Uzucapiune. Condiţiile invocării uzucapiunii. Stare de pasivitate a proprietarului tabular. Imposibilitatea de a acţiona a proprietarului
| Comentarii |
|
C. civ., art. 1847 Decretul-lege nr. 115/1938
Uzucapiunea sancţionează o stare de pasivitate a proprietarului tabular şi validează posesia exercitată de-a lungul timpului, cu îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 1847 C. civ.
După instaurarea regimului comunist, asociaţiile urbariale au fost desfiinţate de acest regim, nu au mai funcţionat, imobilele deţinute în proprietate de către acestea fiind preluate de Statul Român prin instituţiile specializate, astfel că nu se poate vorbi de o stare de pasivitate a proprietarului din culpa sa, ci datorită acestor împrejurări, terenul a fost scos din circuitul civil.
C.A. Oradea, Secţia civilă mixtă, decizia nr. 1544 din 30 octombrie 2008
Prin sentinţa civilă nr. 6872 din 10 mai 2007 pronunţată de Judecătoria Beiuş a fost admisă acţiunea reclamantei T.G. împotriva pârâţilor Asociaţia V.T.T., L.O., J.H., E.N., s-a stabilit în favoarea reclamantei T.G. un drept de proprietate cu titlu de succesiune, partaj, uzucapiune, asupra imobilului cu nr. top. 806/1 şi 807 din C.F. nr. 1-E. şi s-a dispus intabularea dreptului în C.F., fară cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că terenul ce face obiectul prezentei acţiuni a fost folosit de reclamantă şi antecesorii săi o perioadă mai lungă de 50 de ani, în mod public, paşnic şi netulburat, teren ce în natură reprezintă grădina împrejmuită numită popular „Grădina lui N.”, după numele mamei reclamantei. Acţiunea fiind admisă în baza art. 1846 şi urm. C. civ.
împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel pârâta Asociaţia V.T.T., solicitând instanţei schimbarea în totalitate a sentinţei apelate, în sensul respingerii acţiunii.
Prin decizia civilă nr. 1020/A din 6 decembrie 2007, pronunţată de Tribunalul Bihor a fost admis ca fondat apelul civil formulat de apelanţii Asociaţia V.T.T., în contradictoriu cu intimatele T.G., J.H., E.N. împotriva sentinţei civile nr. 672 din 10 mai 2007, pronunţată de Judecătoria Beiuş, ce a fost schimbată în totalitate, în sensul că s-a respins ca nefondată acţiunea declarată de reclamanta T.G. împotriva
pârâtelor Asociaţia V.T.T., J.H. şi E.N. A fost obligată intimata T.G. la cheltuieli de judecată în cuantum de 1.000 lei în favoarea apelantei Asociaţia V.T.T.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a reţinut că uzucapiunea este un mod de dobândire a proprietăţii sau a altor drepturi reale cu privire la un lucru prin posedarea neîntreruptă a acestuia în tot timpul fixat de lege, uzucapiunea presupune obligatoriu o posesie utilă, adică neatinsă de niciunul dintre viciile acesteia -art. 1847 C. civ. Terenurile în cauză 806/1 şi 807, înscrise în C.F. 1 E., constituie proprietatea tabulară a foştilor urbarialişti din satul E., făcând obiectul Legii 18/1991. Din probele administrate la dosar nu reiese faptul că reclamanta sau antecesorii acesteia au exercitat o posesie neîntreruptă şi utilă asupra terenurilor o perioadă mai mare de 30 de ani care să atragă dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune. Astfel, nu reiese faptul că posesia s-a exercitat sub nume de proprietar, depoziţiile testimoniale ale martorilor audiaţi în cauză fiind nerelevante sub acest aspect.
împotriva acestei decizii, au declarat recurs intimatele T.G., J.H., E.N., solicitând admiterea acestuia, modificarea deciziei în sensul respingerii apelului, menţinerea sentinţei, cu cheltuieli de judecată.
Prin motivele de recurs s-a invocat că apelanta nu a adus argumente ca să răstoarne folosinţa terenurilor fară conturbare în posesie, nu este stabilit amplasamentul suprafeţei de teren dobândit de asociaţie în baza Legii nr. 18/1991, nu există emis un titlu de proprietate, ori, au dovedit o posesie utilă, continuă de peste 30 de ani, terenuri pe care T.G. le-a dobândit de la mama sa, folosinţa fiind notorie, iar unul din martori este vecin, ceilalţi confirmă susţinerile lor. Nu s-a dovedit că posesia ar fi fost viciată, iar dacă asociaţia ar fi dobândit proprietatea, putea să le revendice.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata a solicitat respingerea recursului, arătând că pârâtele chemate în judecată prin precizarea acţiunii nu au calitate procesuală pasivă, nedeţinând terenul.
Examinând decizia recurată prin prisma motivelor de recurs, cât şi din oficiu, instanţa a constatat că potrivit extrasului de carte funciară imobilele înscrise în coala de carte funciară nr. 1-E., având nr. top. 806/1 - păşune în suprafaţă de 1133 mp şi nr. top. 807 - rât în suprafaţă de 3835 mp teren, au format dreptul de proprietate al foştilor urbarialişti din satul E., iar Asociaţia V.T.T. s-a înfiinţat la 17 iulie 2000 prin sentinţa civilă nr. 74/A/2000 pronunţată de Judecătoria Bciuş în baza Legii nr. 1/2000, succesoare a fostei proprietare tabulare
a imobilului, aspect din carc reiese implicit calitatca procesuală pasivă a intimatei.
Se mai reţine faptul că, prin hotărârea nr. 39880 din 36 iulie 2000 emisă de Comisia judeţeană B. de aplicarc a Legii nr. 18/1991, s-a validat în favoarea intimatei o suprafaţă de 58,16 ha păşuni, din care 48,37 ha pe vechiul amplasament, până în prezent nefiind însă emis un titlu de proprietate, dar, astfel cum s-a arătat mai sus, asupra celor două numere topografice în litigiu, antecesoarea intimatei este intabulată în cartea funciară în calitate de proprietar tabular.
Din analiza schiţei privind identificarea şi modul de folosinţă al celor două imobile, întocmită de ing. expert E.E.-S., se reţine faptul că acestea reprezintă păşune în postata I., aflată în folosinţa recurentei T.G., învecinată cu nr. top. 806/2 proprietatea lui N.D., antecesoarea recurentelor.
Uzucapiunea este un mod de dobândire al dreptului de proprietate, bazat pe o posesie de lungă durată, iar conform art. 1846 C. civ., posesiunea este deţinerea unui teren sau folosirea de un drept, exercitat de o persoană, de noi înşine sau de altul în numele nostru, potrivit art. 1847 C. civ., ca să se poată prescrie, se cere o posesiune continuă, neîntreruptă, netulburată, publică şi sub nume de proprietar. Aşadar, uzucapiunea sancţionează o stare de pasivitate a proprietarului tabular şi validează posesia excrcitată de-a lungul timpului cu îndeplinirea condiţiilor susmenţionate.
Problema în speţă, nesesizată de către ambele instanţe, este faptul că, după instaurarea regimului comunist, deci după anii 1945, asociaţiile urbariale au fost desfiinţate de acest regim, nu au mai funcţionat, imobilele deţinute în proprietate de către acestea fiind preluate de Statul Român prin instituţiile, unităţile sale specializate, astfel că nu se poate vorbi de o stare de pasivitate a intimatei din culpa sa, ci datorită acestor împrejurări, terenul fiind chiar scos din circuitul civil.
Asociaţia V.T.T., succesoarea în drepturi a foştilor urbarialişti din satul E., s-a înfiinţat doar în 17 iulie 2000 în baza Legii nr. 1/2000, act normativ ce a precizat pentru prima dată după anii 1989 această posibilitate ce a adus şi o modalitate de intabulare a bunurilor deţinute anterior regimului comunist, astfel că în perioada în care aceasta nu a mai funcţionat, după anii 1945 până în anul 2000, nu se poate vorbi de o stare de pasivitate culpabilă acesteia, posesia fiind astfel îndreptată împotriva unei persoane juridice inexistentă, fiind deci în primul rând viciată şi implicit întreruptă, fondată pe violenţă, nefiind astfel îndeplinite cerinţele de operare a modului de dobândire al dreptului de
proprietate prin uzucapiune conform Codului civil şi nici ale Dcere-tului-lege nr. 115/1938.
Ca urmare, instanţa nu poate sancţiona intimata-pârâtă pentru abuzurile fostului regim comunist, alta ar fi fost situaţia juridică în cazul în care situaţia expusă mai sus nu ar fi existat. Tocmai datorită acestor aspecte, fostul proprietar nu avea cum să oprească folosinţa exercitată asupra acestui teren, din motive neimputabile, astfel că orice discuţii în acest sens apar ca neavenite.
Raportat la considerentele expuse, nefiind aplicabile dispoziţiile art. 304 C. proc. civ., instanţa de recurs, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta reclamantă T.G., urmând a menţine în întregime decizia recurată ca fiind legală şi temeinică, însă cu motivarea arătată, nu cea reţinută în fond şi apel.
| ← Uzucapiune. Condiţiile posesiei. Neplata impozitului pentru... | Uzucapiune. Servitute. Posesie prezumată → |
|---|
