Decizia civilă nr. 158/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de M. și A. S. pentru
Minori și Familie
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 158/A/2011
Ședința publică din 24 februarie 2011
Instanța constituită din : PREȘEDINTE: A.-A. P. JUDECĂTOR: C.-M. CONȚ GREFIER : A. A. M.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, apelul declarat de reclamanta K. A. E. M., împotriva sentinței civile nr. 965 din 12 noiembrie
2010, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privind și pe pârâtul intimat P. M. C.-N., având ca obiect plângere la L. nr. 1..
Se constată că la data de (...), reclamanta apelantă, prin intermediul doamnei avocat Z. L. C., a înregistrat la dosar „. scrise";.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din (...), care face parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A
Pr in sen tinț a c iv il ă n r. 965/(...), pronunț ată de T ribun alul Clu j în dos ar nr. (...), s-a respins plângerea formulată de reclamanta K. A. E. M., în contradictoriu cu pârâtul P. municipiului C.-N., având ca obiect plângere în baza L. nr. 1., respectiv, anularea Dispoziției nr. 17/(...), emisă de pârât, șiobligarea pârâtului la admiterea cererii de restituire în natură a Farmaciei, situată în C.-N., str. M. nr. 2, precum și de stabilirea măsurilor reparatorii privind bunurile care nu mai pot fi restituite în natură.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în considerentele sentinței faptul că, potrivit art. 6 din L. nr. 1., se restituie imobilele terenuri sau construcții preluate abuziv, precum și bunurile mobile devenite imobile prin încorporare, sau, utilajele și instalațiile preluate odată cu imobilul, exceptând situația în care acestea au fost înlocuite, casate sau distruse.
În speță, reclamanta solicită doar restituirea bunurilor mobile, constând în licență, praxis, instalațiile și corpurile de mobilier din Farmacie, medicamentele existente la data preluării și suma de bani existentă în casierie, întrucât, imobilul în care funcționa Farmacie, conform propriilor susțineri ale reclamantei, era deținut cu titlu de închiriere și nu a fost preluat odată cu F..
Nu poate fi primită susținerea reclamantei, în sensul că instalație și mobilierul au devenit imobile prin încorporare, câtă vreme acestea, fiind montate la fața locului, putând fi demontate.
Sub aspectul invocării art. 1 din Protocolul 1 C.., instanța împărtășește punctul de vedere al reclamantei, în sensul că a existat o ingerință în dreptul de proprietate, însă acest articol nu poate fi invocat cu succes în prezenta acțiune, întrucât, pe de o parte, România nu era parte la
C. în momentul preluării bunurilor, iar pe de altă parte, pe calea L. nr. 1., S. Român și-a asumat obligația de a restitui doar imobilele în condițiile arătate anterior.
Prin urmare, rămâne reclamantei să încerce recuperarea bunurilor în natură sau echivalent pe calea dreptului comun, în măsura în care solicitarea nu s-a prescris.
Împ o tr iv a aces te i se n tințe a decl ar at recurs, în termen legal, reclamanta
K. A. E. M., solicitând admiterea recursului, modificarea în totalitate a hotărârii atacate, în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului, reclamanta a reprodus cele dispuse de prima instanță prin hotărârea recurată, precum și considerentele avute în vedere la pronunțarea acestei soluții, susținându-se că hotărârea primei instanțe este netemeinică și nelegală prin raportare la art. 6 din L. nr. 1., care permite restituirea în temeiul acestei legi a bunurilor mobile devenite imobile prin încorporare, în mod neîndoielnic licența și praxisul devenit imobile prin încorporare.
În ceea ce privește celelalte bunuri, ustensilele, utilajele, dotările necesare pentru a face o unitate sanitară conform standardelor legale și care constituie chiar ele în sine farmacia propriu zisă, deoarece destinația nu este dată în acest caz de imobil, ci de faptul că există dreptul de practică și dotările necesare, și care au fost preluate în momentul naționalizării conform dosarului de preluare existent la dosarul cauzei, acestea au devenit imobile prin încorporare, făcând deci obiectul art. 6 din L. nr. 1..
S-a mai invocat de către reclamantă textul art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 C.., susținându-se că reclamanta avea o speranță legitimă și rezonabilă cu privire la o autorizare sau o licență de exploatare legată de o profesie liberală, și aceasta poate constitui un bun în sensul dat de C., și trebuie să se bucure de protecția conferită de aceasta.
Tot în motivarea recursului, au fost invocate diferitele acte normative care au intervenit în reglementarea funcționării farmaciilor, respectiv, L. nr.
2. și L. nr. 2., precum și jurispudența C..
Pârâtul P. municipiului C.-N. a formulat întâmpinare în cauză, solicitândrespingerea recursului ca nefondat, pe motiv că bunurile pretinse de reclamantă nu se circumscriu dispozițiilor art. 6 alin. 2 din L. nr. 1..
La termenul din (...) instanța a procedat la clarificarea naturii juridice a căii de atac promovate de reclamantă, ca fiind apelul iar nu recursul, motivat pe faptul că, potrivit art. XXVI din L. nr. 202/2010, sentința fondului, fiind pronunțată la (...), deci anterior intrării în vigoare a L. nr.
202/2010 la (...), putea fi atacată cu apel.
Apelul este fondat.
Reclamanta a învestit instanța T.ui C. cu o acțiune mixtă: pe de o parte, o plângere întemeiată pe dispozițiile art. 26 alin. 3 din L. nr. 1., având ca obiect anularea Dispoziției nr. 17/(...), emisă de P. municipiului C.-N., cu consecința restituirii în natură a bunurilor care au făcut obiectul notificării soluționate prin această D. pe de altă parte, o acțiune în revendicare a acelorași bunuri, întemeiată pe prevederile art. 1 din Protocolul Adițional nr.
1 la C. E. a D. O.
Instanța de fond a omis cu desăvârșire să analizeze și cererea în revendicare formulată de reclamantă, limitându-se la a se pronunța, prin sentința pe care a dat-o, doar asupra plângerii la L. nr. 1..
Așa fiind, în privința acestei omisiuni, de cercetare a cererii în revendicare întemeiată pe prevederile art. 1 din Protocolul Adițional nr. 1 la
C. E. a D. O., soluția primei instanțe intră sub incidența art. 297 alin. 1
C.proc.civ.
Desigur, în analizarea acestui petit va trebui să se țină seama de cele statuate prin D. nr. 33/(...), pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în recurs în interesul legii.
În ceea ce privește soluția dată plângerii întemeiată pe dispozițiile art. 26 alin. 3 din L. nr. 1., Curtea constată că și aceasta a fost pronunțată cu necercetarea fondului cauzei, motivat pe următoarele considerente:
Obiectul notificării nr. 681/(...) (f. 17 dosar fond - vol. I) ce a fost soluționată prin D. nr. 17/(...) (f. 7 dosar fond - vol. I ) l-a constituit stabilirea măsurilor reparatorii prin echivalent bănesc pentru bunurile mobile, devenite imobile prin încorporare, reprezentând F. din str. M. nr. 2 din C.-N., bunuri care au fost naționalizate prin D. nr. 134/(...), respectiv, licența și praxisul acestei farmacii, și toate instalațiile, mobilierul, materialul sanitar, instrumentele, medicamentele, etc., care au servit pentru funcționarea farmaciei și care au devenit imobile prin încorporare.
La dosarul instanței de fond a fost depus atât procesul verbal încheiat la data de (...), prin care s-a preluat de la numita I. K., antecesoarea reclamantei, F. „. (f. 18 dosar fond), din C.-N., str. M. nr. 2, precum și toate actele anexă, de inventariere a bunurilor aflată în incinta acestei farmacii la momentul preluării sale de către stat, respectiv, la momentul încheierii procesului-verbal de preluare din (...) (f. 66-252 dosar fond - vol. I).
Potrivit art. 6 alin. 1 din L. nr. 1. republicată, prin imobile, în înțelesul prezentei legi, se înțeleg terenurile, cu sau fără construcții, cu oricare dintre destinațiile avute la data preluării în mod abuziv, precum și bunurile mobile devenite imobile prin încorporare, în aceste construcții.
A.. 2 al art. 6 prevede că măsurile reparatorii privesc și utilajele și instalațiile preluate de stat sau de alte persoane juridice odată cu imobilul, în afară de cazul în care au fost înlocuite, casate sau distruse.
Potrivit definiției unanim acceptată în doctrina juridică de specialitate, prin raportare la dispozițiile art. 473 C.civ., sunt bunuri mobile prin natura lor bunurile care se pot transporta de la un loc la altul, atât cele care se mișcă de sine, precum sunt animalele, precum și cele care nu se pot strămuta din loc decât printr-o putere străină, precum lucrurile neînsuflețite.
Din economia dispozițiilor art. 468-470 C.civ. rezultă faptul că prin bunurile imobile prin destinație se înțeleg acele obiecte pe care proprietarul unui fond le-a pus pe acel fond pentru serviciul și exploatarea fondului, precum și toate acele efecte mobiliare pe care proprietarul le-a așezat către fond în perpetuu.
Raportat la definiția pe care C. civil o dă bunurilor imobile prin destinație, definiție îmbrățișată unanim de doctrina și jurisprudența, se impunea a se verifica în speță dacă toate acele instrumente sanitare, instalații sanitare farmaceutice, mobilier, material sanitar, eventual medicamente, menționate în procesul verbal de preluare din (...), și distincte enumerate în anexele la acest proces-verbal (f. 67-252 dosar fond - vol. I), nu au devenit cumva imobile prin destinație, respectiv, dacă nu au fost încorporate în imobilul care deservea ca farmacie și dacă nu au fost folosite astfel de-a lungul timpului, respectiv, se impunea a se stabili, prin efectuarea unei expertize de specialitate dacă mobilierul, instrumentarul și materialul sanitar, etc., ce au aparținut Farmaciei „. mai există sau nu în prezent.
În ipoteza în care acestea există și în prezent, în incinta aceluiași imobil în care a funcționat și F. „., și în care în prezent funcționează F. de pestr. M. nr. 2, este evident că toate aceste bunuri mobile au devenit imobile prin destinație sau prin încorporare, putând deci să facă obiectul art. 6 din L. nr. 1., republicată.
În ceea ce privește praxisul și licența farmaciei se impune a se verifica dacă actuala farmacie funcționează în temeiul aceleiași licențe și praxis în baza cărora funcționa și F. „., chiar dacă, datorită perioadei îndelungate de timp scurse din anul 1949 până în prezent, s-ar părea că nu poate fi vorba despre o identitate a acestora, acestea fiind, evident, bunuri incorporale, care pot deveni imobile prin destinație, dacă se dovedește că este vorba despre aceiași licență și praxis, care a existat și în anul 1949.
Drept urmare, Curtea constată că și sub aspectul soluției date petitului având ca obiect plângere la L. nr. 1., soluția primei instanțe a fost pronunțată cu necercetarea fondului cauzei, intrând astfel sub incidența art. 297 alin. 1 C.proc.civ.
Așa fiind, în temeiul tuturor considerentelor mai sus expuse și a prevederilor art. 297 alin. 1 C.proc.civ., se va admite apelul, se va desființa în întregime sentința apelată, cu consecința trimiterii cauzei pentru rejudecare pe fond, la același T.
Cu ocazia rejudecării, se va efectua o expertiză de specialitate în sensul celor anterior expuse și se vor administra orice alte probe pentru a se verifica susținerile reclamantei cu privire la temeinicia acțiunii sale.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.
D E C I D E
Admite apelul declarat de reclamanta K. A. E. M., împotriva sentinței civile nr. 965 din (...) a T.ui C., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o desființează și trimite cauza pentru rejudecare pe fond la aceeași instanță, Tribunalul Cluj.
D. este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 24 februarie 2011.
PREȘEDINTE
JUDECĂTOR
GREFIER
A.-A. P. C.-M. CONȚ
A. A. M.
Red.CMC/dact.MS
5 ex. /(...) Jud.fond: M.T.
| ← Decizia civilă nr. 5290/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 24/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
