Uzucapiune. Servitute. Posesie prezumată
| Comentarii |
|
C. civ., art. 615, art. 623, art. 1847, art. 1848
Servitutea continuă şi aparentă se dobândeşte prin uzucapiune.
Cel ce invocă uzucapiunea trebuie să facă dovada îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 1847 C. civ. privind posesia continuă, neîntreruptă, netulburată, publică şi sub nume de proprietar.
Posesia exercitată asupra servituţii de scurgere a apelor pluviale nu este una utilă pe parcursul celor 3 ani, ci este echivocă şi necontinuă, din momentul în care nu s-a mai acceptat scurgerea apelor pe teren.
C.A. Braşov, Secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi familie, decizia nr. 100/R din 26 martie 2008
Prin decizia nr. 256/2007, Tribunalul Braşov a respins apelul declarat de reclamanţii M.Ş. şi M.F., împotriva sentinţei civile nr. 209 din 22 februarie 2007, pronunţată de Judecătoria Zărneşti.
In considerentele acestei hotărâri, s-a reţinut că, pentru ca posesia de 30 de ani a servituţii de scurgere a apelor pluviale să producă efectul juridic al dobândirii servituţii prin uzucapiune, aceasta trebuie să fie utilă, adică să aibă calităţile cerute de art. 1847 C. civ., respectiv să fie continuă, neîntreruptă, publică şi sub nume de proprietar. O altă calitate a posesiei este neechivocitatea.
Intre părţi au existat litigii ce au făcut obiectul dosarelor nr. 1217/C/2001 şi nr. 200/C/1999 ale Judecătoriei Zărneşti. Astfel, prin sentinţa civilă nr. 785/13 octombrie 2004 a Judecătoriei Zărneşti, pronunţată în dosarul nr. 1217/C/2001 s-a stabilit linia de hotar dintre imobilele proprietatea părţilor potrivit Raportului de expertiză nr. 15/2004, întocmit de expertul D.N., pârâţii E. au fost obligaţi să îşi modifice şarpanta, astfel încât apele pluviale şi ninsorile să nu se mai scurgă pe acoperişul reclamanţilor M. şi s-au respins pretenţiile reclamanţilor M., având ca obiect plata de despăgubiri.
Prin decizia civilă nr. 422/Ap. din 9 mai 2005, pronunţată de Tribunalul Braşov în dosarul nr. 201/Ap./2005, s-a anulat ca insuficient timbrat apelul declarat de reclamanţii M. împotriva sentinţei civile mai sus arătată şi s-a respins apelul declarat de pârâţii E.
împotriva acestei decizii, au declarat recurs pârâţii E.E. şi E.N., obiect al dosarului civil nr. 1225/R/2005 al Curţii de Apel Braşov, recursul fiind suspendat, în temeiul art. 244, pct. 1 C. proc. civ., până la soluţionarea irevocabilă a prezentului litigiu.
Prin sentinţa civilă nr. 502 din 30 martie 2000, pronunţată de Judecătoria Zărneşti în dosarul nr. 200/C/1999, definitivă şi irevocabilă, s-a respins acţiunea formulată de reclamanţii M.Ş. şi M.F. împotriva pârâţilor E.E. şi E.N., având ca obiect demolarea construcţiei pârâţilor pretins amplasată pe limita de hotar dintre proprietăţi şi s-a respins cererca reconvenţională a pârâţilor, având ca obiect prejudiciul de
10.000.000 lei ROL cauzat prin pretinsa ocupare parţială terenului proprietatea lor de către construcţia reclamanţilor.
In mod corect a apreciat prima instanţă că cererea reconvenţională formulată de pârâţii E. în dosarul nr. 200/C/1999, al Judecătoriei Zărneşti, nu întrerupe prescripţia achizitivă invocată de reclamanţii M., de vreme ce a fost respinsă, motivat de faptul că aceştia nu au probat cuantumul pretenţiilor. Astfel, potrivit art. 1865 şi art. 1868 C. civ., întreruperea civilă a prescripţiei achizitive operează prin sesizarea instanţei de judecată, fie printr-o cerere principală, fie printr-o cerere incidentală, cu condiţia ca aceasta să fie admisă prin hotărâre irevocabilă.
In ceea ce priveşte primul motiv de apel, chiar dacă în cadrul litigiului ce a făcut obiectul dosarului mai sus menţionat cu nr. 200/C/1999 al Judecătoriei Zărneşti, pârâţii E. nu au formulat pretenţii concrete relative la retragerea streşinii reclamanţilor M., din petitul şi motivarea cererii reconvenţionale formulate, rezultă că pârâţii au pretins faptul că reclamanţii au edificat în anul 1974 construcţia proprietatea lor,
prin ocuparea parţială a pareclei vecine, în prezent proprietatea
pârâţilor E. In consecinţă, câtă vreme pârâţii au susţinut acest lucru, nu înseamnă că au acceptat faptul că streaşina ar fi fost edificată cu respectarea prevederilor art. 615 C. civ. Implicit, prin contestarea amplasamentului construcţiei proprietatea reclamanţilor ML, pârâţii E. au contestat şi forma streşinii şi traseul apelor pluviale. Faptul că pretenţiile nu au fost formulate explicit în acest sens, nu are relevanţă câtă vreme intenţia de neacceptare a acestei situaţii rezultă cu prisosinţă.
In concluzie, prima instanţă a apreciat corect efectul atitudinii părţilor în contextul litigiilor purtate de acestea.
De asemenea, din probele administrate în cauză rezultă că la momentul edificării construcţiei pârâţilor E., construcţia proprietatea reclamanţilor era deja edificată în forma actuală, iar streaşina casei pârâţilor - ulterior construită - a fost edificată peste acoperişul casei reclamanţilor (răspunsurile la interogatoriile, considerentele sentinţei civilc nr. 502/2000, pronunţată de Judecătoria Zărneşti, rămasă irevocabilă, acţiunea introductivă şi probele administrate în dosarul nr. 200/C/1999, al Judecătoriei Zărneşti, depuse în copie, cererca introductivă obiect al dosarului nr. 1217/C/2001 al Judecătoriei Zărneşti, nesoluţionată ircvocabil. Dc altfel, aceste împrejurări nu a fost contestate de părţi, ci susţinute şi recunoscute ca atare.
Potrivit raportului de expertiză tehnică topografică întocmit de expertul M.N., în dosarul nr. 200/C/1999 al Judecătoriei Zărneşti, în carc s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 502/2000, picătura streşinii construcţiei proprietatea reclamanţilor M.Ş. şi F., cadc pe zidul casci pârâţilor E., în condiţiile în carc streaşina reclamanţilor încalcă graniţa cu 30 cm. Dar, picătura streşinii casei pârâţilor E., deşi cade peste acoperişul casei reclamanţilor M., cade cu 6 cm până la graniţa comună, deoarece casa pârâţilor E. este amplasată în interiorul limitelor graniţei imobilului acestora.
Aceste împrejurări au fost reţinute şi prin sentinţa civilă nr. 502/2000, pronunţată de Judecătoria Zărneşti în dosarul nr. 200/C/1999, rămasă definitivă şi irevocabilă.
De asemenea, potrivit raportului de expertiză construcţii din 27 decembrie 2006 întocmit în prezenta cauză de expertul judiciar
E.G.E., pornind de la linia de hotar stabilită de expertul tehnic topo-graf D.N., streaşina şi jgheabul construcţiei din dreapta, aparţinând reclamanţilor M. se află pe terenul imobilului din stânga, aparţinând pârâţilor E., ocupând o suprafaţă de cea. 5,20 mp. Părţile nu au
formulat obiecţiuni cu privire la concluziile expertului iar reclamanţii M. nu au formulat motive de apel cu privire la acest aspect.
De menţionat că, linia de hotar dintre proprietăţile părţilor, potrivit raportului de expertiză întocmit de expertul D.N., a fost stabilită în mod irevocabil prin hotărâre judecătorească irevocabilă.
In concluzie, casa pârâţilor E. este ridicată pe terenul proprietatea lor, în timp ce streaşina casei reclamanţilor M., cade pe terenul pârâţilor E.
Or, câtă vreme pârâţii E. au înţeles să îşi edifice construcţia, înainte de împlinirea termenului de prescripţie achizitivă de 30 de ani (2004), peste streaşina reclamanţilor M., dar în limitele proprietăţii lor, şi-au manifestat în mod neechivoc voinţa de a nu fi deposedaţi de bunul asupra căruia poartă servitutea invocată şi au înţeles să conteste posesia reclamanţilor asupra acestei servituţi, nefiind de acord ca picătura streşinii casei reclamanţilor să curgă pe terenul proprietatea lor.
Drept urmare, posesia exercitată de reclamanţii M. asupra servituţii de scurgere a apelor pluviale nu este una utilă pe parcursul celor 30 de ani, ci este echivocă şi necontinuă, din momentul în care pârâţii
E. au înţeles să nu accepte scurgerea apelor pe terenul lor prin construirea streşinii casei lor peste streaşina casei reclamanţilor. Din acest moment, terenul pe care se scurgeau apele pluviale de pe acoperişul reclamanţilor M. nu a mai fost stăpânit cu regularitate, potrivit naturii sale, iar stăpânirea acestuia a devenit echivocă, prin faptul că pârâţii E. au ignorat amplasamentul streşinii reclamanţilor M., construind casa lor şi streaşina în modalitatea arătată mai sus.
In ceea ce priveşte cel de-al doilea motiv de apel, instanţa de apel a apreciat că nu au relevanţă modalităţile de efectuare a modificării streşinii, prezentate de expertul judiciar D. într-un alt dosar, în speţă interesând doar retragerea streşinii reclamanţilor M. în limitele proprietăţii lor. Nu se poate susţine că prin scurgerea apelor pluviale pe terenul lor, pârâţii E. nu ar fi prejudiciaţi, câtă vreme legea pre-zumă existenţa unui astfel de prejudiciu, obligând proprietarul - în lipsa dovedirii constituirii unei servituţi prin titlu, uzucapiune sau prin destinaţia proprietarului - să facă streaşina casei sale în aşa fel încât apele rezultate din ploi să se scurgă pe terenul său şi nu pe terenul vecinului (art. 615 C. civ.).
Dacă proprietarul fondului vecin refuză mutarea streşinii, cel interesat va putea cere justiţiei să îl oblige la mutarea streşinii, iar în caz de refuz, va putea cere să execute el lucrarea pe cheltuiala celui ce avea obligaţia să facă aceasta (art. 1077 C. civ.).
Susţinerea că prima instanţă s-a raportat la o linie de graniţă stabilită prin sentinţa civilă nr. 785/2004 a Judecătoriei Zărneşti (dosar nr. 1217/C/2001), definitivă dar nu şi irevocabilă, nu poate fi avută în vedere, câtă vreme la prima judecată a cauzei pe fond, s-a motivat pe acest considerent, iar cererea introductivă a fost respinsă ca prematură, apreciindu-se că este necesar să se soluţioneze irevocabil litigiul privind grăniţuirea. Or, sentinţa civilă a fost desfiinţată prin decizia civilă nr. 211/A din 12 iunie 2007 pronunţată de Tribunalul Braşov, în dosar nr. 690/2006, iar cauza a fost trimisă spre rejudecare primei instanţe, cu motivarea că hotărârea judecătorească mai sus menţionată a rămas irevocabilă în ceea ce priveşte linia de hotar stabilită, deoarece căile de atac au vizat alte aspecte. Decizia civilă a fost menţinută în recurs, prezentul apel vizând sentinţa civilă pronunţată în rejudecare.
împotriva acestei hotărâri, au declarat recurs reclamanţii, criticând-o pentru nelegalitate, întrucât s-a soluţionat greşit motivul de apel privitor la prescripţia achizitivă a dreptului de servitute, constatându-se că posesia este echivocă şi necontinuă, prin nepunerea în discuţie a acestui caracter. Rolul instanţei trebuia rezumat la analizarea probelor apte a răsturna prezumţia că actele de stăpânire sunt utile şi constitutive de posesie.
Pe de altă parte, cu privire la acţiunea din dosarul conexat, atributele dreptului de proprietate nu pot fi exercitate în mod abuziv, în condiţiile în care reclamanţii nu au probat nicio vătămare adusă, împrejurare pe care instanţa de apel nu a observat-o.
Recursul nu este fondat.
Astfel, potrivit art. 615 C. civ., proprietarul este dator a-şi face streaşina casei sale, astfel încât apele din ploi să se scurgă pe terenul său, iar nu pe terenul vecinului său.
Potrivit art. 623 C. civ., servitutea continuă şi aparentă se dobândeşte prin uzucapiune.
Cel ce invocă uzucapiunea, trebuie, potrivit celor impuse de legiuitor prin art. 1169 C. civ., să facă dovada îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 1847 C. civ., privind posesia continuă, neîntreruptă, netulburată, publică şi sub nume de proprietar.
Este reală afirmaţia că regularitatea posesiei este prezumată, însă, prezumţia a fost răsturnată, prin probele administrate dovedindu-se că în speţă nu este vorba despre o posesie utilă, ci de una atinsă de viciile posesiei.
Cu privire la cel de-al doilea motiv de critică, exercitarea atributelor dreptului de proprietate nu s-a făcut abuziv, ci în condiţiile stipulate de art. 480 raportat la art. 615 C. civ., mai sus citat.
Din celc mai sus arătate rezultă, de asemenea, că recurenţii sunt în eroare, confundând servitutea continuă (art. 623 C. civ.) cu posesia continuă, definită de art. 1848 C. civ.
| ← Uzucapiune. Condiţiile invocării uzucapiunii. Stare de... | Uzucapiune. Servitute de trecere. Posibilitatea dobândirii prin... → |
|---|
