Uzucapiune de 30 de ani. Condiţii. Calculul termenului uzucapiunii. Joncţiunea posesiilor
| Comentarii |
|
C.civ., art. 1847, art. 1860, art. 1890
Termenul de 30 de ani trebuie, conform art. 1847 C.civ., să curgă neîntrerupt, dar art. 1860 C.civ. asigură pentru orice posesor actual
facultatea de a uni posesia sa cu posesiunea autorului său, pentru a dobândi dreptul de proprietate prin uzucapiune. Textul reglementează joncţiunea posesiilor, iar în sensul art. 1860 C.civ., prin autor se înţelege persoana care, ca şi cel ce invocă uzucapiunea, nu era titularul dreptului real, pentru că titularul putea să transmită chiar dreptul real respectiv, fară a fi necesară unirea celor două posesii.
C.A. Iaşi, secţia civilă, decizia nr. 1041 din 10 mai 2000 (C.A.I.B.J. 2000, op. cit., p. 43-45)
Uzucapiunea sau prescripţia achizitivă este acel mod de dobândire a proprietăţii sau a altor drepturi reale prin posedarea neîntreruptă a unui imobil în timpul şi în condiţiile prevăzute de lege. Uzucapiunea constituie singura dovadă absolută a dreptului de proprietate, cel care reuşeşte să dovedească dobândirea bunului prin uzucapiune nefiind obligat să facă o altă dovadă a dreptului său.
Uzucapiunea de 30 de ani presupune doar o posesie utilă, adică neviciată. Posesorul trebuie să posede pentru sine, cu intenţia de a se comporta ca proprietar pe tot termenul prevăzut de lege. Posesia utilă este suficientă pentru a uzucapa, chiar dacă exercitarea posesiei s-a făcut cu rea-credinţă, iar termenul de 30 de ani este prevăzut de art. 1890 C.civ., care în partea sa finală dispune că persoana care invocă această prescripţie nu este obligată să producă vreun titlu şi nu i se poate opune reaua-credinţă.
Termenul de 30 de ani trebuie, conform art. 1847 C.civ., să curgă neîntrerupt, dar art. 1860 C.civ. asigură pentru orice posesor actual facultatea de a uni posesia sa cu posesiunea autorului său, pentru a dobândi dreptul de proprietate prin uzucapiune. Textul reglementează joncţiunea posesiilor, iar în sensul art. 1860 C.civ., prin autor se înţelege persoana care, ca şi cel ce invocă uzucapiunea, nu era titularul dreptului real, pentru că titularul putea să transmită chiar dreptul real respectiv, fără a fi necesară unirea celor două posesii.
în speţă, reclamanţii au invocat dobândirea dreptului de proprietate pentru terenul aferent construcţiei prin uzucapiune de 30 de ani şi s-au dovedit a fi îndeplinite condiţiile impuse de art. 1890, 1860 şi 1847 C.civ.
în anul 1937 autorii acestora au cumpărat numai casa de locuit, amplasată pe suprafaţa de 1268 mp teren, situată în Iaşi. Terenul nu a făcut obiectul înstrăinării, dar de la data cumpărării construcţiei, părinţii reclamanţilor şi reclamanţii, după decesul acestora, au exercitat o posesie continuă, netulburată, utilă, neîntreruptă şi sub nume de proprietar.
Prin urmare, din anul 1967, ca efect al uzucapiunii, reclamanţii au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului, fiind consideraţi proprietari din ziua în care autorii lor au început posesia, deoarece efectele dobândirii dreptului prin uzucapiune se produc retroactiv.
| ← Acţiune în constatarea dobândirii dreptului de proprietate... | Uzucapiune de 30 de ani. Teren preluat în patrimoniul... → |
|---|
