Sechestrul asigurător, calea de atac împotriva încheierii prin care s-a luat o asemenea măsură
| Comentarii |
|
C.proc.pen, art. 168, art. 331, art. 3611
Potrivit dispoziţiilor art. 168 C.proc.pen., se poate concluziona că după sesizarea instanţei de judecată, deci şi atunci când măsura asigurătorie este dispusă de aceasta, prin încheiere pronunţată conform art. 331 C.proc.pen., partea nemulţumită poate formula numai plângere şi nu apel sau recurs după regulile prevăzute de art. 361, art. 385 1 C.proc.pen.
C.A. Ploieşti, decizia nr. 1442R/1999
Notă. Articolul 168 alin. (1) C.proc.pen. a fost modificat prin art. I pct. 106 din Legea nr. 281/2003 (M. Of. nr. 468 din 1 iulie 2003).
Inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (2), (3) şi (5) C.pen.
Prin încheierea din 10 noiembrie 1999, pronunţată în dosarul nr. 4544/1999, Tribunalul Prahova a dispus, între altele, şi luarea măsurii
asigurătorii a sechestrului asupra bunurilor acestuia, respectiv un imobil compus din teren şi casă, precum şi asupra a două autoturisme marca R.
Recursul declarat de inculpat împotriva acestei hotărâri a fost respins ca inadmisibil de Curtea de Apel Ploieşti cu motivaţia, în esenţă, că astfel încheieri nu pot fi atacate separat în căile ordinare, ci numai odată cu fondul, după regulile prevăzute de art. 385* alin. (3) C.proc.pen.
împărtăşind întru-totul soluţia adoptată de instanţa de control juris-dicţional, considerăm că se impun unele precizări.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 168 C.proc.pen., se poate concluziona că după sesizarea instanţei de judecată, deci şi atunci când măsura asigurătorie este dispusă de aceasta, prin încheiere pronunţată conform art. 331 C.proc.pen., partea nemulţumită poate formula numai plângere, şi nu apel sau recurs, după regulile prevăzute de art. 361, art. 3851 C.proc.pen.
Se observă, de asemenea, că în atare situaţie competenţa de soluţionare a plângerii aparţine exclusiv instanţei care a dispus măsura luată.
Voinţa legiuitorului a fost confirmată de practica instanţei judecătoreşti, care au menţinut această competenţă, chiar dacă la data primirii plângerii instanţa se pronunţase asupra fondului, dezînvestindu-se, iar dosarul fusese trimis instanţei de recurs (decizia penala nr. 909/1971 a Tribunalului Suprem, secţia penală, 1971, C.D.).
în fine, plângerea prin care se contesta luarea măsurii asigurătorii se soluţionează separat printr-o hotărâre care faţă de prevederile art. 311 alin. (3) C.proc.pen., nesoluţionând fondul cauzei penale, nu poate fi decât o încheiere şi este supusă, separat, recursului, astfel cum se acceptă prin alin. (2) teza I de sub art. 168 C.proc.pen.
| ← Măsuri asigurătorii. Sechestrul asupra imobilului... | Sechestrul asigurător. Acţiune principală aflată pe rolul... → |
|---|
