită eronat prin Raportul de inspecție fiscală nr. F-GJ …….) și prin Decizia de impunere nr. F-GJ …..și care ar fi trebuit achitată până în data de 20 august 2016, ar duce la incapacitate de plată și apoi insolvență.
Având în vedere că sumele reținute de pârâtă ca debit suplimentar nu sunt certe și că a contestat în termen aceste acte administrativ fiscale, instanța urmând să aprecieze cuantumul cauțiunii pentru soluționarea prezentei cereri de suspendare.
În apărare, reclamanta consideră că în prezenta cauză sunt îndeplinite condițiile art. 15 din Legea nr. 554/2004, după cum urmează: (1) În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nici o formalitate.
(2) Instanța soluționează cererea de suspendare, de urgență și cu precădere, cu citarea părților.
Astfel, reclamanta arată că se află în prezența unui caz bine justificat, iar suspendarea provizorie se justifică pentru prevenirea unei pagube iminente.
Așa cum a mai arătat, paguba iminentă la care este supusă reclamanta este reprezentată de imposibilitatea desfășurării activității prin neplata facturilor scadente, lipsa disponibilităților pentru achitarea salariilor angajaților, fiind evident că prejudiciul material viitor și previzibil pe care societatea reclamanta îl va suferi, va fi greu sau chiar imposibil de reparat.
În ceea ce privește condiția cazului bine justificat, instanța nu trebuie să procedeze la analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăși contestația împotriva actelor administrativ-fiscale, ci trebuie să-și limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt și de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumției de legalitate de care se bucură actele contestate de aceasta.
Astfel, înscrisurile depuse în apărare la dosar, sunt de natură a crea acea îndoială serioasă.
Din interpretarea coroborata a prevederilor Legii nr. 554/2004 rezultă că pentru suspendarea executării unui act administrativ, pe lângă cerința inițierii procedurii de anulare a actului administrativ este necesar a fi întrunite cumulativ alte două condiții: existența unui caz bine justificat și iminența producerii unei pagube care, astfel, poate fi prevenită.
În cauza de față, măsura provizorie solicitată de reclamantă se justifică prin existența în cauză a unor cazuri bine justificate, ca împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actelor administrativ-fiscale contestate, astfel cum se prevede în art. 2 alin. 1 lit. t) din Legea nr.554/2004. Această aparență de nelegalitate creează o îndoială în ceea ce privește actele contestate și a căror legalitate nu a fost încă pe deplin confirmată.
Reclamanta dovedește și îndeplinirea celei de-a doua condiții legale pentru măsura de suspendare solicitată, dat fiind producerea unei pagube în patrimoniul societății reclamante ca efect al blocării tuturor conturilor bancare ale societății.
Raportat la această definiție legală dată pagubei iminente și la faptul că reclamanta trebuie să plătească o sumă importantă de bani, iar legalitatea actelor administrative contestate este pusă la îndoială, reclamanta apreciază că punerea în executare a acestora afectează activitatea reclamantei.
Prezenta cerere de suspendare provizorie întrunește condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, fiind vorba despre o măsură provizorie, vremelnică, luată pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara în alt mod.
Totodată, reclamanta învederează instanței că se va conforma întocmai dispozițiilor art. 215 alin. 2 Cod procedură fiscală care reglementează cuantumul cauțiunii pentru soluționarea cererilor de suspendare a executării actelor administrativ-fiscale.
Referitor la condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru suspendarea executării actelor administrative, se constată că actele administrativ-fiscale se bucură de prezumția de legalitate, fiind executorii din oficiu, suspendarea executării fiind o măsură de excepție, care nu se poate aplica decât dacă sunt îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Conform acestui text, suspendarea unui act administrativ se poate dispune numai în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după îndeplinirea procedurii prealabile prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004.
De altfel, art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004 prevede că reprezintă un caz bine justificat orice împrejurare legată de starea de fapt și drept, de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, iar paguba iminentă constă în prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționarii societății reclamante.
Prin înscrisurile anexate prezentei cereri, reclamanta dovedește existența unui caz bine justificat, în sensul dispozițiilor art. 14 și art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004.
Fără a antama fondul dreptului dedus judecății, trebuie observat că aparența dreptului este în favoarea reclamantei, deoarece sumele reținute în sarcina acesteia vizează pe de o parte, cheltuieli considerate deductibile de către reclamantă, organele fiscale apreciind greșit că aceste cheltuieli ar fi nedeductibile, iar pe de altă parte, există suficiente active ale acestei societăți care să acopere sumele în litigiu dacă, teoretic, ar fi respinsă pe fond contestația.
Astfel, reclamanta consideră că soluția suspendării actelor administrative, până la soluționarea contestației îndreptată împotriva actelor administrative-fiscale se circumscrie noțiunii de protecție provizorie corespunzătoare, măsură care poate fi luată de autoritatea jurisdicțională, conform Recomandărilor R89/8 și 16/2003 ale Comitetului de Miniștri din cadrul Consiliului Europei, fără a se aduce atingere principiului executării din oficiu a deciziilor autorităților administrative.
Ținându-se seama de considerentele de ordin legal și de situația de fapt pe care a probat-o, de circumstanțele cauzei și de recomandările Comitetului de Miniștri, pentru a evita excesul de putere din partea autorității fiscale, a apreciat reclamanta că executarea actelor administrative emise de pârâtă este de natură a crea pagube serioase societății reclamante, care pot avea consecințe grave în patrimoniul acesteia.
Pentru toate aceste considerente, reclamanta apreciază că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, solicitând admiterea cererii de suspendare.
În dovedirea cererii, reclamanta depune, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, Raportul de inspecție fiscală nr. F-GJ ….. împreună cu anexele la acesta; Decizia de impunere nr. F-GJ …..; somația și titlul executoriu emis în dosarul de executare nr. ….. împreună cu dovada de comunicare; bilanțul reclamantei la data de ….. împreună cu recipisa de depunere; statul de plată luna iulie 2016 împreună cu recapitulația de viramente salarii; act adițional nr. ….. pentru linie de credit la AB, pentru suma de 450.000 lei; contractul pentru linie de credit la IB SA, pentru suma de 450,000 lei; contract leasing financiar nr. …../…; contract cu plata în rate nr. …./02.08.2016; contractul cu plata în rate nr. …../…; contractul cu plata în rate nr. …../…; contract cu plata în rate nr. ……/….; contract leasing financiar nr. …../…; contract cu plata în rate nr. ……/….; contract de închiriere; copii facturi de utilități; balanță furnizori de achitat la data de ……; centralizator datorii lunare;
În drept, reclamanta își întemeiază cererea pe dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
În temeiul dispozițiilor art. 205 Cod procedură civilă, pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Gorj în nume propriu și pentru X a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii promovată de reclamanta D..
Prin întâmpinarea formulată, pârâtele au invocat, pe cale de excepție, lipsa calității procesuale pasive a X.
Astfel, în prezentul litigiu nu s-a atacat un act emis de către X, astfel că aceasta nu poate fi parte în raportul juridic dedus judecății și de aceea nu există motive pentru a se pronunța o hotărâre judecătorească în contradictoriu cu X.
Pe fondul cauzei, pârâtele consideră că cererea formulată de reclamantă nu este întemeiată, sus-numita nedemonstrând îndeplinirea condițiilor legale prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.
Potrivit acestui text de lege, "în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond";.
În cauza dedusă judecății, pârâtele arată că reclamanta nu face dovada că a formulat plângere prealabilă împotriva celor două acte administrativ-fiscale, acțiunea fiind introdusă direct la instanța judecătorească, nefiind îndeplinite astfel condițiile art. 14, alin. (1) coroborat cu prevederile art. 7 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.
Totodată, pârâtele arată că reclamanta nu dovedește îndeplinirea celor două condiții prevăzute cumulativ de textul de lege, în sensul de ("în cazuri bine justificate și pentru a preveni producerea unei pagube iminente";).
Cele două noțiuni sunt definite de Legea nr. 554/2004, astfel că art. 2, alin. 1, lit. t definește noțiunea de cazuri bine justificate ca fiind acele împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, iar art. 2, alin. 1, lit. ș definește noțiunea de pagubă iminentă ca fiind acel prejudiciu material, viitor și previzibil...
Condițiile prevăzute de art. 14, prin tonul lor restrictiv-imperativ, denotă caracterul de excepție al măsurii suspendării executării actului administrativ fiscal, presupunând, așadar, dovedirea efectivă a unor împrejurări conexe regimului administrativ aplicabil actului atacat, care să fie de natură a argumenta existența "unui caz bine justificat"; și a "iminenței producerii pagubei";.
Astfel, precizează pârâtele, cele două condiții prevăzute de art.14 alin.1 din Legea nr.554/2004 nu se consideră a fi însă îndeplinite prin invocarea unor simple argumente ce tind să demonstreze aparența de nelegalitate a actului administrativ fiscal a cărei executare se solicită a fi suspendată și posibilitatea producerii unei pagube iminente.
Actele administrativ fiscale, în speță, Decizia de impunere nr. F-GJ …… și Raportul de inspecție fiscală nr. F-GJ …….., se bucură de prezumția de legalitate, care, la rândul său, se bazează pe prezumția de autenticitate și veridicitate, de unde decurge că a nu executa un act administrativ fiscal emis în baza legii echivalează cu a nu executa legea.
Principiul legalității actului administrativ fiscal presupune, pe de o parte, autoritățile administrative să nu încalce legea, iar pe de altă parte, ca deciziile să se întemeieze pe lege, respectarea acestor exigențe trebuind să fie în mod activ asigurată.
Pentru admiterea acestei cereri, apreciază pârâtele, este necesar ca reclamanta să facă dovada existenței unor împrejurări legate de starea de fapt și de drept care sunt în măsură să producă instanței o îndoială serioasă asupra legalității actelor administrative a căror suspendare se cere.
Or, faptul că în sarcina reclamantei au fost stabilite obligații fiscale de către Y nu sunt de natură să creeze o îndoială asupra legalității actului administrativ întocmit.
Mai mult, jurisprudența constantă a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal în această materie, (relevată, de ex. prin deciziile nr. 550/2009, nr. 3322/2009, nr.3543/2009, nr. 4027/2009, nr. 4169/2009) este în sensul că nu orice dubiu în privința legalității unui act administrativ este apt să conducă la concluzia că se află în prezența unui caz bine justificat. Prezumția de legalitate pe care își fondează actul administrativ caracterul său executoriu poate fi înlăturată numai pentru îndoieli serioase, determinate, spre exemplu, de nemotivarea actului, de emiterea de către un organ necompetent, de întemeierea acestuia pe texte legale abrogate, neconstituționale, ori în mod evident inaplicabile, etc.
În ceea ce privește producerea unei pagube iminente, pârâtele arată că aceasta trebuie să fie o consecință a executării (adică executarea prin modul în care este efectuată se realizează cu încălcarea dispozițiilor legale, având ca efect prejudicierea debitorului) și nu însăși executarea actului administrativ fiscal atacat, în caz contrar s-ar ajunge la concluzia că cerința referitoare la iminența producerii unei pagube este presupusă în majoritatea cazurilor executării unui act administrativ fiscal, ceea ce ar contraveni caracterului de excepție al instituției suspendării actelor administrative fiscale, astfel cum aceasta este reglementată de Legea nr. 554/2004, cu completările și modificările ulterioare (decizia nr.4748/16.12.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție).
Executarea unei obligații fiscale care a fost stabilită printr-un act administrativ fiscal care se bucură de prezumția de legalitate nu poate constitui prin ea însăși o pagubă. Într-adevăr din punct de vedere economic, orice diminuare a patrimoniului este echivalentă cu o pagubă, dar din punct de vedere juridic paguba este reprezentată doar de o diminuare ilicită a patrimoniului (decizia nr.2537/13.05.2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție).
Potrivit art. 152 alin.2 coroborat cu art.226 alin.4 din Legea nr.207/2015, privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu completările și modificările ulterioare, actul constatator și decizia referitoare la obligațiile de plată constituie titluri executorii, corect și legal întocmite care justifică declanșarea și efectuarea executării silite.
Totodată, pârâtele precizează că practica constantă a CA s-a format în sensul respingerii unor cauze ce priveau anularea unor acte administrativ-fiscale (decizii de impunere) privind taxele și impozitele suplimentare stabilite de organele fiscale, act administrativ ce se solicita a fi suspendat în prezenta cauză.
Astfel, pârâtele invocă ca practică judiciară sentința civilă nr.1949/09.10.2009 pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr.5331/95/2009, rămasă definitivă prin decizia Curții de Apel Craiova nr. 91/19.01.2010, decizia nr. 90/19.01.2010 CA pronunțata în dosarul nr.5303/95/2009, prin care s-a admis recursul Y).
Totodată, pârâtele solicită să se aibă în vedere dispozițiile art. 278 alin. 2 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, potrivit cărora: "(2) Dispozițiile prezentului articol nu aduc atingere dreptului contestatorului de a cere suspendarea executării actului administrativ fiscal, în temeiul Legii nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare. Instanța competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauțiune, după cum urmează: a) de 10%, dacă această valoare este până la 10.000 lei; b) de 1.000 lei plus 5% pentru ceea ce depășește 10.000 lei; c) de 5.500 lei plus 1% pentru ceea ce depășește 100.000 lei; d) de 14.500 lei plus 0,1% pentru ceea ce depășește 1.000.000 lei";.
Față de motivele arătate, pârâtele solicită admiterea excepției invocate și pe fond respingerea cererii de suspendare a executării actelor administrativ fiscale întocmite de către Y ca neîntemeiată.
În temeiul art. 411 alin.1, pct.2 din Codul de procedură civilă, solicită judecarea cauzei și în lipsă.
La data de …, reclamanta a depus la dosar note de ședință, prin care, pe lângă aspectele invocate în cererea introductivă de instanță, a mai invocat în dovedirea cazului justificat și aspecte legate de necompetența materială a Y pentru efectuarea inspecției fiscale, nerespectarea dreptului de acces la dosarul administrativ, nerespectarea dreptului de apărare, utilizarea nelegală a probelor prelevate în afara inspecției fiscale.
Analizând cu prioritate excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de către pârâta Y, instanța o reține ca fiind întemeiată, având în vedere că această pârâtă nu a emis nici un act administrativ-fiscal care să poată fi contestat de reclamantă, actul administrativ-fiscal a cărui suspendare a executării o solicită reclamanta fiind emis X, care poate sta în judecată în calitate de pârâtă, având organe proprii de conducere.
Drept urmare, instanța va admite această excepție și va respinge acțiunea față de pârâta Y ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Examinând pe fond cererea dedusă judecății, în raport de motivele de fapt și de drept invocate de părți și prin prisma materialului probator administrat în cauză, tribunalul o reține ca fiind întemeiată, pentru următoarele considerente:
Prin Decizia de impunere privind obligațiile fiscale principale aferente diferențelor bazelor de impozitare stabilite în cadrul inspecției fiscale la persoane juridice, nr. F-Gj ………, s-a stabilit în sarcina reclamantei un impozit pe profit suplimentar în cuantum de ….. lei și TVA suplimentară în cuantum …….lei.
Împotriva acestei decizii, reclamanta a formulat contestație în procedura prevăzută de dispozițiile art. 268 și următoarele din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, după care, s-a adresat cu prezenta cerere de suspendarea a executării respectivei decizii, în temeiul art. 278 din aceeași lege.
Ca o primă condiție de admisibilitate a cererii de suspendare a unui act administrativ fiscal, tribunalul reține că dispozițiile art. 278 alin. 2 din Legea nr. 207/2015, statuează că suspendarea executării actului administrativ fiscal poate fi cerută de contribuabil, în temeiul Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, instanța competentă putând suspenda executarea dacă se depune o cauțiune stabilită în funcție de valoarea contestată.
În cauza dedusă judecății, reclamanta a făcut dovada consemnării cauțiunii în cuantum de 9.758,39 lei, stabilită de instanță prin încheierea din data de ….., această condiție fiind astfel îndeplinită.
În ceea ce privește condițiile cerute de legea art. 554/2004, tribunalul reține că dispozițiile art. 14 alin.1 din lege prevăd că în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7 a autorității publice care a emis actul, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunțarea instanței de fond.
În speță, reclamanta a făcut dovada că contestării administrative a deciziei de impunere a cărei suspendare a executării o solicită, așa cum rezultă din adresa nr. ……… comunicată de pârâte la dosar (fila 182, vol. IV)
În sensul legii, cazurile bine justificate constituie acele împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, iar paguba iminentă este reprezentată în expresia unui prejudiciu material viitor și previzibil sau, după caz, în perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public, astfel cum este prevăzut prin art. 2 lit. t și ș din actul normativ menționat.
Pentru a se putea dispune suspendarea executării unui act administrativ, trebuie deci ca cele două condiții să fie îndeplinite cumulativ.
Referitor la prima condiție, tribunalul reține că definiția legală conduce la o concluzie firească, în sensul că îndeplinirea cazului bine justificat trebuie dovedită nu numai prin simplele afirmații ale reclamantei, dar și prin argumentele juridice prezentate, aparent valabile, de natură a crea însă o îndoială în ceea ce privește actul contestat.
Astfel, actele administrativ - fiscale a căror suspendare se solicită se bucură de prezumția de legalitate care, la rândul său, se bazează pe prezumția de autenticitate și de veridicitate. De aici rezultă principiul executării din oficiu, întrucât actul administrativ - fiscal unilateral este el însuși titlu executoriu, suspendarea executării actelor administrativ - fiscale fiind un instrument procedural eficient pus la dispoziția autorității emitente sau a instanței de judecată în vederea respectării principiului legalității.
Prin urmare, condiția existenței unui caz bine justificat, este îndeplinită doar în situația în care se regăsesc argumente juridice aparent valabile cu privire la nelegalitatea actului administrativ - fiscal atacat, așadar pentru a interveni suspendarea executării unui act administrativ - fiscal trebuie să existe un indiciu temeinic de nelegalitate, căci suspendarea executării actelor administrativ - fiscale constituite o situație de excepție care intervine în condițiile expres prevăzute de lege.
Tribunalul reține că potrivit dispozițiilor art. 130 alin. 1 din Codul de procedură fiscală, contribuabilul/plătitorul trebuie informat pe parcursul desfășurării inspecției fiscale despre aspectele constatate în cadrul acțiunii de inspecție fiscală, iar la încheierea acesteia, despre constatările și consecințele lor fiscale.
Totodată, alineatul 2 al aceluiași articol, instituie în sarcina organului de inspecție fiscală, obligația de a comunica contribuabilului/plătitorului proiectul de raport de inspecție fiscală, în format electronic sau pe suport hârtie, acordându-i acestuia posibilitatea de a-și exprima punctul de vedere, scop în care, odată cu comunicarea proiectului de raport, organul de inspecție fiscală comunică și data, ora și locul la care va avea loc discuția finală.
În cauza dedusă judecății, așa cum rezultă din raportul de inspecție fiscală și decizia de impunere a cărei suspendarea a executării se solicită, se observă că, organul de inspecție fiscală nu și-a îndeplinit această obligație, respectiv nu a comunicat reclamantei proiectul de raport de inspecție fiscală, în format electronic sau pe suport hârtie, atunci când a stabilit data discuției finale, neacordându-i astfel acesteia posibilitatea de a-și exprima punctul de vedere calificat în raport de toate constatările făcute.
Or, în aceste condiții, tribunalul apreciază că, în mod cert, emiterea deciziei de către pârâtă, în baza unui raport de inspecție fiscală întocmit cu nerespectarea dispozițiilor art. 130 alin. 2 din codul de procedură fiscală, reprezintă un motiv suficient pentru a pune la îndoială legalitatea dreptului de apreciere al organului administrativ fiscal.
Cu privire la cea de-a doua condiție, așa cum s-a arătat mai sus, art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004 definește condiția pagubei iminente ca fiind prejudiciul material viitor, dar previzibil cu evidență, sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice ori a unui serviciu public.
În cauza dedusă judecății, tribunalul reține că executarea deciziei de impunere, ar pune reclamanta în imposibilitate de a-și onora obligațiile contractuale asumate față de diverse instituții bancare și nebancare, față de alți profesioniști și clienți, dar și față de angajații societății, ceea ce evident ar conduce la o perturbare previzibilă gravă a funcționării societății.
De altfel, reclamanta chiar a depus la dosar mai multe cereri de demisie formulate de angajații săi și decizii de încetare a contractelor de muncă prin acordul părților, din perioada ……. 2016, de unde rezultă o astfel de perturbare a activității.
Față de aceste considerente, tribunalul va admite cererea dedusă judecății în contradictoriu cu pârâta Y, și va dispune suspendarea executării Deciziei de impunere nr. F-………. până la pronunțarea instanței de fond pe cererea de anulare a acestei decizii.
Totodată, se va lua act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei X, având sediul în ……., invocată prin întâmpinare și respinge cererea formulată de reclamanta D. în contradictoriu cu această pârâtă ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Admite cererea promovată de reclamanta D., având sediul în ……. și sediul procesual ales la ……., în contradictoriu cu pârâta Y, având sediul în T…….. și suspendă executarea Deciziei de impunere nr. F-GJ ……. până la pronunțarea instanței de fond pe cererea de anulare a acestei decizii.
Ia act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare, ce se va depune la Tribunalul Gorj.
Pronunțată în ședința publică din 04 noiembrie 2016, la Tribunalul Gorj.
| ← Recurs. anulare act administrativ emis de a.j.p.s. prin care s-a... | Reziliere. Jurisprudență Reziliere → |
|---|
