Suspendarea din funcția de viceprimar ca urmare a exercitării de către prefect a unei acțiuni in baza dreptului de tutelă administrativă. acțiune in despăgubiri îndreptată împotriva instituției prefectului
| Comentarii |
|
Curtea de Apel SUCEAVA Decizie nr. 510 din data de 20.03.2017
Rezumat:
Art. 3 al. 1 din Legea nr. 554/2004 prevede că prefectul poate ataca direct în fața instanței de contencios administrativ actele emise de autoritățile administrației publice locale, dacă le consideră nelegale;
Art. 123 al. 5 din Constituția României statuează că Prefectul poate ataca, în fața instanței de contencios administrativ, un act al consiliului județean, al celui local sau al primarului, în cazul în care consideră actul ilegal. Actul atacat este suspendat de drept.
Așadar, în speță, Prefectul jud. B. și-a exercitat dreptul de tutelă administrativă, drept discreționar, nelimitat de vreo condiționalitate prestabilită, de întrunirea unor condiții speciale și anterioare introducerii acțiunii, singura condiție instituită de legiuitor fiind aceea ca titularul dreptului de sezină să considere actul atacat ca fiind nelegal. Situația juridică născută din exercițiul tutelei administrative nu dă naștere unui raport juridic direct între Prefect și persoanele care direct sau indirect sunt afectate de către demersul judiciar antamat în temeiul art. 3 LCA , ci doar între Prefect și instituția al cărei act este atacat.
(Decizia nr.510/20.03.2017, dosar nr.1442/40/2016)
Hotărâre:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoșani - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la data de 15.06.2016, sub nr. 1.../40/2016, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Instituția Prefectului Județului B., a solicitat achitarea sumei de 31.528,00 lei ce reprezintă despăgubiri egale cu indemnizația lunară corespunzătoare funcției de viceprimar al Comunei C., de care a fost privat în perioada 20 august 2014 - 31 mai 2015, diferențe rezultate din actualizarea sumelor de la punctul anterior conform indicelui național de inflație, începând cu data la care erau datorate sumele (ultima zi a flecarei luni) și până la data înregistrării cererii la instanță și dobânzi legale, de la data înregistrării cererii și până la data plății efective a despăgubirilor, fără cheltuieli de judecată.
Prin întâmpinarea depusă la data de 18.07.2016 pârâtul Prefectul Județului B. a solicitat, respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Prin sentința nr. 506 din 22 septembrie 2016 Tribunalul Botoșani - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului Instituția Prefectului Județului B., a admis în parte cererea având ca obiect despăgubire, formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Instituția Prefectului Județului B. și a obligat pârâtul la plata către reclamant a unei despăgubiri egale cu contravaloarea indemnizației de viceprimar al Comunei D. pentru perioada 20.08.2014-31.05.2015 din care se scade indemnizația primită de reclamant în această perioadă ca și consilier local, despăgubiri actualizate cu indicele de inflație și cu dobânda legală.
Împotriva sentinței au promovat recurs pârâta Instituția Prefectului Județului B. - prin Prefect, considerând-o dată cu aplicarea greșită a prevederilor legale incidente.
În motivarea cererii, arată că instanța a apreciat în mod greșit că exercitarea dreptului de tutelă prin promovarea unei acțiuni în contencios administrativ poate fi asimilată unui act administrativ.
În cadrul controlului de tutelă administrativă, astfel cum a fost reglementat în art. 3 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, prefectul are dreptul de a cere instanței de contencios administrativ anularea unui act administrativ, respectiv unui act al consiliului județean, al consiliului local sau al primarului.
Controlul de tutelă administrativă presupune verificarea legalității actelor administrative adoptate/ emise de autoritățile administrației publice locale, or, acțiunea întreprinsă de prefect în urma verificării legalității unui act administrativ nu poate fi asimilată unui act administrativ.
Ca urmare, instanța a apreciat în mod greșit că în această speță sunt aplicabile art. 19 din Legea nr. 554/2004.
Pe cale de consecință, instanța a instituit o răspundere a prefectului care nu este reglementată de legiuitor, depășind astfel atribuțiile puterii judecătorești, intrând în sfera de competență a organelor legislative.
De asemenea, instanța a reținut, în mod eronat, faptul că reclamantul a solicitat aceleași drepturi în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local C. și comuna C. iar prin Sentința nr. 88/28.01.2016 a Tribunalului Botoșani - Secția I Civilă, s-a reținut că "fapta ilicită a suspendării raportului de muncă în sens larg nu a fost săvârșită de aceștia pentru a se antrena răspunderea contractuală".
În fapt, în cuprinsul acestei sentințe, instanța reține faptul că "nu a fost invocată și dovedită fapta ilicită a pârâților și nici legătura de cauzalitate cu prejudiciul pretins".
Or, nici în această speță nu s-a invocat sau dovedit săvârșirea vreunei fapte ilicite.
Suspendarea hotărârilor de consiliu local a intervenit în virtutea legii și nu la solicitarea Prefectului, care și-a exercitat doar dreptul constituțional de a contesta în instanță aceste hotărâri, în temeiul art. 123 alin. (5) din Constituția României și art. 3 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
Conform prevederilor art. 1 alin. (3) din Legea nr. 340/2004, "Prefectul este garantul respectării legii și a ordinii publice la nivel local". Totodată, așa cum stipulează art. 19 alin. (1) lit. a) și e) din același act normativ, acesta asigură "la nivelul județului ...aplicarea și respectarea Constituției, a legilor, a ordonanțelor și a hotărârilor Guvernului, a celorlalte acte normative, precum și a ordinii publice" și "verifică legalitatea actelor administrative ale consiliului județean, ale consiliului local sau ale primarului".
Instanța de fond nu a ținut cont de faptul că exercitarea de către prefect a dreptului constituțional de a sesiza instanța de contencios administrativ competentă, în vederea asigurării legalității actelor administrative emise de autoritățile administrației publice locale, nu este condiționată în vreun mod de către legiuitor, prefectul putând exercita acest drept ori de câte ori apreciază că un act administrativ este ilegal.
Prin decizia nr.510/20.03.2017, Curtea de Apel Suceava - Secția de Contencios Administrativ și Fiscal a admis recursul, a casat sentința recurată și, în rejudecare a respins acțiunea ca nefondată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de recurs a avut în vedere următoarele:
Prima instanță a reținut că reclamantul a fost vătămat prin exercitarea de către Instituția Prefectului a dreptului de tutelă administrativă întrucât pe perioada cât s-a judecat cererea de anulare a HCL nr. 45/2014 aceasta a fost suspendată de drept iar reclamantul nu a mai putut beneficia de drepturile inerente funcției de viceprimar.
Art. 3 al. 1 din Legea nr. 554/2004 prevede că prefectul poate ataca direct în fața instanței de contencios administrativ actele emise de autoritățile administrației publice locale, dacă le consideră nelegale;
Art. 123 al. 5 din Constituția României statuează că Prefectul poate ataca, în fața instanței de contencios administrativ, un act al consiliului județean, al celui local sau al primarului, în cazul în care consideră actul ilegal. Actul atacat este suspendat de drept.
Așadar, în speță, Prefectul jud. B. și-a exercitat dreptul de tutelă administrativă, drept discreționar, nelimitat de vreo condiționalitate prestabilită, de întrunirea unor condiții speciale și anterioare introducerii acțiunii, singura condiție instituită de legiuitor fiind aceea ca titularul dreptului de sezină să considere actul atacat ca fiind nelegal. Situația juridică născută din exercițiul tutelei administrative nu dă naștere unui raport juridic direct între Prefect și persoanele care direct sau indirect sunt afectate de către demersul judiciar antamat în temeiul art. 3 LCA , ci doar între Prefect și instituția al cărei act este atacat. Demersul Prefectului nu vizează drepturile persoanelor a căror situație juridică face obiectul actului administrativ atacat, tutela administrativă având în vedere protejarea interesului general care poate fi uneori lezat în contextul descentralizării administrative, acțiunea Prefectului fiind specifică contenciosului obiectiv de anulare. Așadar acțiunea formulată de Prefect în exercitarea dreptului de tutelă nu poate fi asimilată unui act administrativ prin care se produce o vătămare unei persoane.
Sub acest aspect, trebuie reținut că art. 1 din Legea nr. 554/2004 condiționează acordarea despăgubirilor în cadrul unei acțiuni în contencios administrativ de existenta unui act administrativ (tipic sau asimilat) care este nelegal și care a produs o vătămare unei persoane. Or, în speță, nu există un asemenea act administrativ astfel încât o acțiune fundamentată pe Legea nr. 554/2004 nu este întemeiată. Prefectul nu a emis un act administrativ în înțelesul art. 2 lit. c din Legea nr. 554/2004 ci a formulat o acțiune în justiție, în temeiul unei prerogative constituționale. De altfel trebuie observat că reclamantul nu a formulat și un capăt de cerere prin care să solicite anularea unui act administrativ.
Ceea ce mai poate fi subliniat e faptul că legislația anterioară ( art. 27 al. 2 din Legea nr. 215/2001, în prezent abrogat) recunoștea dreptul la despăgubiri doar în favoarea autorității al cărei act a fost atacat, nu și al unor terțe persoane.
| ← Cerere de reexaminare a taxei judiciare de timbru. cheltuieli de... | Consecințele admiterii cererii de intervenţie accesorie în... → |
|---|
