Suspendare provizorie a executarii. Cerere reexaminare.
| Comentarii |
|
Tribunalul BACĂU Hotărâre nr. 81 din data de 16.01.2013
Prin cererea înregistrată sub nr. 6233/110/2011, așa cum a fost precizată, reclamanta CMVI H.E. în contradictoriu cu pârâta PRIMĂRIA G. și chemata în garanție A.D.S. BUCURESTI a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța și să se dispună anularea Declarației de impunere nr. 25123/14.09.2010 emisă de A.D.S. București, a adresei nr. 2999/10.11.2011 și a înștiințării de plată nr. 3328/10.11.2011 emise de Primăria G., precum și suspendarea executării silite, cu cheltuieli de judecată.
S-a anulat taxa de timbru de 4 lei. S-a anulat timbru judiciar de 0,3 lei.
În motivarea acțiunii s-a arătat că este persoană fizică autorizată și nu societate comercială, nu deține în proprietate clădirea dispensarului veterinar G., proprietar fiind A.D.S., cu care a încheiat Contractul de concesiune nr. 1790/01.09.1999, pentru clădire și teren, iar în baza contractului nr. 794/2005 desfășoară activități de prestări servicii de identificare și înregistrare a animalelor .
Ca urmare, nefiind societate comercială și nefiind plătitor de TVA, este scutită de plata impozitului pe clădire conform art. 250 pct. 5 Cod fiscal, precum și de plata impozitului pe teren.
Prin concluziile scrise depuse la dosarul cauzei a arătat că A.D.S. a evaluat imobilele concesionate în luna iunie 2010 de la valoarea de 32.161 lei la valoarea de 53.338 lei pe care a comunicat-o Primăriei G. prin adresa nr. 25123/14.09.2010 urmând ca impozitarea la valoarea reevaluată a bunurilor imobile să se realizeze începând cu data de 01.07.2010 conform art. 249 alin. 3, art. 254 alin. 1, 6 art. 256 și art. 258 din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, aplicabile în anul 2010 și art. 249 alin. 3, art. 254 alin. 4, 5, 6 și art. 258 aplicabile în 2011 și 2012. Ori, pârâta Primăria G. a asimilat CMVI Dr. H.E. ca persoană juridică, fapt pentru care a aplicat cota de impozitare de 1,5 % la valoarea reevaluată a clădirii, stabilind pentru întregul an 2010 un impozit de 800 lei, fără a ține cont că evaluarea clădirii s-a efectuat în luna iunie 2008 și nu putea face obiectul impozitării anterior acestei date, respectiv semestrul I al anului 2010, stabilind în mod eronat diferența de impozit de 400 lei în semestru I fără nicio bază legală, iar asimilarea amintită s-a făcut contrar dispozițiilor art. 41 și 46 din Legea nr. 571/2003, în care activitățile independente desfășurate de persoanele fizice autorizate fac obiectul impozitului pe venit și din activități individuale autorizate și nu a impozitului pe profit.
Pe același considerent, pârâta a asimilat CMVI ca persoană juridică, impozitând inclusiv terenul arondat clădirii cu taxa de 0,199 lei/mp, stabilind pentru suprafața de teren concesionata de 2.177,90 mp, o taxă de 435 lei în loc de taxa pentru PFA în procent de 0,046 lei mp pentru care C.M.V. îi revenea o taxă de plată de 100 lei pentru fiecare an financiar.
Ca urmare, pârâta în mod nelegal și abuziv a stabilit pentru perioada 2010-2012 impozit suplimentar la clădiri în valoare de 2855 lei la care a calculat accesorii de 789 lei și a calculat nelegal taxa pe teren în valoare de 649 lei și a stabilit nelegal accesorii de 139 lei, C.M.V. datorând impozit pe clădire de 618 lei și taxă pe teren în valoare de 300 lei pentru perioada 2010-2012, pentru persoane fizice, conform HCL nr. 27/2010, HCL nr. 31/2011, HCL nr. 11/2012.
Ca urmare, a solicitat admiterea acțiunii în forma inițiată și să se dispună desființarea actelor administrative fiscale prin care Primăria G. a stabilit debit suplimentar de plată în sarcina C.M.V. Dr. H.L.
Sub aspectul cererii de chemare în garanție a A.D.S. București s-a arătat că declarația de impunere a fost comunicată Primăriei G. în numele acesteia și nu în numele său, astfel că nu a avut cunoștință de reevaluarea imobilelor și nu are obligația legală de plată a impozitului pe clădire și teren, deoarece le are în concesiune pentru care plătește redevență anuală și deci ADS-ul care a depus declarația de impunere are și obligația legală de a plăti impozitul pe clădire și teren în calitate de persoană juridică, în baza art. 249 Cod fiscal ( anexa 2).
Pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, motivat de faptul că reclamanta a interpretat greșit dispozițiile art. 249 alin. 3 Cod procedură fiscală care prevede că "Pentru clădirile proprietate publică sau privată a statului ori a unităților administrativ teritoriale concesionate, închiriate, date în administrare ori în folosință, după caz, persoanelor juridice, altele decât cele de drept public, se stabilește taxa pe clădiri care reprezintă sarcina fiscală a concesionarilor, locatarilor, titularilor dreptului de administrare sau de folosință, după caz, în condițiile similare impozitului pe clădiri.";
Prin Raportul de audit Financiar nr. 2701/31.08.2011 și Procesul verbal nr. 2692/31.08.2011, încheiate în urma misiunii de audit financiar asupra contului anual de execuție al instituției, pe care auditorii publici din cadrul Camerei de Conturi Bacău au efectuat-o în perioada 02.08.2011-31.08.2011, au constatat că C.M.V. H.E. nu a declarat suprafața de 1624 mp teren curți construcții aferent clădirii, exclusiv suprafața ocupată de clădire de 202 mp, drept pentru care a încălcat prevederile art. 256 alin. 3, art. 258, art. 259 alin. 1, 6, 7 Cod procedură fiscală, precum și prevederile Normelor metodologice de aplicare a OG nr. 36/2002 art. 12 alin 12.08 și 12.09, art. 17 alin 17.01. alin 17.02.
Astfel art. 17.01. prevede că "Regiile autonome, societățile și companiile naționale, societățile bancare, societățile comerciale sau persoanele juridice care dețin în administrare sau în folosință terenuri proprietatea statului sau a unităților administrativ-teritoriale, utilizate în alte scopuri decât pentru agricultură, sau silvicultură, datorează taxă pe teren. Taxa pe teren se determină în aceleași condiții ca impozitul pe teren";.
Valoarea estimativă a abaterii constatate pentru perioada verificată 2006-2010 este de 435 lei rezultată din diferența de impozit pe teren necalculată în suma de 262 lei și pentru nevirarea la termen a impozitului pe teren.
S-au estimat majorări în procent de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere până la data de 30.06.2010 și de 2% pentru o lună sau fracțiune de lună, în cuantum de 173 lei, totalul de plată de 435 lei fiind debitat la data de 01.01.2009 cu borderoul de debit 29/31.08.2011.
La data de 28.09.2011, reclamanta depune cererea înregistrată sub nr. 151/28.09.2011, înregistrată la Primăria Comunei G. sub nr. 2999/05.10.2011 prin care solicita recalcularea impozitului pe clădiri conform Declarației de impunere nr. 25123/14.09.2010, care cuprinde valoarea reevaluată a clădirii în suma de 53.338,43 lei începând cu data de 01.07.2010, valoarea anterioară fiind de 22.124 lei.
Prin adresa nr. 2999/10.11.2011 s-a comunicat reclamantei faptul că a fost recalculat impozitul pe clădiri de la 01.01.2010 până la 30.06.2010, s-a aplicat cota de impozit de 1,5% asupra valorii de 22.124 lei, iar începând cu data de 01.07.2010 s-a aplicat cota de 1,5 % asupra valorii de 53.338,40 lei împreună cu majorările și penalitățile aferente. Prin borderoul de scădere nr. 10/2011 a fost scăzută suma de 333 lei, calculată în mod greșit și odată cu această comunicare s-a trimis și înștiințare de plată nr. 3328/10.11.2011 care conține sumele pe care reclamanta le are de achitat la data comunicării.
Ca urmare, C.M.V. H.E. se încadrează în rândul plătitorilor de impozite și taxe pe clădirile și terenurile concesionate.
La data de 21.11.2011 reclamanta depune cererea înregistrată sub nr. 198/27.10.2011 prin care solicită să fie scutită de impozitul pe clădire și teren deoarece este unitate sanitară publică, adresă la care nu a mai răspuns deoarece a primit citație în acest dosar.
Potrivit art. 19 din OG nr. 70/2002 instituțiile sanitare publice, sunt spitalele și celelalte instituții sanitare publice cu paturi cu personalitate juridică, astfel că în conformitate cu acest articol, reclamanta nu este unitate sanitară publică.
În susținerea apărărilor au fost depuse înscrisuri (filele 77 - 100).
Instanța a amânat pronunțarea pentru data de 16.01.2013, A.D.S. depunând întâmpinare, pe care instanța o va avea în vedere ca și concluzii scrise prin care s-a solicitat respingerea acțiunii pentru următoarele motive.
A.D.S. s-a înființat prin Legea nr. 268/2001, preluând pe bază de protocol de predare-primire de la M.A.A.P., contractele de concesionare a activităților sanitare publice de interes național și a unor bunuri imobile proprietatea publică a statului precum și concesionarea activităților sanitare veterinare publice de interes național și a unor bunuri imobile proprietatea publica a statului cuprinse în anexele 1 și 2 din HG nr. 446/1999, în anexa 2 fiind cuprinse lista cu bunurile imobile proprietatea publică a statului din Județul Bacău, care se concesionează, la poziția 16 fiind menționată Circumscripția Sanitar Veterinară G. cu suprafața construită a clădirii de 202 mp și suprafața de teren aferentă, exclusiv suprafața ocupată de clădire de 1624 mp.
Ca urmare, între M.A.A.P. și reclamant s-a încheiat Contractul de concesiune nr. 1790/01.09.1999 și o succesiune de acte adiționale, suprafața de clădire și terenul fiind modificate prin actul adițional nr. 2/24.11.2010 cu următoarele valori: 150,2 mp clădire și 2328 mp suprafața totală a terenului incluzând și terenul de sub clădire, principala obligație a concedentului fiind plata unei redevențe conform art. 7 pct. 4 din contract, contractul fiind încheiat pe o perioadă de 15 ani.
În ce privește plata impozitului pe clădire și teren, se arată că este scutită de la plată conform art. 249 alin. 3 și art. 256 alin. 3 Cod Fiscal, astfel că singurul obligat la plata acestor taxe către bugetul local este reclamanta.
În susținerea apărărilor s-au depus înscrisuri.
Instanța analizând probatoriile administrate în cauză, reține următoarele:
Între reclamantă și A.D.S. s-a încheiat contractul de concesionare nr. 1790/01.09.1999, așa cum a fost modificat prin actul adițional aflat la fila 151 dosar, prin care s-au concesionat activități sanitare veterinare publice de interes național precum și bunuri proprietatea publică a statului, respectiv Clădirea Dispensarului Veterinar din comuna G. județul Bacău cu suprafața de 202 mp și terenul aferent clădirii, exclusiv suprafața ocupată de clădire de 1624 mp, precum și o serie de mijloace fixe și obiecte de inventar, în schimbul unei redevențe anuale, durata contractului fiind de 15 ani.
Potrivit art. 1 alin. (2) lit. a) din contract, obiectivele concedentului sunt realizarea activităților sanitar veterinare de interes public național, prevăzute în Programul acțiunilor strategice de supraveghere, profilaxie și combatere a bolilor la animale și prevenirea transmiterii de boli de la animale la om, protecția mediului, iar potrivit art. 6 alin. (1) concedentul are dreptul să inspecteze terenurile concesionate precum și modul în care este satisfăcut interesul public.
Prin Declarația de impunere nr. 25123/14.09.2010 A.D.S., în calitate de contribuabil, a transmis Primăriei G. noua valoare de inventar a clădirii dispensarului veterinar, în vederea stabilirii impozitului pe clădiri, în cazul contribuabililor persoane juridice noua valoare de inventar începând cu iulie 2010 fiind de 53.338,43 lei, menționându-se în respectiva declarație că este scutită de plata impozitului conform art. 249 Cod Fiscal.
Reclamanta s-a adresat pârâtei Primăria Comunei G. cu cererea înregistrată sub nr. 151/28.09.2011, la care a primit răspuns cu adresa nr. 2999/10.11.2011, comunicându-i-se și Înștiințarea de plată nr. 3328/10.11.2011 prin care i s-a adus la cunoștință că are de plătit către bugetul local suma totală de 2.111 lei compusă din: 1630 lei impozit pe clădire (compus din 799 lei rămășiță, 467 lei debit curent/anual, accesorii de 364 lei calculate până la data de 10.11.2011 ); taxă autorizație sanitară, de funcționare în valoare de 29 lei, și taxă teren în valoare de 452 lei compusă din : 435 lei debit anual/curent și 17 lei accesorii calculate până la data de 10.11.2011.
Din analiza acestei înștiințări de plată nu rezultă pentru ce ani sa calculat impozitul pe clădire și taxa teren, modul de calcul, procentul aplicat, baza de impozitare.
Din adresa nr. 2999/10.11.2011, rezultă că la calculul impozitului pe clădire s-a avut în vedere Declarația de impunere nr. 25123/14.09.2010 a A.D.S. conform căreia clădirea dată în concesiune are începând cu data de 01.07.2010 o nouă valoare reevaluată de 53.338,43 lei, astfel că impozitul aferent anului 2010, recalculat este în valoare de 750 lei și este compus din 566 lei noul impozit calculat plus 184 lei penalitățile și majorările aferente iar pentru anul 2011 suma calculată este de 800 lei reprezentând impozit plus 80 lei penalități și majorări de întârziere.
Astfel, totalul impozitului pe clădire aferent anului 2010, 2011 este în suma de 1630 lei, iar conform înștiințării de plată totalul restanțelor ce trebuie achitate sunt în suma de 2.111 lei.
Ca urmare, din analiza celor două înscrisuri instanța constată că sumele calculate cu titlu de impozit clădiri nu corespund unele cu altele, nu se menționează modul de calcul al celor două impozite, baza de impozitare, și nici modul de calcul al accesoriilor (procentul, perioada etc.) astfel că instanța nu poate verifica corectitudinea calculelor efectuate și nici reclamanta nu are această posibilitate.
Sub aspectul legalității sumelor calculate cu titlu de impozit pe clădire și teren, instanța reține că reclamanta este scutită și de plata acestora, pârâta reținând în mod greșit aplicarea dispozițiilor art. 249 alin. (3) și art. 256 alin. (3) Cod Fiscal, în speță aplicându-se dispozițiile art. 250 pct. 5 și art. 257 lit. g) Cod Fiscal.
Astfel, art. 250 Cod Fiscal prevede următoarele:
,,Scutiri alin. (1): "Clădirile pentru care nu se datorează impozit prin efectul legii, sunt după cum urmează: pct. 5 clădirile unităților sanitare publice, cu excepția încăperilor care sunt folosite pentru activități economice";, deci textul de lege nu face distincție între unități sanitare publice și unități sanitare publice cu paturi, așa cum a susținut pârâta invocând dispozițiile art. 19 din OG nr. 70/2002.
Pe de altă parte, reclamanta nu datorează nici impozit pe teren în baza art. 257 lit. g) Cod Fiscal care prevede că impozitul pe teren nu se datorează pentru "orice teren proprietate a statului, a unităților administrativ teritoriale, sau a altor instituții publice, aferent unei clădiri al cărui titular este oricare din aceste categorii de proprietari, exceptând suprafețele acestuia folosite pentru activități economice";.
Ca urmare pentru impozitul pe teren nu se aplică dispozițiile art. 256 alin. (3) ci dispozițiile art. 257 lit. g) Cod Fiscal.
Cum, reclamanta în baza dispozițiilor legale menționate nu datorează impozit pe clădire și impozit pe teren, fiind scutită în baza art. 250 pct. 5 și art. 257 lit. g) Cod Fiscal, aceasta nu datorează nici majorările și penalitățile calculate de pârâtă până la data de 10.11.2011, motiv pentru care instanța va dispune anularea adresei nr. 2999/10.11.2011 și în parte a Înștiințării de plată nr. 3328/10.11.2011, pentru suma de 2082 lei menținând înștiințarea de plată pentru suma de 29 lei reprezentând taxă autorizație sanitară /funcționare, urmând a exonera reclamanta de plata sumei de 2082 lei.
În ce privește capătul de cerere privind anularea Declarației de impunere nr. 25123/14.09.2010 emisă de A.D.S., instanța urmează a o respinge ca nefondată având în vedere obligația acesteia, în calitate de proprietar al clădirii și terenului concesionat de a le reevalua și a comunica noua valoare de inventar în vederea stabilirii obligațiilor către bugetul local al UAT G. jud. Bacău.
Referitor la cererea de chemare în garanție a A.D.S., instanța urmează a o respinge, având în vedere că acțiunea reclamantei a fost admisă, nefiind astfel îndeplinite condițiile art. 60-63 Cod procedură civilă.
Ca urmare a admiterii acțiunii (în parte) instanța va constata că a rămas fără obiect capătul de cerere privind suspendarea executării silite.
În ce privește cheltuielile de judecată solicitate de către reclamantă în suma de 1052 lei reprezentând contravaloarea combustibilului consumat cu ocazia deplasărilor la instanță, instanța urmează a respinge această solicitare deorece nu s-a făcut un calcul al consumului raportat la distanța Bacău - G. și retur, nu toate bonurile de benzină sunt aferente termenelor de judecată, iar unele dintre ele au fost achiziționate din Jud. Vaslui.
| ← Obligativitatea respectării procedurii prevăzute de Legea... | Anulare act. Executarea lipsei de interes.. Jurisprudență... → |
|---|
