Verificarea creanţelor. Proba raportului juridic generator al creanţei
| Comentarii |
|
Pierderea mărfii pe durata efectuării voiajului îndreptăţeşte pe proprietarul lor să formuleze o cerere de înscriere la masa credală faţă de armatorul navei, însă doar în condiţiile în care acesta din urmă are şi calitatea de cărăuş. Exploatarea navei de către un terţ presupune dovedirea existentei unei clauze în conosament care să atragă răspunderea proprietarului armator, alături de armatorul disponent, sau proba unei culpe personale a proprietarului navei.
Tribunalul Constanţa, sentinţa civilă nr. 644C/2000
Creditoarea, o societate comercială de naţionalitate indiană, a declarat faţă de C.N.M. N. S.A. - în faliment, o creanţă de 160.000 dolari SUA, justificată prin prejudiciul suferit ca urmare a sechestrării navei S. în Port Said.
S-a arătat că datorită măsurii asigurătorii luate în portul străin, reclamanta nu a mai intrat în posesia cantităţii de 400 mt. carbid aflate la bordul navei menţionate şi care fusese achiziţionată de la o societate românească.
Lichidatorul companiei de navigaţie N. S.A. a contestat această creanţă, iar acţiunea sa a fost admisa.
Nava S. se afla la data efectuării voiajului în proprietatea C.N.M. N. S.A., însă contractul de transport maritim fusese perfectat între furnizorul mărfii şi armatorul-disponent al navei, S.C. N.I. J. S.R.L. Constanta, care o exploata în temeiul unui contract de asociere în participaţiune încheiat cu N. S.A.
Astfel, între armatorul proprietar C.N.M. N. S.A. şi beneficiarul mărfii transportate nu a existat un contract care să asigure drepturi şi obligaţii corelative ale acestor părţi, în temeiul căruia să poată fi formulată o creanţă directă, în procedura colectivă, echivalentă cu valoarea mărfii nelivrate.
S-a reţinut, în acelaşi timp, că o asemenea creanţă putea fi invocată pe târâm delictual, însă creditoarea nu a probat existenta unui raport de cauzalitate între pretinsa fapta a debitorului si prejudiciul suportat.
Creditoarea nu a dovedit astfel că măsura asigurătorie luată de terţii creditori asupra navei a avut ca temei o creanţă datorată de C.N.M. N. S.A. şi că între acest fapt culpabil şi prejudiciul efectiv suportat există un raport de cauzalitate, astfel cum este statuat de prevederile art. 998 C.civ.
Pentru aceste considerente, contestaţia lichidatorului va fi admisă, cu consecinţa respingerii cererii societăţii indiene de înscriere pe tabelul definitiv al obligaţiilor debitoarei.
| ← Sechestrul asigurător. Acţiune principală aflată pe rolul... | Aducerea la îndeplinire a unei măsuri asigurătorii.... → |
|---|
