Teren preluat de stat în baza Legii nr. 58/1974. Obligativitatea respectării procedurii instituite de lege pentru restituire
| Comentarii |
|
- Legea nr. 58/1974
Motivul comun al recurenţilor şi al intimatei vizând convingerea celor dintâi că sunt proprietari din moment ce nimeni nu le-a contrazis în fapt dreptul, alături de situaţia generală identică a altor cetăţeni din aceeaşi comună, nu sunt suficiente pentru admiterea acţiunii. Comuna nu este în măsură să dispună valabil pentru a înlesni valorificarea dreptului adversarului, deoarece se încearcă realizarea lui pe cale ocolită, în dispreţul legii speciale reparatorii.
(Secţia civilă, decizia nr. 194/R/2009, nepublicată)
Prin sentinţa civilă nr. 871/2009 pronunţată de Judecătoria Bistriţa s-a respins, ca inadmisibilă, acţiunea civilă formulată de reclamanţii R.N. şi R.D. în contradictoriu cu pârâţii Comuna Galaţii Bistriţei - prin primar, S.S.D. (fostă D ).
împotriva sentinţei expuse au declarat recurs reclamanţii.
Recursul nu este fondat.
Din examinarea motivelor ce fundamentează calea de atac în prezenta cauză se reţine că reclamanţii nu critică starea de drept şi de fapt stabilită prin sentinţă. Singura lor nemulţumire este în legătură cu neacceptarea de către prima instanţă a efectelor acordului comunei pârâte asupra temeiniciei pretenţiei supusă cercetării judecătoreşti.
Recunoaşterea este un simplu mijloc de probă ce poate fi evaluat liber de instanţă, în complexul tuturor probelor administrate şi prin coroborarea lor reciprocă. în contextul speţei, mărturisirea se referă la realitatea fostei proprietăţi a reclamanţilor, a trecerii ei
în patrimoniul Statului Român în aplicarea Legii nr. 58/1974 cu ocazia vânzării construcţiilor, însă, în acelaşi timp, pârâta nu exclude neurmarea procedurii speciale reglementată de legea fondului funciar din 1991 şi, de principiu, necesitatea parcurgerii ei în vederea restituirii dreptului real preluat de stat. Afirmaţia că terenul nu face obiectul acestei legi se interpretează în sensul că până acum nu s-a adoptat măsura retrocedării în favoarea vreunei persoane îndreptăţite. Deci, nu se tăgăduieşte, vocaţia reclamanţilor la restituire.
Motivul comun al recurenţilor şi al intimatei vizând convingerea celor dintâi că sunt proprietari din moment ce nimeni nu le-a contrazis în fapt dreptul, alături de situaţia generală identică a altor cetăţeni din aceeaşi comună, nu sunt suficiente pentru admiterea acţiunii. Comuna nu este în măsură să dispună valabil pentru a înlesni valorificarea dreptului adversarului, deoarece se încearcă realizarea lui pe cale ocolită, în dispreţul legii speciale reparatorii.
Obligativitatea respectării ei a fost judicios expusă de prima instanţă, consideraţiile sentinţei însuşindu-se de tribunal în întregime.
Nu în ultimul rând, sprijinul structurii administrativ locale, al primăriei, poate fi acordat recurenţilor prin prisma articolului 36 alin. 5 din Legea nr. 18/1991 republicată. Este posibilă atribuirea în proprietate prin ordinul prefectului, la propunerea primăriilor, în cadrul respectiv cel abilitat să dispună măsura va aprecia, pe baza verificărilor înscrisurilor deţinute de recurenţi şi de intimata S.S.D., a stării concrete a terenului, proporţia cuvenită fiecăruia din suprafaţa totală de 2.917 mp, în prezent proprietate de stat (Judecător Simionescu Ildiko).
| ← Uzucapiune. Posibilitatea de a uzucapa descendentul... | Teren dobândit prin constituire. Interdicţie de înstrăinare. → |
|---|
