Uzucapiune de 30 de ani. înstrăinarea imobilului anterior împlinirii termenului de prescripţie achizitivă. Efecte cu privire la posesiunea utilă
| Comentarii |
|
Decretul-lege nr. 115/1938, art. 27
Dacă, mai înainte de împlinirea termenului de prescripţie achizitivă, proprietarul înstrăinează imobilul, această împrejurare are drept consecinţă întreruperea uzucapiunii, chiar dacă atât cel care a înstrăinat, cât şi noul dobânditor au rămas inactivi - pe toată durata prescripţiei achizitive - interval în care uzucapantul a avut, neîntrerupt, posesia utilă a imobilului.
Trib. Braşov, decizia nr. 423 din 11 mai 1984 (R.R.D. nr. 10/1985, p. 58-59)
Judecătoria Braşov a admis acţiunea reclamantului B.N. împotriva pârâţilor B.C. şi B.A. şi, în consecinţă, a stabilit că reclamantul a dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra imobilului înscris în cartea
funciară nr. 331 Fundata (nr. top 9021) şi a dispus intabularea în cartea funciară pe baza sentinţei.
împotriva sentinţei au declarat recurs pârâţii, susţinând că ea este netemeinică şi nelegală, deoarece prima instanţă a admis acţiunea deşi condiţiile legale privind constatarea uzucapiunii nu erau întrunite.
Recursul este fondat.
Prin acţiune, reclamantul a chemat în judecată pe pârâţi, pentru a se constata că a dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune asupra imobilului în litigiu, printr-o posesie utilă, începută în anul 1942, imobil primit ca zestre de soţia sa şi folosit împreună cu aceasta (şi, după decesul ei, de reclamant), peste 30 de ani.
Trecând peste incompleta sau greşita încadrare în drept a cererii, pe dispoziţiile art. 27 din Decretul-lege nr. 115/1938, inaplicabile în speţă, este indiscutabil că reclamantul s-a prevalat, în raport cu data când a început posesia (anul 1942, deci anterior extinderii legislaţiei civile române în Ardeal) de posesia de lungă durată, prevăzută de dispoziţiile Codului civil austriac, în vigoare în acel timp.
Prima instanţă a considerat că sunt îndeplinite condiţiile legale pentru dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune, având în vedere continuitatea posesiei reclamantului pe întreaga durată prevăzută de lege.
Limitarea problemei la numai una din caracteristicile posesiei utile este inacceptabilă.
Pentru dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune există o situaţie (premisă indiscutabilă) şi anume pasivitatea titularului dreptului de proprietate pe întreaga durată a posesiei utile exercitate de neproprietar.
Această premisă este inexistentă în speţă, întrucât titularul dreptului, în 1966, adică înainte de împlinirea termenului legal pentru uzucapiune, a infirmat posesia reclamantului prin cea mai energică manifestare de voinţă a proprietarului, constând în transmiterea dreptului său de proprietate în favoarea pârâţilor, transmitere ce a fost, tot atunci, înscrisă în cartea funciară.
împrejurarea că dobânditorii au fost ei înşişi inactivi, în fapt, prin ne-intrarea în posesia imobilului nu este semnificativă, întrucât, dacă reglementarea legală admite o joncţiune a posesiilor, în anumite condiţii, pentru dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune, ea nu cunoaşte o joncţiune a inactivităţii proprietarilor succesivi ca temei al uzucapiunii.
Prima instanţă şi-a întemeiat soluţia pe constatarea că pârâţii nu au fost niciodată în posesia imobilului, ceea ce este irelevant în raport cu faptul că ei au dobândit dreptul de proprietate în anul 1966, dată de la care problema uzucapiunii nu se poate pune.
Recursul este deci fondat şi se admite, în baza art. 304 pct. 4 C.proc.civ.
| ← Prescripţie achizitivă. Condiţii în care poate fi invocată... | Uzucapiunea de Ia 10 la 20 de ani. Just titlu. înţeles → |
|---|
