Uzucapiunea de 10-20 ani. Uzucapiunea de scurtă durată. Caracterul de just titlu al antecontractul de vânzare-cumpărare
Comentarii |
|
C. civ., art. 1849, art. 1890, art. 1895
Actul sub semnătură privată constituie un antecontract de vânzare-cumpărare încheiat cu proprietarul bunului al cărui succesor este pârâtul.
Antecontractul nu constituie just titlu în sensul art. 1895 C. civ. pentru ca cel care are posesia să poată prescrie proprietatea în 10 sau 20 de ani, în condiţiile prevăzute de lege. Nu există niciun impediment ca reclamanta, care a dovedit exercitarea posesiei cu respectarea prevederilor art. 1847 C. civ., să dobândească dreptul de proprietate prin uzucapiunea prevăzută de art. 1890 C. civ.
C.A. laşi, Secţia civilă, decizia nr. 442 din 6 aprilie 2004, în C.S.M. Jurisprudenţa naţională 2004-2005. Practica judiciară a
curţilor de apel şi a tribunalelor
Prin sentinţa civilă nr. 10426 din 20 octombrie 2003, Judecătoria laşi a respins acţiunea civilă formulată de reclamanta L.V. împotriva lui B.V. (decedat în timpul procesului) şi continuată în contradictoriu moştenitorul B.I.F.
Pentru a se pronunţa astfel, judecătoria a reţinut că reclamanta, cărcia îi revenea sarcina probei conform art. II69 C. civ., nu şi-a dovedit acţiunea.
împotriva sentinţei a formulat apel reclamanta L.V., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Apelanta a susţinut că a demonstrat - cu dovezile administrate - că îndeplineşte cerinţele art. 1890 C. civ. pentru a uzucapa, dcoarece a exercitat, timp de peste 30 de ani, o posesie utilă asupra construcţiei în litigiu.
Apelanta a arătat că pc baza înscrisului sub semnătură privată încheiat cu B.V. a intrat în posesia casei la data de 14 decembrie 1969, astfel încât a operat joncţiunea posesiilor, întrucât iniţial ea a posedat împreună cu fostul soţ şi din 1984 în exclusivitate, imobilul fiindu-i atribuit prin sentinţa civilă nr. 5191/1994.
Apelanta a pretins că nu a operat niciunul dintre cazurile de întrerupere a prescripţiei prevăzute de art. 1864 şi art. 1865 C. civ.
Apelanta a arătat că posesia exercitată de ea a fost una utilă, în sensul art. 1847 C. civ., adică neîntreruptă, continuă, netulburată,
publică şi de proprietar. Apelanta învederează că din 1969 este înregistrată la rol cu această casă, pentru care plăteşte impozitul şi asigurarea, şi niciun moment B.V. ori succesorul acestuia nu i-a tulburat posesia.
Prin întâmpinare, intimatul B.I.F. a solicitat respingerea apelului. Acesta a, pretins că posesia reclamantei a fost viciată cât timp Consiliul Popular laşi, cu Adresa nr. 3228 din 6 aprilie 1989, a propus lui B.V. exproprierea imobilului. Contractul de vânzare-cumpărare de care se foloseşte reclamanta este falsificat, deoarece s-au eliminat cu rca-credinţă clauzele esenţiale privind plata preţului şi arvuna.
B.I.F. a învederat că preţul stabilit, de 26.000 lei, nu s-a achitat, că s-a achitat doar arvuna de 13.000 lei iar celelalte două rate nu au fost plătite. Ca atare, intimatul a pretins că imobilul în discuţie a rămas în proprietatea tatălui său şi i s-a transmis lui prin moştenire. Recla-mantul-intimat a mai susţinut că hotărârea de divorţ pe care o invocă reclamanta nu-i este opozabilă şi prin ca nu se atribuie decât folosinţa, nu şi proprietatea imobilului.
Examinând actele şi lucrările dosarului, Curtea a constatat că apelul este fondat.
Reclamanta L.V. a învestit Judecătoria laşi cu o cerere vizând constatarea dreptului său de proprietate asupra unui imobil casă de locuit, drept dobândit prin uzucapiune de 30 de ani.
Este de principiu că uzucapiunea este un mod de dobândire a proprietăţii prin efectul posesiunii neîntrerupte a lucrului în cursul unui interval de timp determinat de lege.
Pentru ca posesiunea să poată servi de temei prescripţiei achizitive, ea trebuie - astfel cum dispune art. 1847 C. civ. - să fie continuă, neîntreruptă, publică şi exercitată sub nume de proprietar, într-un cuvânt să fie neviciată. Termenul legal cerut pentru a dobândi proprietate este de 30 de ani, dacă posesorul stăpâneşte lucrul fară litigiu.
In speţă, reclamanta a dovedit că a intrat în posesia casei în litigiu la 14 decembrie 1969, posesia fiindu-i predată de proprietarul B.V. (al cărui succesor este intimatul B.I.F.). între părţi s-a încheiat la acel moment un act sub semnătură privată, intitulat „contract de vânzare-cumpărare”, ce nu a avut însă aptitudinea de a transmite proprietatea, nefiind îndeplinită formalitatea solemnităţii actului, cerută pentru înstrăinarea imobilelor.
Curtea a constatat că L.V. a exercitat, începând de la 14 decembrie 1969, o posesie utilă. întrunind cerinţele cumulativc stipulate în art. 1847 C. civ. Posesia nu a fost întreruptă în niciun mod, cauzcle de
întrerupere a prescripţiei fiind expres şi limitativ enunţate în art. 1864 C. civ. (întrerupere naturală) şi art. 1865 C. civ. (întrerupere civilă).
Instanţa de apel a reţinut că actul invocat de intimat - adresa Consiliului Popular Iaşi - nu avea aptitudinea de a întrerupe cursul prescripţiei achizitive, câtă vreme nu se încadrează în niciunul dintre cazurile arătate în cele două texte menţionate.
Raportat considerentelor expuse şi în aplicarea art. 296 teza a doua C. proc. civ., Curtea a admis apelul şi a schimbat în tot sentinţa Judecătoriei laşi, în sensul admiterii acţiunii.
Reclamanta a învestit instanţa cu acţiune în constatarea dreptului de proprietate asupra imobilului descris în acţiune, situat în Municipiul laşi, pe care l-a avut în posesie continuă, neîntreruptă şi sub nume de proprietar, predat de pârât prin act sub semnătură privată.
Actul sub semnătură privată constituie un antecontract de vânzare-cumpărare, încheiat cu proprietarul bunului, al cărui succesor este pârâtul. Antecontractul nu constituie just titlu în sensul art. 1895 C. civ., pentru ca cel care are posesia să poată prescrie proprietatea în 10 sau 20 de ani în condiţiile prevăzute de lege. Nu există niciun impediment ca reclamanta, care a dovedit excrcitarca posesiei asupra imobilului, continuu, neîntrerupt şi sub nume de proprietar o perioadă mai mare de 30 de ani, să dobândească dreptul de proprietate prin uzucapiunea prevăzută de art. 1890 C. civ.
← Uzucapiunea de 10-20 ani. Posesia exercitată în baza unui... | Uzucapiunea de 10-20 ani. Uzucapiunea de scurtă durată.... → |
---|