Sechestru asigurător. Inadmisibilitatea instituirii sechestrului asigurator în litigiile comerciale fără plata cauţiunii

C.com., art. 908

Dispoziţiile Codului comercial prevăd expres că sechestrul sau poprirea asigurătorie „nu se vor putea înfiinţa decât cu dare de cauţiune” în afara de cazul în care aceste cereri se fac în virtutea unei cambii sau a unui alt efect comercial, la ordin sau la purtător, protestat de neplată.

C.A. Braşov, decizia nr. 251AP/2000

Prin sentinţă, tribunalul a admis în parte acţiunea, astfel cum a fost precizată, şi în consecinţă a obligat-o pe pârâtă să-i plătească reclamantei următoarele sume: 74.020.759 lei, reprezentând actualizarea cuantumului dividendelor aferente anului 1997, prin aplicarea indicelui mediu al inflaţiei, începând cu data scadenţei (10 octombrie 1998) până la momentul plaţii efective (12 iulie 1999) şi 4.230.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată aferente pretenţiilor admise. A constatat că primul petit al cererii introductive (plata dividendelor) a rămas fără obiect.

împotriva sentinţei a declarat apel reclamanta, solicitând schimbarea ei în parte, în sensul admiterii şi a capătului de cerere privind instituirea

sechestrului asigurător fără dare de cauţiune asupra bunurilor mobile ale pârâtei până la concurenţa sumei de 78.260.759 lei, justificată în baza art. 594 alin. (1) C.proc.civ., având în vedere că:

- această creanţă este certă, lichidă şi exigibilă;

- îşi are izvorul dintr-un act al pârâtei - bilanţul contabil pe anul 1997 aprobat şi de adunarea generală a acţionarilor acesteia şi avizat de către organele financiare teritoriale:

- nu se poate ignora producerea unei pagube reale prin neplata dividendelor corespunzătoare ratei inflaţiei.

Plata cauţiunii, raportat la prevederile art. 889, 907, 908 C.com. şi la cele ale art. 594 C.proc.civ., are un caracter dispozitiv şi este lăsată la aprecierea judecătorului atât în ceea ce priveşte oportunitatea instituirii măsurii de a da cauţiunea, cât şi cuantumul acesteia.

Caracterul dispozitiv al acestor norme este datorat faptului că este o normă în favoarea debitorului.

Dispoziţia instanţei referitoare la plata cauţiunii împovărează excesiv creditorul, prin plata în avans a unor sume, ceea ce duce la blocarea unor importante fonduri.

Apelul nu este fondat.

Articolul 908 C.com. prevede expres ca sechestrul sau poprirea asigurătorii „nu se vor putea înfiinţa decât cu dare de cauţiune” în afara de cazul în care aceste cereri se fac în virtutea unei cambii sau a unui alt efect comercial, la ordin sau la purtător, protestat de neplată.

Aceste dispoziţii derogatorii de la normele generale în materie stabilite de art. 594 alin. (1) C.proc.civ. nu pot fi interpretate ca având un caracter dispozitiv din moment ce interdicţia instituirii măsurilor asigurătorii în lipsa gestiunii este inserată clar în textul de lege.

Ca urmare, prevederile art. 908 C.com., având un caracter imperativ, a fost respins apelul şi s-a păstrat hotărârea atacată, ca fiind temeinică şi legală.

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Sechestru asigurător. Inadmisibilitatea instituirii sechestrului asigurator în litigiile comerciale fără plata cauţiunii