Uzucapiune de 30 de ani. Imobil succesoral. Intervertirea precarităţii. Condiţii. întreruperea cursului prescripţiei achizitive
| Comentarii |
|
C.civ., art. 1847, art. 1858, art. 1866, art. 1890;
Legea nr. 18/1991, art. 10
Pentru un imobil deţinut în indiviziune, dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune de către unul dintre moştenitori presupune dovada unei manifestări exterioare din partea acestuia, care să demonstreze că a înţeles să transforme posesia din comună în exclusivă, posedând singur imobilul şi manifestându-se ca unic proprietar, cu excluderea celorlalţi moştenitori, care nu au săvârşit acte prin care să conteste această posesie, prin excepţie de la regula că moştenitorii sunt presupuşi că stăpânesc bunurile succesorale unii pentru alţii, atâta timp cât se găsesc în indiviziune.
C.A. Bucureşti, secţia a IV-a civilă, decizia nr. 2932 din 30 octombrie 2001 (C.A.B.P.J.C. 2001-2002, op. cit., p. 326-329)
Judecătoria Buftea a admis în parte acţiunea principală a reclamanţilor C.G. şi E. şi în parte cererea conexă formulată de pârâţii-reclamanţi C.E., C.M., C.A. şi C.V.R., constatând că masa succesorală rămasă de pe urma defuncţilor C.I. şi C.A. se compune dintr-un imobil situat în comuna P, jud. Ilfov, alcătuit din construcţie cu anexe gospodăreşti şi teren în suprafaţă de 1051 mp. S-a constatat că moştenitorii defuncţilor sunt C.G., cu o cotă de 3/16, C.A. — decedată, unic moştenitor C.G., cota de 3/16 - , B.G. - cota de 3/16, D.A. - cota de 3/16, C.A. - cota de 1/16 - şi pârâţii, cărora le revine câte o cotă de 1/16 în calitate de moştenitori ai defunctului C.C. S-a constatat că moştenitorii acceptanţi C.G., C.A., C.E., C.R.V. şi C.C. se află în indiviziune cu reclamantul C.E., coproprietar cu o cotă de 1/16, prin cumpărare de la B.G. şi D.A. S-a dispus anularea certificatului de moştenitor nr. 36/1996 şi a Titlului de proprietate nr. 1709/1993, emis pe numele defunctului C.C.
Celelalte cereri formulate în cauză au fost respinse ca neîntemeiate.
Tribunalul Bucureşti a admis apelul declarat de pârâţi şi a schimbat sentinţa, în sensul respingerii acţiunii principale, ca nefondată. A fost admisă în parte cererea reconvenţională şi în tot cea conexă, constatân-du-se că pârâţii sunt proprietarii imobilului în litigiu şi dispunându-se anularea certificatelor de moştenitor nr. 278/1993 şi 327/1993 precum şi anularea contractelor de vânzare-cumpărare.
Instanţa de apel a reţinut în esenţă că autorul pârâţilor-apelanţi, defunctul C.C. (moştenitor, alături de o parte dintre reclamanţi al defuncţilor C.I. şi C.A.) a formulat cerere în termenul prevăzut de art. 10 din Legea nr. 18/1991 de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenul extravilan de 5000 mp şi terenul aferent construcţiei şi că s-a eliberat, cu respectarea dispoziţiilor legale, titlul de proprietate pe numele acestuia, titlu care a fost greşit anulat de prima instanţă.
Instanţa de apel a avut în vedere că autorul apelanţilor a posedat imobilul în litigiu începând cu anul 1962, în condiţiile prevăzute de art. 1847 C.civ. şi că s-a manifestat ca singur proprietar al bunurilor succesorale, cu excluderea celorlalţi moştenitori ai defunctului C.I., care nu au săvârşit acte prin care să conteste această posesie.
S-a apreciat că prima instanţă a considerat greşit că intimaţii-recla-manţi C.G. şi E. ar fi săvârşit acte de întrerupere a cursului prescripţiei achizitive, întrucât faptul că aceste părţi ar fi depozitat unele bunuri în imobil, ori ar fi cultivat terenul sporadic, nu poate fi asimilat unei negocieri a posesiei exercitate de C.C., căci s-au făcut cu acordul acestuia.
Reţinând că în cauză a operat uzucapiunea de 30 de ani şi că autorul apelanţilor a dobândit în acest mod dreptul exclusiv de proprietate asupra imobilului pe care l-a transmis moştenitorilor săi - apelanţii, tribunalul a dispus anularea certificatului de moştenitor suplimentar emis de pe urma defunctei C.A., cu motivarea că aceasta nu a avut în patrimoniu, la data decesului, imobilul şi, pe cale de consecinţă, s-a constatat şi nulitatea contractelor de vânzare-cumpărare prin care succesoarele defuncţilor C.I. şi C.A. au înstrăinat reclamantului C.E. cotele lor de drept asupra imobilului.
împotriva deciziei au declarat recurs intimaţii-reclamanţi C.G., C.A. şi C.E. cu motivarea că instanţa a făcut o greşită aplicare a prevederilor legale privind prescripţia în situaţia în care nu era îndeplinită niciuna din condiţii şi, mai ales, termenul de 30 de ani; prin decizia tribunalului s-a apreciat valabilitatea titlului de proprietate emis în baza Legii nr. 18/1991 pe numele lui C.C., deşi legea specială nu era aplicabilă terenului intravilan litigios, întrucât pentru acest teren exista un titlu valabil, respectiv contractul de vânzare-cumpărare încheiat în 1935.
Recursul a fost admis pentru următoarele motive.
Chiar admiţând ca fiind reală situaţia de fapt susţinută în cauză de către apelanţi (deşi din depoziţiile martorilor rezultă că o parte dintre reclamanţi au cultivat sporadic terenul aferent casei de locuit), tribunalul a apreciat greşit că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 1847 C.civ.
Pentru un imobil deţinut în indiviziune dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune de către unul dintre moştenitori presupune dovada unei manifestări exterioare din partea acestuia, care să demonstreze că a înţeles să transforme posesia comună în exclusivă, prin excepţie de la regulă că moştenitorii sunt presupuşi că stăpânesc bunurile succesorale unii pentru alţii, atâta timp cât se găsesc în stare de indiviziune, dovadă neefectuată în cauză.
De asemenea, aprecierea tribunalului în sensul că la data decesului defunctei C.A. nu ar fi existat în patrimoniul acesteia imobilul, întrucât ar fi intervenit între timp uzucapiunea, este lipsită de temei legal, deoarece perioada scursă între decesul lui C.I. şi data decesului defunctei C.A. este sub limita termenului de 30 de ani, iar acceptarea succesiunii acesteia din urmă de către reclamanţi constituie un act de dispoziţie ce întrerupe cursul prescripţiei.
în raport de data la care recurenţii-reclamanţi sau autorii lor au acceptat succesiunea defunctei C.A. (anul 1988), printr-un act de dispoziţie care întrerupe cursul prescripţiei achizitive, a început să curgă un nou termen de prescripţie care, de asemenea, a fost întrerupt prin cererile
adresate Primăriei comunei P pentru înscrierea „în rolul imobilului” şi prin plata impozitelor datorate, dovedită cu înscrisurile depuse în această fază procesuală.
Este întemeiată şi critica privitoare la faptul că instanţa de apel a respins cererea de anulare a titlului de proprietate, eliberat pe numele lui C.C., pentru terenul intravilan aferent construcţiei, întrucât pentru acesta există un titlu de proprietate, respectiv contractul de vânzare-cumpărare încheiat în anul 1935, iar terenul nu a fost cooperativizat sau trecut în alt mod în proprietatea statului, pentru a se pune problema „reconstituirii dreptului de proprietate” în baza Legii nr. 18/1991.
Faţă de considerentele prezentate, Curtea a admis cererile de recurs şi a modificat decizia tribunalului doar în limita motivului prin care s-a criticat soluţia de anulare integrală a titlului de proprietate eliberat în baza Legii nr. 18/1991, în condiţiile în care s-a constatat că pentru terenul extravilan, în suprafaţă de 5000 mp, titlul a fost emis cu respectarea dispoziţiilor actului normativ. Pentru acest motiv, sentinţa a fost schimbată în parte, în sensul că s-a dispus anularea parţială a titlului de proprietate, numai cu privire la terenul intravilan.
| ← Uzucapiunea de la 10-20 de ani. Just titlu. înţeles | Uzucapiune de 10-20 de ani. Just titlu. Condiţii → |
|---|
