Uzucapiune. Posibilitatea de a uzucapa descendentul proprietarului tabular împotriva antecesorului în condiţiile existenţei între moştenitori a unui partaj amiabil concomitent cu existenţa unei înzestrări
| Comentarii |
|
- Cod civil
- Cod procedură civilă
Uzucapiunea, fiind o sancţiune împotriva pasivităţii proprietarului neglijent cu proprietatea sa, este admisibilă indiferent de relaţiile de rudenie şi de posibilele consecinţe ale acestor relaţii în planul exerciţiului dreptului de proprietate, cât timp posesorul unui bun imobil se comportă ca un adevărat proprietar, exercitând în puterea sa atributele proprietăţii şi în condiţiile unei posesii utile.
(Secţia civilă, decizia nr. 213/R/2009, nepublicată)
Prin sentinţa civilă nr. 1427/2008 pronunţată de Judecătoria Năsăud a fost admisă în parte acţiunea reclamantului O.l. împotriva pârâţilor H.S. ş a., a fost admisă în parte cererea reconvenţională formulată de pârâtul N.P. (decedat în cursul procesului) şi continuată de urmaşi, a fost admisă în parte cererea de intervenţie formulată de intervenienta N.M. şi în consecinţă:
- s-a constatat că masa succesorală rămasă în urma def. B.M., decedată la data de 7.05.1948, se comune din: întreg terenul înscris în CF 643 llva Mică, nr. top. 1111; suprafaţa de 3403 mp din terenul înscris în CF 643, nr. top. 1115;
- s-a constatat că la această masă succesorală au vocaţie succesorală legală O.N., N.V., B.F., B.A., precum şi pârâta T.P., în calitate de fii, în cote egale de câte 1/5 părţi;
- s-a constatat că masa succesorală rămasă în urma def. O.N., decedată la data de 7.03.2004 se comune din cota de 1/5 părţi, ce i-a revenit din masa succesorală a defunctei sale mame;
- s-a constatat validitatea materială şi formală a testamentului autentificat sub nr. 859/30.04.2002, prin care O.N. a testat întreaga sa avere mobilă şi imobilă soţul său
O.I.;
- s-a constatat că masa succesorală rămasă în urma def. O.N. revine reclamantului O.I., în calitate de moştenitor testamentar şi legal;
- s-a dispus partajarea judecătorească a maselor succesorale, conform tabelului de mişcare parcelară - varianta IV - din completarea la raportul de expertiză (cu modificările instanţei);
- s-a constatat validitatea antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat între pârâta T.P. în calitate de vânzătoare şi N.P. şi N.M. în calitate de cumpărători, având ca obiect terenul, având nr. top. 1111/1 în suprafaţă de 3312 mp şi nr. top. 1115/1 în suprafaţă de 681 mp;
- a fost obligată pârâta T.P. să predea act apt de întabulare, iar în caz contrar, hotărârea judecătorească va ţine loc de act autentic de înstrăinare;
- s-a dispus întabularea în cartea funciară a dreptului de proprietate asupra imobilului dobândit prin cumpărare de N.P. şi N.M.;
- s-a dispus întabularea în cartea funciară a dreptului de proprietate asupra imobilelor atribuite reclamantului, precum şi cele atribuite pe numele defuncţilor N.V.. B.F. şi B.A.;
- s-a dispus întabularea în indiviziune ca drum de trecere pe numele lui N.P., N.M.. N.V., B.F., B.A., asupra terenului având nr. top. 1111/6 în suprafaţă de 43 mp şi nr. top. 1115/6 în suprafaţă de 536 mp;
- s-a respins cererea reconvenţională şi cererea de intervenţie cu privire la dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune de către pârâta T.P., precum şi cu privire la cuprinderea în masa succesorală a suprafeţei de 6511 mp din terenul înscris în CF 643, nr. top. 1115, precum şi faţă de pârâtul H.S.;
- s-a respins acţiunea reclamantului cu privire la partajul amiabil;
Au fost obligaţi urmaşii defuncţilor N.V., B.F. şi B A. să plătească reclamantului câte 196,96 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, iar reclamantul să plătească pârâtei N.M. şi urmaşilor def. N.P., suma de 121,22 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâţii N.P., N V., N.A., N. T.,
N.I., N.l. şi intervenienta N.M.
Examinând recursul prin prisma motivelor acestora şi prin prisma dispoziţiilor art. 3041 C. pr. civ., tribunalul constată că este nefundat pentru considerentele ce se vor arăta.
Critica cu influenţă decisivă şi asupra celorlalte critici aduse hotărârii, constând în greşita reţinere că descendent al proprietarului tabular nu poate uzucapa împotriva antecesorului în condiţiile existenţei între moştenitori a unui partaj amiabil concomitent cu existenţa unei înzestrări, precum şi în greşita apreciere a probelor administrate pentru dovada uzucapiunii, este neîntemeiată.
Uzucapiunea, fiind o sancţiune împotriva pasivităţii proprietarului neglijent cu proprietatea sa, este admisibilă indiferent de relaţiile de rudenie şi de posibilele consecinţe ale acestor relaţii în planul exerciţiului dreptului de proprietate, cât timp posesorul unui bun imobil se comportă ca un adevărat proprietar, exercitând în puterea sa atributele proprietăţii şi în condiţiile unei posesii utile.
Ceea ce nu poate face posesorul pentru a dobândi uzucapiunea este neputinţa de a-şi uni posesia sa cu a autorului său, proprietarul tabular al terenului de la care deţine terenul pentru a avea împlinit termenul de prescripţie prevăzut de lege, întrucât în această situaţie nu se mai poate vorbi de pasivitatea proprietarului, iar acesta ar putea să-i transmită oricum proprietate în virtutea calităţii sale de proprietar.
Aşa fiind, numai afirmaţia de principiu şi numai în situaţia joncţiunii posesiilor din critică este corectă.
Pe de altă parte, în situaţiile ca cea din speţă, dobândirea dreptului prin uzucapiune nu se adresează proprietarului tabular şi antecesor al posesorului moştenitor,
ci comoştenitorilor. în asemenea situaţii uzucapiunea este admisibilă, cu condiţia ca posesorul moştenitor să înlăture echivocitatea posesiei, făcând-o univocă, prin manifestări exterioare energice de comportare ca proprietar.
Critica este neîntemeiată şi în raport de probele testimoniale administrate, în mod corect prima instanţă a analizat probele testimoniale şi a concluzionat că starea de fapt rezultă nu confirmă condiţiile posesiei prev. de art. 1890 C. civ. rap. la art. 1847 din acelaşi cod.
într-adevăr starea de fapt ce poate fi reţinută, confirmă o posesie a pârâtei T.P. primită de la tatăl său B.V. cu titlu de zestre, ulterior anului 1952 când a început posesia acest antecesor, potrivit declaraţiei martorului Ş.V. invocată prin motivele de recurs, fără să fie dovedită data începerii posesiei.
Ceilalţi martori atestă o posesie a pârâtei din anul 1962, consecinţă a înţelegerii acesteia cu ceilalţi moştenitori.
Aşadar, probele nu confirmă existenţa unui partaj amiabil înainte de anul 1948 în baza căreia pârâta să fi început o posesie utilă.
De altfel, în invocarea uzucapiunii s-a invocat atât înzestrarea pârâtei de def. B.M. proprietatea tabulară a terenului înainte de anul 1948 şi aceasta doar ca o posibilitate, nefiind dovedită înzestrarea, cât şi un partaj de descendent, nevalabil prin prisma dispoziţiilor art. 795 rap. la art. 859 C. civ. şi acesta nedovedit.
Cererea de constatare a dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune nu este motivată în drept nici cu ocazia formulării ei şi nici prin concluziile scrise.
în raport de această împrejurare respingerea cererii de constatare a uzucapiunii de prima instanţă este întemeiată, aceasta ca şi tribunalul de altfel, neputând verifica condiţiile uzucapiunii ce le impune temeiul legal ştiut fiind că în regimul de CF operează atât uzucapiunea prev. de Codul civil austriac a celui prev. de Codul civil român şi a celui prev. de Decretul-lege nr. 115/1938, în funcţie de momentul începerii posesiei.
Chiar dacă s-ar reţine ca temei legal dispoziţiile Codului civil austriac, cererea este neîntemeiată pentru lipsa dovedirii condiţiilor de uzucapiune, aşa cum s-a arătat.
Este întemeiată şi critica referitoare la înlăturarea în partea efectelor ante-contractului de vânzare-cumpărare încheiat de pârâta T.P., ca vânzătoare şi inter-venienţii - cumpărători, ca urmare a constatării validităţii în parte a acestui contract, întrucât soluţia primei instanţe este consecinţa logică a respingerii cererii de dobândire a dreptului de proprietate prin uzucapiune a pârâtei T.P. asupra terenului ce reprezintă diferenţa dintre cota de moştenire a acesteia şi întreaga suprafaţă înstrăinată intervenienţilor.
Critica privitoare la alegerea greşită a variantei IV-a din completarea raportului de expertiză este neîntemeiată, întrucât aceasta este varianta care corespunde drepturilor moştenitorilor şi intervenienţilor, aşa cum au fost constatate de instanţă, nefiind relevantă împrejurarea că nici una din părţi nu a solicitat-o, cât timp partajul a fost solicitat, au fost respectate dispoziţiile art. 741 C. civ.şi art. 6739 C. pr, civ. şi au fost respectate şi drepturile părţilor.
în privinţa criticii referitoare la cheltuielile de judecată, aceasta este neîntemeiată prin prisma motivelor ei care au în vedere admiterea în totalitate a cheltuielilor de udecată angajate de intervenienţi şi pârâta T.P., fapt ce nu se va admite nici în recurs, potrivit cu cele arătate.
Pe de altă parte, prima instanţă în mod judicios a soluţionat cererea de cheltuieli de judecată a recurenţilor admiţând-o numai în parte proporţional cu pretenţiile acestora, respectându-se astfel dispoziţiile art. 276 C. pr. civ.Pentru motivele arătate instanţa urmează ca în temeiul art. 312 alin. 1 C. pr. civ. urmează ca recursul să fie respins ca nefondat (judecător Marian Nicolae).
CAPITOLUL III. OBLIGAŢII
| ← Menţionarea în cuprinsul convenţiei pretins intervenite în... | Teren preluat de stat în baza Legii nr. 58/1974.... → |
|---|
