Uzucapiune. Folosinţa terenului de coproprietari, împreună
| Comentarii |
|
- Cod civil
- Cod procedură civilă
Evident, folosirea împreună, în spiritul indiviziunii, nu echivalează cu o posesie proprie, distinctă, pe o porţiune anume determinată, singnra aptă să ateste cu certitudine că actele de stăpânire s-au făcut cu voinţa de a se comporta fiecare ca proprietar exclusiv pe o suprafaţă clar delimitată.
(Secţia civilă, decizia nr. 204/R/2009, nepublicată)
Prin sentinţa civilă nr. 1655/2008 pronunţată de Judecătoria Năsăud s-a admis acţiunea civilă formulată de reclamanţii S./V., S A. împotriva pârâţilor S.V., F.G., F.M., L.F. şi C.F..
S-a respins ca neîntemeiată acţiunea reconvenţională formulată de pârâta reclamantă reconvenţională C.F. şi, în consecinţă: s-a constatat că defuncţii F.l. şi F.S. au dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune asupra unei suprafeţe de aproximativ 300 mp din imobilul teren înscris în CF (...); s-a constatat că mama succesorală rămasă după defuncta F.S., decedată la data de 10 iunie 1995, cu ultimul domiciliu în localitatea Rodna, se compune din cota de 1/2 părţi din imobilul uzucapat; s-a constatat că, la această masă succesorală, au vocaţie succesorală legală defunctul F.l. în cotă de % părţi şi pârâţii S.V., F.G., F M. şi L.F. în cotă de % părţi împreună; s-a constatat că masa succesorală rămasă după defunctul F.I., decedat la data de
10.01.2000, cu ultimul domiciliu în comuna Rodna, se compune din cota de % părţi din masa succesorală a defunctei soţii predecedate şi din cota de % părţi din imobilul teren uzucapat; s-a constatat că la această masă succesorală au vocaţie succesorală legală pârâţii S.V., F.G., F M. şi L.F. în cotă de % părţi fiecare; s-a constatat că masele succesorale ale defuncţilor au revenit pârâtei S.V.; s-a constatat validitatea antecontractului de vânzare cumpărare încheiat la data de 17 decembrie 2007 între pârâta S.V., în calitate de promitentă vânzătoare, şi reclamanţii S.N. şi S.A. cu privire la cota de coproprietate a promitentei vânzătoare şi porţiunea de teren dobândită prin succesiune.
A fost obligată pârâta S.V. să predea reclamanţilor acte apte pentru întabulare sau, în caz contrar, hotărârea ţine loc de act autentic de vânzare cumpărare.
S-a dispus partajarea imobilelor înscrise în CF 3797/a Rodna, conform raportului de expertiză tehnică întocmit în cauză, sens în care:
Au fost atribuite reclamanţilor S.N.I. şi S.A. imobilele cu nr. top.: 295/2 în suprafaţă de 776 mp de natură casă, curte, anexe şi arabil în intravilan; 296/2 în suprafaţă de 40 mp de natură curte în intravilan.
Au fost atribuite pârâtei C.F. imobilele cu nr. top.: 295/1 în suprafaţă de 493 mp de natură grădină în intravilan; 296/1 în suprafaţă de 322 mp de natură casă, curte, edificii economice în intravilan.
S-a dispus înscrierea în CF a dreptului de proprietate al părţilor asupra imobilelor atribuite, conform tabelului de mişcare parcelară aferent raportului de expertiză.
S-a dispus ca restul imobilelor, respectiv cele cu nr. top. 296/3 în suprafaţă de 41 mp de natură curte în intravilan şi nr. top 295/3 de natură grădină în intravilan să rămână înscrise pe vechii proprietari.
împotriva sentinţei expuse a declarat recurs pârâta C.F.
Recursul este fondat în măsura şi pentru considerentele ce se vor expune în continuare.
Cauzele de casare cu trimiterea dosarului spre rejudecare la aceeaşi instanţă de fond sunt prevăzute de art. 312 alin. 5 C. pr. civ.
Acestea constau în soluţionarea greşită a procesului fără a intra în cercetarea fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părţii care nu a fost regulat citată atât la administrarea probelor, cât şi la dezbaterea fondului.
Criticile recursului nu ilustrează vreunul din cazurile legale enumerate, ci evocă numai pretinse neregularităţi în derularea cercetării judecătoreşti raportat la rolul activ al judecătorului în îndrumarea părţilor asupra drepturilor şi obligaţiilor lor procedurale.
Din acest punct de vedere nu se constată vreun viciu al abordării cauzei de către prima instanţă. Poziţiilor pârâtei exprimate în scris şi oral li s-a dat eficienţa cuvenită, în funcţie de care s-a dispus din oficiu suplimentarea probelor prin completarea expertizei tehnice iniţiale, în prealabil fiind chestionată dacă înţelege să se administreze şi alte dovezi, aspecte ce se deduc din încheierile de şedinţă întocmite la termenele de judecată din 6 iunie 2008, 20 iunie 2008. Necorelarea dintre apărările din întâmpinare, cererea reconvenţională, depuse la dosar, pe de o parte şi atitudinea adoptată de pârâtă faţă de acţiunea introductivă, pe de altă parte, notată în încheierea de la dosar, provine de la pârâtă. încheierile au valoarea înscrisurilor autentice şi fac dovada până la înscriere în fals, prin aplicarea art. 1171, 1173 C. civ.
Interdicţia antepronunţării, obiectivitatea şi imparţialitatea nu le permite instanţelor să sfătuiască părţile relativ la modul concret în care trebuie să-şi valorifice drepturile şi interesele. Sensul art. 129 alin. 5 C. pr. civ. este evident altul decât cel reclamat de recurentă.
Sunt parţial întemeiate însă argumentele pe fondul litigiului. Terenul disputat, în suprafaţă de 1699 mp, s-a cumpărat de L E. şi L.S. în anul 1940. Dreptul de proprietate s-a intabulat în cartea funciară nr. (...), sub B-i_2, în cote părţi indivize, de 2/3 şi, respectiv, 1/3.
Martorele G.V. şi M M. declară că, până în anul 1950, bunul s-a folosit împreună de coproprietari, nu era împărţit şi nu au văzut gard sau mejdie. De abia după 1950 a avut loc o delimitare, când şi-au edificat o casă cu două intrări, poziţionată pe mijlocul terenului, moment în care au despărţit suprafaţa în două părţi egale prin edificarea unui gard comun.
în primul rând, posesia exercitată până în 1950, în condiţiile subliniate, este echivocă. Evident, folosirea împreună, în spiritul indiviziunii, nu echivalează cu o posesie proprie, distinctă, pe o porţiune anume determinată, singura aptă să ateste cu certitudine că actele de stăpânire s-au făcut cu voinţa de a se comporta fiecare ca proprietar exclusiv pe o suprafaţă clar delimitată.
Secundar, se observă că o folosinţă cu caracterele din urmă nu s-a realizat în perioada de aplicare a Codului civil austriac, respectiv până în 1943. Elementul este important în speţă pentru că uzucapiunea s-a întemeiat pe prevederile acestei legi şi prin urmare nu putea fi admisă nici din această perspectivă.
Folosinţei de după 1950 nu i se pot acorda valenţele unui partaj amiabil, context în care coindivizarul poate dispune valabil, dacă este prezent şi major, fără vreo formalitate, asupra drepturilor ce-i revin, adică în legătură cu mărimea lotului şi cu sulta derivată din eventualitatea inegalităţii părţii materiale primite. în actul introductiv de investire al instanţei nu s-a susţinut o împărţeală bazată pe art. 730 C. civ.
Faţă de cele reţinute urmează să se admită recursul, să se modifice în parte hotărârea atacată, prin admiterea parţială a cererii reconvenţionale şi prin înlăturarea soluţiei de admitere a capetelor de cerere din acţiunea introductivă de constatare a uzucapiunii, de includere a terenului în masele succesorale ale numiţilor L.S. căs. F. şi F.l. şi de stabilire a vocaţiei moştenitorilor lor la aceste imobile.
Partajul judecătoresc după criteriul folosinţei acceptate de coindivizari se va menţine, întrucât nu este cazul reconfigurării gospodăriilor după un interval atât de mare de timp. Indiviziunea existând între recurentă şi pârâta S.V., după înstrăinarea părţii de 2/3 de către LE fiicei sale (B3) şi ulterior dezbaterii moştenirii lui L.S. (B9), echilibrul patrimonial dintre părţi se va restabili sub forma sultei. Aceasta din urmă se va plăti recurentei de către S.V., este de 2.723,3 lei, calculată prin prisma raportului de expertiză tehnică judiciară întocmită la fond de inginer H.F. Proba nu a fost contestată de pârâtă din punctul de vedere al stabilirii valorii de circulaţie a terenului, nici în faţa primei instanţe şi nici prin recurs. Aşadar, pretenţia de a i se achita o altă sumă decât cea justificată de specialist, de 10.000 lei, nu este susţinută de vreun element doveditor.
Rămâne de împărţit o suprafaţă de 1631 mp, cât deţin în fapt părţile, după deducerea din 1699 mp înscrişi în CF a 68 mp ocupaţi de DN 17D. Expertul evaluează
1 ar la 1000 lei. Diferenţa de 272,33 mp, atribuită în plus copartajantei S.V., valorează 2.723,3 lei.
întrucât se păstrează partajul sentinţei, luând în considerare efectul lui declarativ, hotărârea va rămâne în vigoare şi cu referire la validarea convenţiei private intervenită între proprietarul exclusiv şi reclamanţi. Sarcina plăţii sultei nu le poate reveni secunzilor. Au predat vânzătoarei întregul preţ cuvenit, iar îmbogăţirea fără just temei operează în persoana creditorului preţului.
în primă instanţă, reclamanţii au avansat cheltuieli de judecată de 1401,3 lei (onorar avocaţial, taxă judiciară de timbru, timbru judiciar, onorar expert), iar pârâta 763,15 lei (taxă judiciară de timbru, timbru judiciar, contravaloarea transport). Pentru că, în final, capetele de cerere din acţiunea introductivă şi din reconvenţională s-au admis diferit, exclusiv în măsura drepturilor bazate pe înscrisurile cărţii funciare, deoarece împărţeala profită tuturor părţilor, fiecare trebuind să participe în această direcţie după cota-parte consfinţită pe cale judiciară, cheltuielile de judecată se vor compensa în întregime, conform art. 276 C. pr. civ.
Reclamanţii s-au opus admiterii recursului. în consecinţă, vor fi obligaţi potrivit art. 274 din acelaşi cod să restituie recurentei suma de 914,9 lei, cheltuieli parţiale (800 lei onorar avocaţial, 3 lei timbru judiciar, 111,9 lei taxă judiciară de timbru) (Judecător lacob Corina).
| ← SENTINŢA CIVILĂ Nr. 825 Contestaţie la executare | Legea nr. 10/2001. Notificare formulată de o altă persoană... → |
|---|
