Uzucapiune. Posesia. Servitute de lumină. Acte de posesiune. Lucrări aparente
| Comentarii |
|
C. civ., art. 612, art. 622, art. 623, art. 635,
art. 969, art. 1890
A primi aer şi lumină de pe proprietatea vecinului este un act de folosinţă normală, atunci când acest fapt este urmarea firească a unei situaţiuni, fără niciun fel de voinţă de a restrânge dreptul vecinului, deci de a impieta asupra dreptului lui, iar un atare act, denumit act de pură facultate, nu este susceptibil de a servi de fundament unei prescripţiuni, neexistând niciunul din cele două elemente ale posesiunei, lucrul se schimbă atunci când proprietarul întovărăşeşte actul său de folosinţă în această direcţiune de o lucrare vizibilă şi aparentă, făcută chiar pe terenul său şi care evidenţiază începutul unei adevărate posesiuni susceptibile de a servi drept fundament unei prescripţiuni.
într-un atare caz, se poate vorbi de o contrazicere din partea acestui proprietar a dreptului de proprietate al vecinului, iar, în speţa de faţă, intimata construind deschizătura intrândului pe
linia de hotar şi acoperind-o deasupra, şi-a exteriorizat în mod neîndoios voinţa ca cele trei ferestre din intrând să-şi aibă vederea de la vecin şi tot de la el să-şi primească întotdeauna şi în mod exclusiv aerul şi lumina.
Curtea de Casaţie, decizia nr. 1126 din 13 mai 1929, în P.R., 1930
Având în vedere sentinţa supusă recursului, din care rezultă că în 1923, intimata S.M.R. a cumpărat de la defunctul P.R.B., autorul recurenţilor, imobilul din str. D. nr. 58, vecin cu cel de la nr. 56, aparţinând azi în indiviziune recurenţilor, moştenitori ai zisului defunct; că prin clauza nr. 11 din actul de vânzare se specifică că imobilul vândut are trei ferestre de vedere ce dau în curtea recurenţilor, fiind situate în peretele aflat pe hotarul despărţitor al acestor proprietăţi; că, după ce arată locul şi dimensiunile acestor ferestre, actul mai prevede textual: „acest drept de servitute activă rămâne dobândit d-nei cumpărătoare şi ea, sau un eventual proprietar ulterior, va avea dreptul a-1 exercita pururea, în condiţiunile de astăzi, fară însă a schimba fie mărimea ferestrelor, fie locul în care sunt plasate şi bineînţeles, fară să aibă dreptul să deschidă alte ferestre sau vederi noi”.
Că, în 1926, intimata S.M.R., ridicând un etaj la imobilul cumpărat, compus până atunci numai din parter, a deschis la acest etaj, pe linia ce merge în prelungirea uneia din cele trei ferestre aflate la parter, o altă fereastră; iar în altă parte a aceluiaşi zid despărţitor şi tot la etaj, a deschis un intrând, având trei ferestre de vedere, din cari una în peretele din fund al intrândului, iar celelalte două în pereţii lui laterali; că acest intrând, dânsa l-a acoperit în partea lui superioară, prelungind şi acolo acoperişul casei până la limita peretelui despărţitor.
Că, în urma acestor fapte, recurenţii au chemat în judecată pe intimată, cerând să fie obligată a desfiinţa şi astupa fereastra ce a deschis-o la etaj, întrucât are vedere directă asupra proprietăţii lor şi actul de vânzare nu-i dă dreptul a deschide altă fereastră în afara celor existente şi au mai cerut să fie obligată a desfiinţa acoperişul aflat deasupra intrândului, pentru ca, în acest mod, ferestrele aflate acolo să primească lumina pe deschizătura din sus a lui, iar nu de pe proprietatea lor, motivând această cerere pe faptul că acel intrând, fiind acoperit, intimata ar putea prin prescripţie, să dobândească un drept de servitute, carc să-i împiedice pe dânşii de a mai putea clădi contra calcanului ci, dcoarecc clădind, ar astupa deschizătura lui şi deci camerele respective ar rămâne fară aer şi lumină.
Că Tribunalul, judecând în apel această acţiune, a admis, pentru consideraţiuni ce nu interesează prezentul recurs, cererca cu privire la închiderea ferestrei construite la etaj şi a respins cererea de a se desfiinţa acoperişul de la intrând, constatând în fapt că ferestrele de vedere acolo aflate respectă distanţele de 19 şi 6 decimetri prevăzute de art. 612 şi art. 613 C. civ. şi ca atare, motivează Tribunalul, intrândul în care ele au fost practicate, este perfect admisibil în drept.
Văzând motivul de casare astfel formulat: „Exces de putere şi omisiune esenţială, nemotivare şi greşită aplicaţiune a art. 612, art. 622, art. 623 şi art. 635 C. civ., combinate cu art. 969 şi art. 1890 din acelaşi cod.
Pentru a ajunge la această soluţiune, adică pentru a respinge cel de al doilea cap de cerere, Tribunalul, în prim rând, se întemeiază pe consideraţiunea că cele trei ferestre practicate în interiorul intrăturei ar avea distanţa prescrisă de art. 612 şi art. 613 C. civ., lucru pe care nu l-am contestat. Insă, Tribunalul se mărgineşte numai la această consideraţiune, fară a lua în discuţiune mijloacele noastre de drept şi anume că noi nu cerem închiderea acelor ferestre, dar cerem ca ele să nu primească lumină de pe fondul nostru şi această cerere o întemeiăm pe dispoziţiunile citatelor texte de lege, cari sunt categorice.
Tribunalul, neluând în considerare aceste mijloace ale noastre, comite mai întâiu un exces de putere, pentru că obligat era să discute aceste mijloace ale noastre şi să arate pentru ce nu le găseşte întemeiate, astfel că comite în acelaş timp şi o omisiune esenţială şi dă o hotărâre nemotivată asupra acestui punct.
Tribunalul nu răspunde nici la mijlocul nostru tras din stipulaţiunea prevăzută în actul de vânzare sub nr. 11.
Noi, invocând art. 612, art. 622 şi art. 623, cât şi art. 635 C. civ., arătam că după aceste texte de lege, proprietarul vecin, deşi are dreptul să deschidă ferestrele la distanţele arătate de art. 612 şi art. 613, însă, n-are dreptul ca, prin lucrările sale, să-şi creeze o servitute asupra fondului vecin de a primi lumina, servitute care, dacă ar continua, s-ar dobândi prin prescripţiunea de 30 de ani.
Tribunalul, când decide că intrătura zidită în modul cum există azi, adică cu dreptul de a primi lumina de pe proprietatea noastră, violează zisele texte de lege, iar când dă de o parte discuţiunea pe care am angajat-o în instanţă, comite un învederat exces de putere încât dacă s-ar confirma judecătoreşte starea actuală de lucruri în viitor, d-na S.R. ar avea în conformitate cu art. 1890 C. civ., un drept dobândit de servitute activă asupra imobilului nostru, de a primi lumina la cele trei
ferestre, iar noi ne-am găsi în imposibilitate de a construi pe propriul nostru fond în dreptul deschidcrei intrăturei din casa d-nei R.
Execsul de putere mai rezultă şi din faptul că Tribunalul nu respectă convenţiunea părţilor, adică art. 11 din actul de vânzare, astfel că violează şi art. 969 C. civ.”.
Considerând că recurenţii se plâng prin motivul de casare că Tribunalul şi-a fondat sentinţa de respingere pe consideraţiunea că cele trei ferestre de vedere din intrând sunt la distanţa legală faţă de linia despărţitoare a imobilelor, omiţând să discute obiecţiunea ridicată de dânşii la aceasta şi anume că deşi toate acele trei ferestre din intrând sunt construite la distanţa legală, totuşi atâta vreme cât intimata a acoperit intrândul în partea superioară, prelungind acoperişul casei şi deasupra intrândului până la linia despărţitoare a imobilelor, din care cauză aceste ferestre îşi primesc aerul şi lumina în mod excesiv de pe proprietatea lor, prin aceasta, intimata urmăreşte a le aservi proprietatea lor, tinzând a câştiga prin prescripţie o servitute, carc să aibă ca urmare pentru ci pierderea dreptului de a-şi mai înălţa în viitor un zid despărţitor pe linia de hotar, care să acopcre acel intrând.
Considerând că în adevăr Tribunalul omite să discute această obiecţiune ridicată de recurenţi; că este locul de a vedea dacă omisiunea este şi esenţială, adică dacă luată în consideraţiune această susţinere, ar fi schimbat soluţiunea procesului.
Considerând că a primi aer şi lumină de pe proprietatea vecinului este un act de folosinţă normală, atunci când acest fapt este urmarea fircască a unei situaţiuni, fară niciun fel de voinţă de a restrânge dreptul vecinului, deci de a impieta asupra dreptului lui; că, dacă un atare act, denumit act de pură facultate, nu este susceptibil de a servi de fundament unei prescripţiuni, neexistând niciunul din cele două elemente ale posesiunei, lucrul se schimbă atunci când proprietarul întovărăşeşte actul său de folosinţă în această direcţiune de o lucrare vizibilă şi aparentă, făcută chiar pe terenul său şi care evidenţiază începutul unei adevărate posesiuni susceptibile de a servi drept fundament unei prescripţiuni; că, într-un atare caz, se poate vorbi de o contrazicere din partea acestui proprietar a dreptului de proprietate al vecinului; că, în adevăr, în speţa de faţă, intimata construind deschizătura intrândului pe linia de hotar şi acoperind-o deasupra, şi-a exteriorizat în mod neîndoios voinţa ca cele trei ferestre din intrând să-şi aibă vederea de la vccin şi tot de la cl să-şi primească întotdeauna şi în mod exclusiv acrul şi lumina; că o atare situaţiune mai
implică în mod nccesar manifestarea voinţei sale ca deschizătura intrândului să nu poată fi niciodată astupată, fiindcă în momentul când un atare fapt ar avea loc, dreptul său de vedere cu cele trei facultăţi ce le implică: vedere, aer şi lumină, ar fi complet anihilat.
Considerând că lunga posesiune, exercitată în condiţiunile legale, are ca efect să transforme o situaţiune de fapt în una de drept; că dar modul şi condiţiile de fapt în care intimata înţelege a se folosi de acel intrând şi ferestrele lui, o va putea conduce prin prescripţie, în baza art. 623 C. civ., să-şi fondeze din toate acestea un drept pe care îl va putea opune cu succes recurenţilor de astăzi, atunci când dânşii, înţelegând a uza şi ei de dreptul lor, ar voi să ridice pe linia de hotar un zid despărţitor de o aşa înălţime, încât să astupe deschizătura intrândului; că, în atare condiţiuni, fiindcă obiecţiunea recurenţilor, ridicată în faţa instanţei de fond, dacă ar fi fost luată în consideraţiune, era de natură a schimba soluţiunea procesului, de aceea şi omisiunea instanţei de fond este esenţială şi prin urmare, motivul de casare şi recursul sunt întemeiate.
| ← Uzucapiune. Servitute de trecere. Posibilitatea dobândirii prin... | Uzucapiune. Joncţiunea posesiilor. Condiţiile posesiei. Posesie → |
|---|
