Uzucapiune de 10-20 de ani. Just titlu. Condiţii
| Comentarii |
|
C.civ., art. 1895, art. 1897;
Legea nr. 58/1974, art. 30;
Decretul nr. 144/1958
Potrivit art. 1895 C.civ., condiţiile uzucapiunii de 10 până la 20 de ani sunt: posesia să se întemeieze pe just titlu şi să fie de bună-credinţă. Justul titlu este definit de art. 1897 C.civ. ca fiind orice act translativ de proprietate, care provine de la altcineva decât adevăratul proprietar.
Un titlu nul - adică lovit de nulitate absolută nu poate servi ca baza uzucapiunii - art. 1897 alin. (2) C.civ. Astfel, nu poate fi invocat drept just titlu un înscris sub semnătură privată încheiat înaintea abrogării Legii nr. 58/1974 şi Decretului nr. 144/1958; înscrisul nu este susceptibil de a transmite dreptul de proprietate.
Articolul 30 din Legea nr. 58/1974 interzicea înstrăinările de construcţii prin acte între vii. In acelaşi timp, pentru înstrăinarea construcţiilor era necesară forma autentică ad validitatem, potrivit Decretului nr. 144/1958.
C.A. Bucureşti, secţia a IV-a civilă, decizia nr. 1377 din 9 mai 2001 (C.A.B.P.J.C. 2001-2002, op. cit., p. 334-336)
Notă. Legea nr. 58/1974 a fost abrogată de Decretul-lege nr. 1/1989 (M. Of. nr. 4 din de 27 decembrie 1989).
Reclamanţii T.I. şi T.E. au chemat în judecată pe pârâţii G.B. şi P.M.B., solicitând pronunţarea unei hotărâri prin care să se constate că prin prescripţie achizitivă şi bună-credinţă au dobândit proprietatea supra imobilului situat în Bucureşti, compus din teren în suprafaţă de 175 mp şi casă.
S-a arătat în motivarea cererii că în iulie 1979 reclamanţii au cumpărat prin înscris sub semnătură privată, de la numitul G.B., imobilul menţionat şi că de atunci şi până în prezent l-au posedat continuu. Proprietatea a fost astfel dobândită cu bună-credinţă şi printr-o justă cauză.
Judecătoria sectorului 1 Bucureşti a respins acţiunea formulată ca neîntemeiată, reţinând că înscrisul depus la dosar nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de Codul civil, pentru a putea fi apreciat ca just titlu, nefiind susceptibil de a transmite dreptul de proprietate.
Apelul declarat împotriva acestei sentinţe a fost respins ca nefondat. Tribunalul a apreciat că în cauză nu sunt întrunite condiţiile art. 1895 şi 1897 C.civ., întrucât, pe lângă exercitarea posesiei utile, mai sunt necesare alte două condiţii - existenţa bunei-credinţe şi a unei juste cauze. Or, sub regimul legilor nr. 58/1974 şi 59/1974, înstrăinarea terenurilor cu sau fară construcţii nu se putea face decât prin act autentic şi pe baza autorizaţiei emise de organul administrativ competent, condiţii cerute ad validi-tatem. Pe de altă parte, un titlu nul nu poate servi drept justă cauză prescripţiei achizitive de 10-20 de ani.
Recursul declarat împotriva acestei decizii este nefondat pentru următoarele considerente.
Invocând dobândirea proprietăţii prin uzucapiune, reclamanţii au făcut referire la prescripţia achizitivă de scurtă durată, care presupune, pe lângă exercitarea unei posesii utile, şi existenţa justului titlu, precum şi buna-credinţă.
în acest cadru procesual, instanţele au avut de analizat dacă înscrisul sub semnătură privată prezentat de reclamanţi îndeplineşte condiţiile pentru a fi considerat just titlu, în accepţiunea art. 1897 C.civ. Potrivit acestui înscris părţile au convenit asupra vânzării-cumpărării imobilului -teren şi casă - din Bucureşti.
Faţă de împrejurarea că la momentul intervenirii convenţiei era în vigoare Legea nr. 58/1974 care, prin art. 30, interzicea înstrăinările de terenuri prin acte între vii, în mod corect instanţa a apreciat că acesta nu
poate avea valoarea unui act translativ de proprietate. De asemenea, faţă de dispoziţia de indisponibilizare a terenurilor - scoaterea acestora din circuitul civil în ce priveşte transmisiunea prin acte între vii — s-a apreciat în mod corect asupra nulităţii actului.
Nu poate fi primită susţinerea recurenţilor, potrivit căreia a făcut obiect al înţelegerii şi construcţia, iar pentru aceasta nu există interdicţie de înstrăinare. Terenul şi construcţia de pe acesta reprezintă un tot indivizibil şi, în plus, pentru înstrăinarea construcţiilor era necesară forma autentică ad validitatem, potrivit Decretului nr. 144/1958.
Rezultă că înscrisul prezentat de reclamanţi nu întruneşte condiţiile legii - art. 1897 C.civ. - pentru a fi considerat just titlu, adică un titlu translativ de proprietate, care să provină de la altcineva decât adevăratul proprietar. în sensul acesta a fost făcută şi aprecierea primei instanţe, când, referindu-se la lipsa de valabilitate a justului titlu, a arătat că nu este susceptibil de a transmite proprietatea.
Imposibilitatea transmiterii proprietăţii nu se datorează faptului că actul este încheiat cu un non dominus, cum au înţeles şi susţinut recurenţii prin criticile formulate, ci împrejurării că actul nu îndeplineşte condiţiile de fond şi de formă prevăzute de lege pentru a-1 face susceptibil să transmită dreptul de proprietate.
în consecinţă, instanţele au interpretat corect înscrisul sub semnătură privată, nerecunoscându-i acestuia eficienţa de just titlu, care să facă posibilă prescripţia achizitivă în condiţiile art. 1895-1899 C.civ.
| ← Uzucapiune de 30 de ani. Imobil succesoral. Intervertirea... | Detenţie precară. Intervertire în posesie utilă. Condiţii → |
|---|
