Uzucapiune. Domeniu privat al statului. Delimitare. Vânzarea unor apartamente din condominiu. Neîntreruperea posesiei
| Comentarii |
|
C. civ., art. 1847 Legea nr. 112/1995 Legea nr. 213/1998, art. 4
Anterior anului 1990 nu exista o delimitare între domeniul privat al statului şi unităţilor administrativ-teritoriale. Faptul că administrarea bunurilor s-a făcut de către Consiliul local şi că cele trei apartamente au fost înstrăinate de entităţi juridice constituite la nivel local duce la concluzia că bunul litigios face parte din domeniul privat al municipiului.
Faptul că trei apartamente au fost înstrăinate în baza Legii nr. 112/1995 nu constituie acte de natură să întrerupă posesia exercitată.
C.A. Oradea, Secţia civilă mixtă, decizia nr. 1500 din 23 octombrie 2008
Prin sentinţa civilă nr. 6336 din 29 octombrie 2007 pronunţată de Judecătoria Oradea, a fost admisă în parte cererea principală modificată formulată de reclamanta E.H.F. împotriva pârâţilor Statul Român, reprezentat prin Ministerul Finanţelor Publice - D.G.F.P. B., Consiliul Local al Municipiului O. şi Municipiul O., reprezentat prin Primar, s-a
respins ca nefondată cercrca de arătare a titularului dreptului formulată de pârâtul Consiliul Local al Municipiului O. în contradictoriu cu reclamanta E.H.F., pârâtul Municipiul O., reprezentat prin Primar şi intervenientul în interes propriu Statul Român, reprezentat prin Ministerul Finanţelor Publice - D.G.F.P. B., s-a constatat că reclamanta a dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra ap. 3 compus din două camere, baie, bucătărie şi hol cu o suprafaţă utilă de 65 mp şi o suprafaţă construită de 84 mp, apartament ce face parte din casa colectivă situată pe nr. top. 3188/6 înscris în C.F. col. 14.572 O., s-a dispus intabularea dreptului de proprietate în cartea funciară în favoarea reclamantei asupra apartamentului cu titlu de uzucapiune, s-au respins ca nefondate celelalte pretenţii.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut în fapt că imobilele cu nr. top. 3188/5 şi 3188/6 înscrise în C.F. 14572 O. în natură reprezentând grădină în T.P. cu casă în suprafaţă totală de 587 mp a trecut în patrimoniul Statului Român în baza sentinţei civile nr. 853/1961, pronunţată de Judecătoria Oradea. Prin sentinţa civilă nr. 1175/2003, pronunţată de aceeaşi instanţă în dosarul nr. 9397/2001 s-a recunoscut numiţilor E.N.J. şi E.M. dreptul de proprietate asupra apartamentului nr. 4 şi a terenului de 84/450 mp din imobilul cu nr. top. 3188/6, aceştia intabulându-şi dreptul în cartca funciară prin încheierea nr. 6416 din 5 aprilie 2003.
Coroborând declaraţiile martorilor audiaţi cu adresa nr. 99 din 6 august 2007, emisă de către Comisia Locală pentru aplicarca Legii nr. 18/1991 al Municipiului O. - Administraţia Imobiliară O. s-a reţinut că supraedificatul existent pe nr. top. amintit reprezentând casă colectivă este compus din 4 apartamente, trei dintre ele (1, 2 şi 4) fiind înstrăinate în baza Legii nr. 112/1995, iar apartamentul nr. 3 nu figurează în evidenţele sale. Potrivit art. 4 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 domeniul privat al statului sau al unităţilor administrativ teritoriale este alcătuit din bunurile aflate în proprietatea lor şi care nu fac parte din domeniul public. Astfel, ţinând seama că imobilele cu nr. top. 3188/5 şi 3188/6 înscrise în C.F. 14572 O. nu sunt de uz sau interes public local, nefiind declarate ca atare prin hotărâre a Consiliul Local, instanţa a considerat că ele fac parte din domeniul privat fiind aplicabil regimul de drept comun [art. 4 alin. (2)]. Aşa fiind, raportat la faptul că cele trei apartamente au fost înstrăinate de către entităţi juridice constituite la nivel local, administrarea lor facându-se de către pârâtul Consiliul Local O., instanţa a considcrat că bunurile amintite fac parte din domeniul privat al Municipiului O.
In ccea ce priveşte fondul cauzei, instanţa de fond a reţinut că posesia trebuie să întrunească toate condiţiile prescrise de art. 1847 C. civ. (continuă, netulburată, publică şi neechivocă) şi ca posesorul să exercite stăpânirea asupra bunului animus sibi habendi timp de 10-20 de ani sau 30 de ani (art. 1895 şi art. 1890 C. civ.). Martorii audiaţi au arătat că antecesorii reclamanţilor şi aceştia folosesc imobilul de aproximativ 30-40 de ani, nefiind tulburaţi de nicio persoană în exercitarea posesiei asupra lui şi manifestându-se în raporturile cu terţii ca fiind unicii proprietari. Faptul că trei apartamente au fost înstrăinate în baza Legii nr. 112/1995 nu constituie acte de natură să întrerupă posesia exercitată de reclamantă. Tocmai de aceea, ţinând seama că şi autorii lor au exercitat o atare posesie ce nu a fost contestată până în prezent, instanţa a considerat că în cauză sunt întrunite condiţiile pentru a se reţine în favoarea ei dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune asupra apartamentului nr. 3 compus din două camere, baie, bucătărie, şi hol cu o suprafaţă utilă de 65 mp şi o suprafaţă construită de 84 mp, apartament ce face parte din casa colectivă situată pe nr. top. 3188/6 înscris în C.F. col. 14.572 O.
Referitor la dobândirea dreptului de proprietate asupra terenului, instanţa a reţinut că potrivit schiţei de orientare întocmite de expertul I.U. reclamata foloseşte cota de 130/450 mp din imobilul cu nr. top. 3188/6., folosinţa asupra unui bun afectat de o modalitate a dreptului de proprietate nu este posibilă stabilirea cu exactitate a limitelor materiale ale acestuia până în momentul sistării stării de indiviziune şi a dezmembrării lui. Cu alte cuvinte, starea de coproprietate existentă până în prezent constituie o piedică în calea recunoaşterii dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune. Ca atare, din acest punct de vedere instanţa a considerat că cererea este neîntemeiată sub acest aspect.
împotriva acestei hotărâri în termen legal au formulat apel Municipiul O. prin Primarul Municipiului O. şi Consiliul Local al Municipiului O. solicitând schimbarea în parte a sentinţei civile atacate în sensul admiterii excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Consiliului Local al Municipiului O.
Prin decizia civilă nr. 216/A/2008 din 2 aprilie 2008, pronunţată de Tribunalul Bihor, a fost respins ca nefondat apelul introdus în cauză şi păstrată în totalitate sentinţa civilă nr. 6336 din 29 octombrie 2007 pronunţată de Judecătoria Oradea, reţinând că în mod corect instanţa de fond a arătat că înscrierea operată în Cartea funciară nu are un caracter decisiv în privinţa delimitării dintre domeniul privat al Statului şi cel al unităţilor administrativ-teritoriale în condiţiile în care
legea nu prevede în mod expres un criteriu. Această concluzie este susţinută de remarca justă a instanţei, care a reţinut această concluzie pornind de la faptul că anterior anului 1989 datorită tendinţei de centralizare excesivă, aproape întreg patrimoniul se afla în proprietatea Statului Român. O astfel de realitate nu poate fi negată întrucât, deşi din punct de vedere teoretic, toate imobilele au fost preluate abuziv de către Statul Român de-a lungul timpului, ele s-au aflat practic în patrimoniul unităţilor administrativ-teritoriale ce exercitau asupra acestora atributele dreptului de proprietate. Mai mult, în mod corect instanţa de fond a reţinut ca şi esenţial în soluţionarea excepţiei faptul că întrucât administrarea bunurilor s-a făcut de către apelanta pârâtă Consiliul Local O. şi că cele trei apartamente au fost înstrăinate de entităţi juridice constituite la nivel local, rezultă că bunul litigios face parte din domeniul privat al Municipiului O.
împotriva acestei decizii, au declarat recurs apelanţii Consiliul Local al Municipiului O. - Administraţia Imobiliară O., Municipiul
O. - prin Primar.
Examinând decizia recurată prin prisma motivelor de recurs, cât şi din oficiu, instanţa de recurs a constatat că în mod corect au reţinut ambele instanţe, imobilul având nr. top. 3188/5, 3188/6, înscris în C.F. nr. 14572-0., în natură grădină în T.P., cu casă, în suprafaţă de 587 mp, a trecut în proprietatea, patrimoniul Statului Român, în baza unei hotărâri judecătoreşti - sentinţa civilă nr. 853/1961 a Judecătoriei Oradea.
Conform art. 4 alin. (1) din Legea nr. 213/1998, domeniul privat al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale este alcătuit din bunurile aflate în proprietatea lor şi care nu fac parte din domeniul public, ori, din actele aflate în dosar nu se poate reţine că apartamentul, imobilul de care aparţine ar face parte din domeniul public, că ar avea o utilitate în acest sens, cu atât mai mult cu cât, astfel cum de altfel se recunoaşte, alte apartamente au fost deja vândute în baza Legii nr. 112/1995, motiv pentru care corect s-a făcut aplicarea art. 4 alin. (2) din Legea nr. 213/1998, conform căruia făcând parte din domeniul privat, îi este aplicabil regimul de drept comun.
Sigur că, anterior anilor 1990, nu exista o delimitare între domeniul privat al Statului Român şi cel al unităţilor administrativ-teritoriale, aceasta există în prezent fară ca legiuitorul să fi prevăzut expres acest criteriu. Faptul că alte apartamente s-au vândut în baza Legii nr. 112/1995 de unităţi specializate nu duce la concluzia că acesta nu ar fi făcut parte din bunurile aflate în domeniul privat al Municipiului
O., ci dimpotrivă, chiar dacă în cartea funciară dreptul de proprietate apare ca fiind înscris în favoarea Statului Român, acest drept se află în patrimoniul unităţii administrative ce exercită asupra acestuia atribute ce-i revin dreptului de proprietate, încasând anterior înstrăinării contravaloarea chiriilor aferente.
Cu toate acestea, legiuitorul a prevăzut o destinaţie specială a preţului obţinut în urma vânzării efectuată în baza Legii nr. 112/1995, fară ca astfel însă să se schimbe situaţia expusă, mai mult, în speţă nu se discută incidenţa dispoziţiilor Legii nr. 112/1995, ci se analizează dobândirea unui drept de proprietate cu titlu de uzucapiune, bunul litigios făcând parte din domeniul privat al Municipiului O., pe raza căruia se află amplasat şi care a şi fost administrat prin instituţiile sale.
| ← Uzucapiune. Coproprietate. Administrare probatorii pentru... | Uzucapiune. Condiţiile posesiei. Cauze de întrerupere... → |
|---|
