Uzucapiune. Servitute de trecere. Posibilitatea dobândirii prin uzucapiune
| Comentarii |
|
C. civ., art. 623, art. 1847, art. 1853
Conform art. 623 C. civ., prin uzucapiune pot fi dobândite servituţile continue şi aparente. Or, servitutea de trecere nu reprezintă o servitute continuă, ci este una necontinuă şi aparentă pentru a cărei exercitare este nevoie de fapta actuală a omului.
Servitutea de trecere fiind o servitute necontinuă, manifestarea exterioară a acesteia reprezintă acte de toleranţă, care exclud o posesie utilă în sensul art. 1847 C. civ. raportat la art. 1853
C. civ., astfel posesia nu este exercitată sub nume de proprietar.
C.A. Oradea, Secţia civilă mixtă, decizia nr. 784/R
din 14 mai 2008
Prin sentinţa civilă nr. 573 din 23 aprilie 2007 Judecătoria Negreşti Oaş a respins excepţia disjungerii cererii de intervenţie în interes propriu formulată de intervenienţii E.H., E.N., D.J. şi D.N., excepţie invocată de avocat E.E. în reprezentarea reclamanţilor E. (...) şi E.J. şi a admis acţiunea civilă formulată de reclamanţii E.N. şi E.J. împotriva pârâţilor M.N. şi M.B. Totodată a admis cererea de intervenţie în interes propriu formulată de intervenienţii E.H., E.N., D.J. şi D.N. împotriva pârâţilor M.N. şi M.B., dispunând dezmembrarea terenului de 1996 mp., înscris în C.F. 1037 D., sub nr. top. 2375 în trei parecle cu nr. top. 2375/1/a de 0,089 mp, 2375/l/b de 1101 mp şi 2375/2 de 0806 mp, s-a dispus dezmembrarea terenului de 1865 mp, înscris în
C.F. 1037 D., nr. top. 2378/2 în două parcelc cu nr. top. noi 2378/2/a de 0,117 mp şi 2378/2/b de 1748 mp s-a dispus dezmembrarea terenului de 0,054 mp în două parecle cu nr. top. noi 2379/a de 0,002 mp şi 2379/b de 0,052 mp, s-a constatat că reclamanţii au dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra următoarelor terenuri: nr. top. nou 2375/l/b de 1101 mp, nr. top. nou 2378/2/b de 1748 mp şi nr. top. nou 2379/b de 0,052 mp, s-a dispus Serviciului de C.F. inta-bularea dreptului de proprietate al reclamanţilor asupra terenului descris mai sus într-o nouă coală de C.F., conform celor de mai sus, s-a constatat
că terenul de sub nr. top. nou 2375/1/a de 0089 mp, nr. top. nou 2379/2 de 0,117 mp şi nr. top. nou 2379/a de 0,002 mp, constituie „drum comun”, dobândit în cotă de 1/2 parte, cu titlu juridic de „uzucapiune” atât de reclamanţi, cât şi de intervenienţi, s-a dispus Serviciului de C.F. intabularea dreptului de proprietate atât al reclamanţilor, cât şi al intervenienţilor în cotă de 1/2 parte asupra parcelelor ce constituie „drum comun” în C.F. conform celor de mai sus.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a reţinut că potrivit extrasului C.F. nr. 1037 D., proprietari tabulari ai terenului de sub nr. top. 2375, 2376, 2379, 2377/1, 2377/2 şi 2378/2 sunt pârâţii indicaţi în acţiune.
Intervenienţii şi-au intabulat dreptul de proprietate asupra terenului casă de locuit şi teren care se află în folosinţa lor, iar reclamanţii prin acţiunea formulată au dorit intabularea dreptului de proprietate asupra terenului aflat în folosinţa lor.
Martorii J.E. şi S.H. au arătat că îi cunosc pe reclamanţi şi i-au cunoscut şi pe părinţii lor, E.J. şi E.N., care au avut trei copii, respectiv E.J., D. (...) şi E.J. E.J. şi N. au folosit o suprafaţă de aproximativ 40 ari în loc. D., la locul numit E. sau (...), pe acest teren aflându-se casa bătrânească. Pe terenul unde s-a aflat casa bătrânească, reclamantul E.J. şi-a construit o casă de locuit, suprafaţa de 40 ari fiind împărţită la cei trei copii. Ulterior, E.J. a vândut partea sa numitei D. (...). Reclamantul foloseşte partea sa din anul 1958, de când s-a căsătorit. Intimata D. (...) pe suprafaţa sa de teren şi-a construit o casă de locuit.
Prin sentinţa civilă nr. 225/2001 Judecătoria Negreşti Oaş a stabilit o servitute de trecere în favoarea intimaţilor pe o suprafaţă din terenul aflat în litigiu.
Intre părţi, de-a lungul anilor au avut loc mai multe litigii cu privire la acea cale de acces constituită ca servitute de trecere în favoarea intimaţilor, reclamantul, pe calea unei acţiuni în justiţie, încercând să modifice traseul servituţii de trecere.
Având în vedere că, deşi reclamantul a folosit de-a lungul anilor terenul pe care l-a primit zestre de la părinţii săi, aspect recunoscut şi de intervenienţi, între părţi au existat diferende chiar de natură penală cu privire la servitutea de trecere stabilită prin hotărâre judecătorească în favoarea intimaţilor, instanţa de fond a reţinut că una din condiţiile de admisibilitate a acţiunii pentru constatarea uzucapiunii, respectiv aceea ca posesia să fie paşnică, nu este întrunită. Cu toate acestea, instanţa de fond, raportat la probele administrate în cauză, a apreciat
cercrca reclamanţilor ca fiind întemeiată şi în baza art. 1846, art. 1847, art. 1848 şi art. 1890 C. civ., a admis-o conform dispozitivului sentinţei atacate, motivat de faptul că terenul aflat în folosinţa reclamantului a fost folosit o perioadă îndelungată de timp de părinţii acestuia, care la căsătoria fiului lor i l-au dat ca zestre, dată de la care a fost folosit de acesta în mod continuu, paşnic şi netulburat, fapt recunoscut de către intimaţi.
împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanţii E.N. şi E.J. solicitând admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinţei atacate, aceasta fiind nelegală şi netemeinică, în sensul respingerii în întregime a cererii de intervenţie formulată de intervenienţi, în principal, iar, în subsidiar, admiterea cererii de disjungere a cererii de intervenţie şi trimiterea acesteia spre judecată separată de cererea principală, la prima instanţă, cu cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr. 299/A din 16 noiembrie 2007 pronunţată de Tribunalul Satu Mare a fost admis apelul declarat de apelanţii E.N. şi
E.J., domiciliaţi în D., judeţul S. M. împotriva sentinţei civile nr. 573/2007 al Judecătoriei Negreşti Oaş în contradictoriu cu intimaţii
D.J., D.N., E.H., E.N., domiciliaţi în D., judeţul S. M., M.N., M.B., citaţi prin publicitate la uşa instanţei şi în consecinţă: a fost schimbată în parte sentinţa apelată în sensul că a fost respinsă cererea de intervenţie în interes propriu formulată de intimaţii-intervenienţi D.J.,
D. (...), E.H., E. au fost menţinute restul dispoziţiilor sentinţei apelate.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de apel a reţinut că instanţa de fond, în mod corect, nu a disjuns cererca de intervenţie în interes propriu formulată de intervenienţi de acţiunea principală, având în vedere faptul că stabilirea căii de acces comun, precum şi notarea servituţii de trecere stabilită prin sentinţa civilă nr. 225/2001 viza acelaşi teren cu privire la care apelanţii-reclamanţi au solicitat constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune. Ca atare, cele două cereri au o legătură strânsă prin obiectul dreptului de proprietate reclamat.
Dispoziţiile art. 55 C. proc. civ., care prevede posibilitatea disjungerii cererii de intervenţie în interes propriu când judecarea cererii ar fi întârziată nu sunt aplicabile în cauză, întrucât judecarea cererii de intervenţie în interes propriu presupune aceleaşi probe ca şi cele necesare soluţionării cererii principale, respectiv în cadrul aceleiaşi expertize topografice pot fi clarificate şi lămurite petitele susţinute în cadrul celor două cereri.
Cu privire la critieile formulate pe fond privind cererea de intervenţie, tribunalul considcră că acestea sunt întemeiate pentru cele ce urmează:
Din poziţia terenurilor carc este prezentată în planul de situaţie anexă la raportul de expertiză întocmit de expertul topograf D.J., schiţa nr. 2 rezultă că pentru a se ajunge la construcţiile intervenienţilor se impune trecerea prin terenurile apelanţilor-reclamanţi. Drumul de acces solicitat de către intervenienţi se identifică cu servitutea de trecere stabilită conform sentinţei civile nr. 225/2001 aşa cum rezultă din constatarea expertului în cadrul completării la raportul de expertiză conform variantei 1 din expertiză însumând o suprafaţă de 208 mp, astfel: 89 mp din nr. top. 2378/1, 117 mp din nr. top. 2378/2 şi 2 mp din nr. top. 2379, terenuri ce aparţin apelanţilor-reclamanţi. Varianta a doua stabilită reprezintă un nou traseu al servituţii.
Prin sentinţa civilă nr. 225/2001 a fost stabilită o servitute de trecere, carc a fost identificată în cadrul raportului de expertiză mai sus arătat (varianta I), la cererca pârâţilor D. (...) şi J., intervenienţi în prezenta cauză, în contradictoriu cu apelantul din prezenta cauză, reţinând în considerentele sentinţei că drumul pe care trec reclamanţii
D. J. şi D. (...) traversează parcelele nr. top. 2375 şi 2378/2 înscrise în C.F. 1037 D., terenul pârâtului (apelant), terenul reclamanţilor (intervenienţilor) fiind un teren înfundat şi nu au alte posibilităţi de ieşire la drumul public. La stabilirea acestei servituţi s-a avut în vedere convenţia încheiată sub semnătură privată în anul 1971. Această convenţie se regăseşte în dosarul de fond, fiind încheiat între E.J. (apelant) şi D.J., acesta din urmă a dat în schimb apelantului 200 mp teren în schimbul drumului de acces de 100 mp pe terenul apelantului, în calitate de proprietar al fondului aservit neexistând alte pretenţii cu privire la terenuri.
Cum servitutea de trecere stabilită prin sentinţa civilă nr. 225/2001 a Judecătoriei Negreşti Oaş a avut la bază convenţia părţilor, reprezintă o servitute stabilită prin fapta omului, iar servituţile din această categorie pot fi stabilite prin titlu, uzucapiune şi destinaţia proprietarului.
Intre părţi, cu privire la modul de trecere al intervenienţilor la construcţiile lor a intervenit o servitute convenţională, ca atare nu se poate schimba natura acestuia, solicitând stabilirea servituţii prin uzucapiune, lărgind traseul acesteia cu o suprafaţă de 455 mp formată din 265 mp, calc de acces lăsată de părinţii părţilor din cci 8800 mp teren şi, respectiv, 190 mp din terenul intervenienţilor. Modificarea
traseului poate fi solicitată de titularul dreptului de servitute în situaţia în care traseul existent nu mai asigură o exploatare corespunzătoare a fondului dominant datorită intervenirii unor împrejurări obiective noi faţă de cele care au dus la stabilirea servituţii anterioare (art. 624 C. civ.).
Cu privire la schimbul de teren invocat în apărare de către intimaţii-intervenienţi din cadrul convenţiei din 1971, mai sus invocată, tribunalul a considerat că cedarea celor 200 mp teren de către D.J. în schimbul drumului de acces a reprezentat o modalitate de despăgubire a proprietarului fondului aservit, compensare ce a fost stabilită cu consimţământul acestuia din urmă.
In privinţa formării căii de acces reclamate, în suprafaţă de 455 mp, la dosarul cauzei nu există niciun act din care să rezulte o constituire a acesteia în sensul celor susţinute de părţi.
Conform dispoziţiilor art. 623 C. civ., prin uzucapiune pot fi dobândite servituţile continue şi aparente. Or, servitutea de trecere nu reprezintă o servitute continuă, ci este una necontinuă şi aparentă pentru a cărei exercitare este nevoie de fapta actuală a omului. Ca atare, nu se poate dobândi prin uzucapiune.
Jurisprudenţa a decis întotdeauna în acest sens (decizia nr. 616/1996 a Curţii de Apel Bacău, decizia nr. 295/1997 a Curţii de Apel Braşov, decizia nr. 110/1998 a Curţii de Apel Iaşi, decizia nr. 2854/1998 a Curţii de Apel Craiova).
Dobândirea unei servituţi prin uzucapiune în condiţiile art. 623 C. civ. presupune o posesie utilă de 30 de ani în condiţiile art. 1847 C. civ. Termenul invocat de părţi ca fiind al începerii prescripţiei achizitive este situat anterior anului 1962, respectiv 1968.
Pentru a determina momentul curgerii termenului de prescripţie achizitivă este necesară stabilirea conţinutului servituţii, respectiv a semnelor exterioare, fiind vorba de o servitute de trecere care este una aparentă, termenul începe să curgă de la data îndeplinirii lucrărilor necesare privind stabilirea traseului, ori în prezenta cauză, din probele dosarului, nu rezultă că s-a stabilit servitutea stricto sensu nici anterior anului 1962 şi nici în anul 1968.
Servitutea de trecere fiind o servitute necontinuă, manifestarea exterioară a acesteia reprezintă acte de toleranţă, care exclud o posesie utilă în sensul dispoziţiilor art. 1847 C. civ. raportat la art. 1853 C. civ., astfel posesia în astfel de situaţii nu este exercitată sub nume de proprietar.
In cadrul termenului de prescripţie achizitivă invocat de către părţi în anul 1971 a intervenit convenţia mai sus invocată cu privire la modul de stabilire a prezentei servituţi. Dobândirea unui mod mai larg
de servitute prin uzucapiune, cum se urmăreşte în speţă, pentru suprafaţa de 455 mp pe lângă 100 mp servitute dobândită prin convenţie, în baza sentinţei civile nr. 225/2001, nu poate exista, fiindcă dobândirea unui supliment de servitute faţă de cea stabilită prin titlu, reprezintă de fapt o nouă servitute, care este supusă aceloraşi reguli de dobândire ca şi servitutea iniţială şi dobândirea servituţii suplimentare prin uzucapiune este permisă în situaţia în care întreaga servitute este susceptibilă de uzucapiune. Or, în speţă, este vorba de o servitute de trecere convenţională, necontinuă şi aparentă, dobândirea unei astfel de servituţi necontinue prin uzucapiune este prohibită de lege.
Pentru aceste motive, tribunalul a considerat că cererea de intervenţie este neîntemeiată.
Cu privire la încălcarea excepţiei autorităţii lucrului judecat de către instanţa de fond prin soluţia pronunţată raportat la dispozitivul sentinţei civile nr. 225/2001, tribunalul a considerat că această excepţie nu este întemeiată întrucât în cadrul procesului soluţionat prin sentinţa mai sus invocată modul de constituire a servituţii a fost unul convenţional, având la bază convenţia părţilor din 1971, iar în prezenta cauză s-a solicitat modificarea servituţii de trecere prin obţinerea unei căi de acces care să includă şi traseul avut în vedere prin sentinţa mai sus arătată prin uzucapiune, care reprezintă un alt temei şi mod de dobândire a servituţii, respectiv a căii de acces, astfel încât cauza fiind diferită în cele două procese, nu sunt îndeplinite dispoziţiile art. 1201 C. civ.
împotriva deciziei, intervenienţii au declarat recurs solicitând, în principal, modificarea hotărârii în sensul respingerii apelului reclamanţilor şi menţinerii în întregime a hotărârii instanţei de fond.
In subsidiar, s-a solicitat modificarea hotărârii, inclusiv a sentinţei pronunţată în cauză, în sensul respingerii acţiunii reclamanţilor în ceea ce priveşte parcelele cu nr. top. 2375/1/a, 2379/2 şi 2379/a D. sau, cu o variantă alternativă, casarea deciziei şi trimiterea cauzei pentru rejudecarea apelului.
In dezvoltarea motivelor invocate recurenţii apreciază nelegalitatea hotărârii apreciind că trebuie recunoscută o echivalenţă a regimului juridic al celor trei parcele în favoarea reclamanţilor şi a intervenienţilor, or dacă instanţa a considerat că intervenienţii nu pot dobândi prin uzucapiune servitutea de trecere din discuţie, atunci nici reclamanţii nu puteau dobândi acest drept.
Mai arată recurenţii intervenienţi faptul că în urma admiterii apelului reclamanţilor hotărârea nu poate fi pusă practic în executare.
Prin întâmpinare intimaţii au solicitat respingerea recursului, apreciind că sub aspectul cercrii privind respingerea acţiunii, aceasta este inadmisibilă deoarecc intervenienţii nu au declarat apel, iar celelalte cereri sunt neîntemeiate.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine că apărările formulate de intimaţi sunt corecte, recursul nefiind întemeiat. Astfel, este corectă afirmaţia că intervenienţii nu au declarat apel, astfel încât ei nu mai pot solicita în prezent respingerea acţiunii reclamanţilor pentru cele trei parcele în discuţie.
Argumentul potrivit căruia în cazul în care în măsura în care intervenienţii nu puteau obţine servitutea de trecere prin uzucapiune, nici reclamanţii nu puteau, este un silogism, deoarece reclamanţii au solicitat să se constate dobândirea dreptului de proprietate cu titlu de uzucapiune, caz în care nu există necesitatea caracterului continuu al exercitării posesiei, acest caracter fiind prezumat prin raportare la posesia utilă cxercitată asupra parcelelor în integralitatea lor.
Nu subzistă nici critica potrivit căreia hotărârea nu va putea fi executată, dcoarece fiind denaturată intervenţia, se va constata că reclamanţii au dobândit pur şi simplu proprietatea parcelelor respective, neavând nevoie de o servitute de trecere pc propriul lor teren.
| ← Uzucapiune. Servitute. Posesie prezumată | Uzucapiune. Posesia. Servitute de lumină. Acte de posesiune.... → |
|---|
