Uzucapiune. Drept de proprietate dobândit prin uzucapiune. Drept de proprietate dobândit prin contract autentic înscris în cartea funciară. Opozabilitate. Posesie începută sub imperiul Legii nr. 241/1947
| Comentarii |
|
Decretul-lege nr. 115/1938 Legea nr. 241/1947, art. 6 Legea nr. 7/1996, art. 36
Chiar dacă recurenţii au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului prin contract autentic, intabulându-şi dreptul de proprietate în cartea funciară, dreptul lor nu este opozabil reclamantului, termenul de prescripţie achizitivă împlinindu-se cu mult anterior încheierii contractului autentic, cumpărătorii cunoscând această împrejurare, astfel încât nu se pot prevala de titlul lor contra reclamantului, fiind aplicabile dispoziţiile art. 6 alin. (3) din Legea nr. 241/1947.
C.A. Cluj, Secţia civilă de muncă şi de asigurări sociale, pentru minori şi familie, decizia nr. 1262 din 8 noiembrie 2004, în
C.S.M., Jurisprudenţă naţională 2004-2005.
Practică judiciară a curţilor de apel şi a tribunalelor
Prin sentinţa civilă nr. 2809 din 4 decembrie 2002 a Judecătoriei Năsăud, pronunţată în dosarul nr. 2377/2002, a fost admisă în parte acţiunea civilă exercitată de reclamantul B.G. împotriva pârâţilor
B.I.S., BA, D.O., DA, D.I., S.S., DA, D.I., B.M., DA, D.L., B.V. P.P., P.E., D.E., D.I. şi D.E., constatându-se că reclamantul împreună cu defuncta B.V. au dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune asupra porţiunii de 5.600 mp din parcela cu nr. top. 2213 din C.F. 1539 Măgura Sivei, constatându-se că o cotă de 1/2 parte din acest teren compune masa succesorală rămasă după defuncta B.V., decedată la data de 25 mai 1996, al cărei unic moştenitor este reclamantul, în calitate de soţ supravieţuitor, fiindu-i atribuită întreaga masă succesorală. S-a dispus dezmembrarea parcelei cu nr. top. 2213, conform raportului de expertiză, dispunându-se intabularea dreptului de proprietate al
reclamantului asupra pareclci cu nr. top. nou 2213/2, în suprafaţă de 5.600 mp, cu titlu de uzucapiune şi succesiune legală, restul terenului rămânând pc vechii proprietari.
Pentru a pronunţa această sentinţă, judecătoria a reţinut că reclamantul împreună cu defuncta sa soţie au fost în posesia terenului în litigiu încă de la data căsătoriei lor, posesia lor joncţionând cu cea a antecesorilor lor, care au folosit terenul încă înainte de cel de-al doilea război mondial, astfel că termenul de uzucapiune de 30 de ani s-a împlinit în perioada cât imobilul s-a aflat în posesia reclamantului şi a soţiei sale, motiv pentru care instanţa a şi constatat că sunt proprietari cu titlu de uzucapiune.
Cota de 1/2 parte din acest teren, după decesul defunctei B.V., a fost dobândită prin succesiune de către reclamant, în calitate de soţ supravieţuitor, fraţii şi surorile defunctei nefacând acte de acceptare a moştenirii, iar pârâtul B.I.S. nu are vocaţie succesorală, pentru că nu este fiu al defunctei, ci al reclamantului.
Apărarea pârâţilor B.I.S. şi B.A., în sensul că au cumpărat prin act autcntic de la foştii proprietari tabulari, nu este fondată, pentru că acest act nu este opozabil reclamantului, termenul de prescripţie achizitivă împlinindu-se cu mult anterior încheierii contractului. Aceiaşi pârâţi nu şi-au dovedit susţinerile că au primit acest teren de la reclamant şi soţia sa în schimbul unei întreţineri.
Prin decizia civilă nr. 59 din 5 mai 2004 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud, pronunţată în dosarul nr. 314/2003, apelul pârâţilor B.I.S. şi
B.A. a fost respins ca nefondat.
In considerentele acestei decizii s-a arătat că, aşa cum rezultă din probele administrate în faţa primei instanţe, completate în apel, reclamantul împreună cu soţia sa, prin joncţiunea posesiei lor cu cea a antecesorilor soţiei, au dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune, în condiţiile art. 1452 şi urm. C. civ. austriac, termenul de prescripţie achizitivă fiind împlinit cu mult anterior înscrierii în cartea funciară a dreptului de proprietate al apelanţilor, care nici nu au folosit terenul, aşa cum rezultă din declaraţiile martorilor audiaţi.
împotriva acestei decizii au declarat recurs în termen legal pârâţii-apelanţi.
In motivarea recursului lor, pârâţii învederează că au dobândit terenul prin contract autentic de vânzare-cumpărare. reclamantul fiind de acord cu încheierea acestuia şi prezentându-se cu pârâtul-apelant la Primăria Comunei Măgura Ilvei, pentru ca imobilul să fie trecut în registrul agricol pe numele pârâtului.
Niciuna din instanţe nu a apreciat corect acest act important în ceea ce priveşte conduita reclamantului, care, în urma întreţinerii prestate de pârâţi, a acceptat ca acest teren să le revină lor, o parte din declaraţiile martorilor susţinând această stare de fapt.
Instanţele au admis petitul privind intabularea dreptului de proprietate al reclamantului, deşi acest lucru nu este posibil cât timp nu s-a solicitat radierea dreptului de proprietate ai pârâţilor-recurenţi.
Curtea a apreciat că recursul nu este fondat. Astfel, martorii audiaţi de prima instanţă au declarat că reclamantul şi soţia sa au fost în posesia imobilului încă din timpul celui de-al doilea război mondial. Prin urmare, chiar şi fară a invoca joncţiunea posesiei lor cu a antecesorilor soţiei reclamantului, termenul de prescripţie achizitivă a început să curgă anterior punerii în aplicare a Decretului-lege nr. 115/1938, prin Legea nr. 241/1947, astfel că uzucapiunea rămâne guvernată în ceea ce priveşte natura, durata şi efectele ei de dispoziţiile legii sub care a început, conform art. 6 alin. (2) din Legea nr. 241/1947.
Chiar dacă recurenţii au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului prin contract autentic, intabulându-şi dreptul în cartea funciară, dreptul lor nu este opozabil reclamantului, termenul de prescripţie achizitivă împlinindu-se cu mult anterior încheierii contractului autentic. Cum recurenţii cumpărători cunoşteau această împrejurare, fiind de rea-credinţă, nu se pot prevala de titlul lor contra reclamantului, întrucât, potrivit art. 6 alin. (3) din Legea nr. 241/1947, rămân neatinse doar drepturile dobândite de terţii de bună-crcdinţă, cu titlu oneros, care s-au încrezut în cuprinsul cărţii funciare. Nu este necesar ca reclamantul să exercite o acţiune în rectificarca intabulării dreptului de proprietate al recurenţilor, în temeiul art. 36 pct. 1 din Legea nr. 7/1996, grefată pe o acţiune în constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare pentru cauză ilicită, în baza art. 966 C. civ., fiind suficientă o acţiune în constatarea dreptului de proprietate al reclamantului aflat în posesia imobilului în contradictoriu cu cei înscrişi cu titlu inopozabil, titlul reclamantului fiind în mod corect preferat celuilalt.
In ceea ce priveşte prezentarea reclamantului la primărie pentru înscrierea imobilului pe numele pârâţilor-recurenţi, aceasta nu influenţează cu nimic dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune, tocmai dovedeşte un drept al reclamantului opozabil pârâţilor, încheierea şi executarea silită a vreunui contract (de întreţinere sau de altă natură) neconstituind obiect al prezentului proces.
| ← Uzucapiune. Decretul-lege nr. 115/1938. Neîntreruperea cursului... | Uzucapiune. Coproprietate. Administrare probatorii pentru... → |
|---|
