Detenţie precară. Intervertire în posesie utilă. Condiţii
| Comentarii |
|
C.civ., art. 1846, art. 1847, art. 1856, art. 1858
Ca să se poată prescrie, se cere o posesie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică şi sub nume de proprietar.
Neexercitarea posesiei sub nume de proprietar viciază posesia. Posesia devine astfel neutilă şi nu poate fundamenta dobândirea dreptului de proprietate.
In condiţiile în care nu s-a Jacut dovada intervertirii posesiei, conform art. 1858 C.civ., se presupune că detentorul precar şi-a conservat aceeaşi calitate (art. 1856 C.civ.).
C.A. Bucureşti, secţia a IV-a civilă, decizia nr. 1166 din 20 aprilie 2001 (C.A.B.P.J.C. 2001-2002, op. cit.,p. 323-324)
Judecătoria Buftea a respins cererea având ca obiect constatarea dobândirii dreptului de proprietate asupra unui teren prin uzucapiune, cerere formulată de reclamanta B.E. împotriva pârâtului C.L., cu motivarea că reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 1847 C.civ., posesia exercitată de ea asupra terenului nefiind continuă, neîntreruptă şi sub nume de proprietar.
Sentinţa a rămas definitivă prin respingerea apelului declarat de reclamantă.
împotriva deciziei a declarat recurs apelanta B.E., solicitând casarea deciziei, în baza art. 304 pct. 9 şi 11 C.proc.civ. deoarece instanţa a apreciat în mod greşit că reclamanta-apelantă a stăpânit şi folosit terenul numai până în anul 1980. Chiar şi după această dată, terenul a fost folosit de ea, împreună cu fiul său, în mod continuu şi sub nume de proprietar, până în prezent.
Recursul nu este fondat.
Instanţa de apel a stabilit în mod corect situaţia de fapt, deoarece din probele administrate în cauză rezultă că exercitarea posesiei asupra terenului a fost întreruptă în anul 1980, dată de la care reclamanta nu a mai folosit terenul, acesta fiind cultivat de vecina sa, C.A.
Declaraţiile martorei C.A. care a precizat că reclamanta „munceşte terenul de aproximativ 10 ani” nu se coroborează nici cu declaraţiile reclamantei şi nici cu cele ale martorilor F.D. şi M.N.
în condiţiile menţionate, reclamanta nu a dovedit, fară echivoc, care a fost perioada în care a posedat terenul şi dacă, după anul 1980, persoanele care au cultivat terenul au continuat posesia începută de reclamantă, folosind terenul în numele acesteia, conform dispoziţiilor art. 1846 C.civ.
De asemenea, având în vedere declaraţia reclamantei, în sensul că terenul a fost dat în folosinţă de către proprietar tatălui ei, în condiţiile în care nu s-a făcut dovada intervertirii posesiei, conform art. 1858 C.civ., se presupune că a conservat aceeaşi calitate, de detentor şi nu de posesor -art. 1856 C.civ. Rezultă că reclamanta nu a dovedit nici existenţa condiţiei de a fi posedat sub nume de proprietar, astfel că, în mod legal a stabilit instanţa de apel că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile pentru constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune.
| ← Uzucapiune de 10-20 de ani. Just titlu. Condiţii | Acţiune în constatarea dobândirii dreptului de proprietate... → |
|---|
