Sechestru asigurător. Sechestrarea bunurilor mobile supuse executării silite. Deosebiri
| Comentarii |
|
C.proc.civ., art. 600 C.com., art. 907-908
în cazul executării silite a unui titlul executor, sechestrarea bunurilor mobile aflate în posesia debitorului se dispune de executorul judecătoresc, potrivit art. 411 şi urm. C.proc.civ., nefiind aplicabile dispoziţiile art. 600 C.proc.civ. şi art. 907-908 C.com. referitoare la sechestrul asigurător.
C.S.J., decizia nr. 2247/2000
Reclamanta a solicitat ca prin hotărâre judecătorească să se dispună sechestrarea bunurilor debitoarei, şi anume: autocamion Scania; autocamion Mercedes; semiremorca Bauer Payeur; semiremorca Kaessbohrer, în temeiul art. 907-908 C.com. şi art. 600 C.proc.civ., pentru că pe rolul
Tribunalului Bucureşti se află dosarul execuţional nr. 145311998 pentru o datorie de 75.000.000 lei credit restant, 77.876.836 lei dobânzi şi 20.000 lei cheltuieli de judecată, conform sentinţei civile nr. 606 din 19 februarie 1997 a Tribunalului Bucureşti, secţia comercială.
Tribunalul Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 513 din 2 februarie 1998, a respins acţiunea, ca nefondată.
Instanţa a reţinut că reclamanta are un titlu executoriu şi că urmărirea bunurilor mişcătoare aflate în posesia datornicului se face potrivit art. 411 şi urm. C.proc.civ. prin executorii judecătoreşti conform celor 3 faze: identificarea şi sechestrarea bunurilor mobile, vânzarea la licitaţie, remiterea sumei către creditor.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia comercială, prin decizia civila nr. 1269 din 26 mai 1999, a respins ca nefondat recursul reclamantei, reţinând ca în speţă nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 907-908 C.com. şi că sechestrul asigurător în cadrul executării silite îl dispune numai executorul judecătoresc.
Recursul reclamantei este nefondat.
Din considerentele deciziei atacate rezultă că instanţa de apel, analizând actele şi probatoriile administrate în cauză, a reţinut în mod corect situaţia de fapt, în sensul că în speţă nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 600 C.proc.civ.
Capitolul IV din Codul procedură civilă (Sechestru asigurător şi judiciar) se referă la măsurile asigurătorii ce pot fi luate asupra bunurilor aflate în posesia datornicului, dar care măsuri sunt aduse la îndeplinire numai cu respectarea prevederilor de procedură prevăzute în acest capitol, iar în materie comercială impunându-se coroborarea lor şi cu prevederile art. 907 şi 908 C.com.
în cauză, se constată că reclamanta a obţinut un titlu executoriu şi că urmărirea bunurilor mobile care se află în posesia datornicului urmează să se facă potrivit art. 411 şi urm. C.proc.civ., prin executorii judecătoreşti, distingându-se 3 faze: identificarea şi sechestrarea bunurilor mobile, vânzarea la licitaţie a acestora şi remiterea banilor către creditor.
în cadrul executării silite, din cele de mai sus rezultă că executorul judecătoresc este acele care se deplasează la domiciliul datornicului sau la locul unde se află bunurile mobile, procedând la inventarierea şi sechestrarea lor, întocmind cu aceasta ocazie şi un proces verbal de sechestru.
Susţinerile recurentei că în sprijinul aplicabilităţii art. 600 C.proc.civ. în dreptul comercial au prioritate prevederile art. 907 şi 908 C.com., care reglementează măsura asigurătorie a sechestrului, nu poate fi reţinută.
Este adevărat că problema măsurilor asigurătorii trebuie privită în conformitate cu dispoziţiile Codului comercial şi numai acolo unde acesta nu dispune se aplică prevederile Codului de procedură civilă, dar din cele de mai sus rezultă că instituirea măsurii asigurătorii a sechestrului solicitată de bancă nu se poate face oricând şi oricum.
în mod corect ambele instanţe au reţinut că în cadrul executării silite, cel ce dispune asupra sechestrului bunurilor mobile este executorul judecătoresc şi nu instanţa, dispoziţiile art. 907 şi art. 908 C.com. nefiind aplicabile în speţă.
Potrivit prevederilor articolelor menţionate, partea interesată într-o cauză comercială va putea deodată cu intentarea acţiunii să ceară înfiinţarea sechestrului asigurător, ori recurenta nu s-a conformat acestor dispoziţii. Dacă bunurile mobile în cauză ar fi făcut obiectul unui sechestru asigurător în condiţiile de mai sus, acesta s-ar fi transformat în aceasta fază în sechestru definitiv sau executor.
Aşa fiind, Curtea urmează să respingă recursul reclamantei ca nefondat.
| ← Sechestru asigurător. Despăgubiri. Drept de retenţie | Sechestru asigurător. Inadmisibilitatea instituirii... → |
|---|
