Decizia civilă nr. 301/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 301/A/2011
Ședința publică din data de 26 octombrie 2011
Instanța constituită din:
PREȘE
DINTE:
T.-A. N.
JUDECĂTORI:
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamantul A. E.-A., apelul declarat de pârâtul S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - D. C. precum și apelul declarat de P. DE PE L. TRIBUNALUL CLUJ împotriva sentinței civile nr. 797 din 30 SEPTEMB. 2010, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), având ca obiect reparare prejudicii erori judiciare.
Dezbaterea în fond a cauzei a avut loc în ședința publică din data de 12 octombrie 2011, când părțile prezente au pus concluzii care au fost consemnate în încheierea ședinței publice din aceeași dată, și când, din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de 19 octombrie 2011, iar apoi, din aceleași motive, s-a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de 26 octombrie 2011, ambele încheieri făcând parte integrantă din prezenta hotărâre.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 797 din 30 septembrie 2010 a T.ui C., s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului MINISTERUL PUBLIC, P. de pe lângă Tribunalul Cluj și în consecință, s-a respins acțiunea împotriva acestui pârât, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
S-a admis în parte acțiunea intentată de reclamantul A. E.-A. împotriva pârâtului S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și în consecință, a fost obligat pârâtul să achite reclamantului suma de
28.416,82 lei reprezentând despăgubiri materiale și suma de 10.000 lei reprezentând daune morale pentru prejudiciul suferit de reclamant ca urmare a privării de libertate și a restrângerii libertății, precum și dobânda legală aferentă acestor sume, începând cu data de 14 august 2008 și până la achitarea sumelor.
A fost obligat pârâtul să îi plătească reclamantului cheltuieli de judecată în sumă de 150 lei și echivalentul în lei a sumei de 200 dolari
SUA.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul P. de pe lângă Tribunalul Cluj din (...), în dosar nr.
734/P/2002, s-a dispus trimiterea în judecată a reclamantului A. E.-A.pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune prevăzute de art. 215 alin. (1) și (2) Cod penal, fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 Cod penal și de stopaj la sursă prevăzută de art. 20 din Legea nr.
130/1999.
Prin ordonanța de reținere din (...) emisă de I. G. de P., s-a dispus reținerea pentru 24 de ore a reclamantului, începând din data de (...), iar prin ordonanța din (...) s-a dispus punerea lui în libertate. De asemenea, prin ordonanța P. de pe lângă Tribunalul Cluj, s-a dispus obligarea reclamantului de a nu părăsi raza teritorială a municipiului C.-N., pe o perioadă de 30 de zile, respectiv din (...) până la 14 februarie 2003, dar din copia pașaportului reclamantului rezultă că această măsură a încetat la data de (...).
În faza judecății, prin sentința penală nr. 1543/2004 a Judecătoriei
C.-N., s-a dispus condamnarea reclamantului la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru infracțiune de înșelăciune, 2 luni închisoare pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată și 2 luni pentru infracțiunea prevăzută de art. 280 C. muncii; s-a dispus contopirea pedepselor, urmând ca reclamantul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare și s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei; s-a constatat recuperat prejudiciul și s-a dispus confiscarea sumei de
77.146.482 lei, precum și desființarea înscrisurilor falsificate. Prin decizia penală nr. 157/A/2005 a T.ui C., s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamant împotriva sentinței judecătoriei. Prin decizia penală nr. 709/2005 a C. de A. C., s-a admis recursul declarat de reclamant, s-a casat decizia și sentința și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond,
Judecătoria Cluj-Napoca. Prin sentința penală nr. 1065/2006 a Judecătoriei
C.-N., s-a dispus achitarea reclamantului de sub învinuirea săvârșirii infracțiunilor de înșelăciune și fals în înscrisuri sub semnătură privată, lipsind elementele constitutive ale infracțiunilor, precum și de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de stopaj la sursă, fapta nefiind prevăzută de legea penală; s-a constatat că părțile vătămate nu au formulat acțiune civilă în cauză și s-a dispus restituirea bunurilor ridicate. Prin decizia penală nr. 140/A/2007 a T.ui C., s-a respins ca nefondat apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca împotriva sentinței. Decizia tribunalului nu a fost atacată cu recurs.
Prin urmare, împotriva reclamantului a fost începută urmărirea penală, s-au luat măsurile preventive constând în reținerea pentru o perioadă de 24 de ore și obligarea aceluiași reclamant de a nu părăsi raza teritorială a municipiului C.-N. și s-a dispus trimiterea lui în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina acestuia.
Reparațiile solicitate de reclamant, constând în daune materiale reprezentând cheltuielile de judecată suportate în fazele urmăririi penale și a cercetării judecătorești; contravaloarea salariilor neîncasate și a bonusului neacordat; suma pe care a investit-o în SC RGA NET SRL; daune morale.
Raportat la dispozițiile art. 504 Cod procedură penală și art. 52 alin.
(3) teza I-a din Constituție, reclamantul este îndreptățit să solicite despăgubiri, atât pentru prejudiciul cauzat ca urmare a luării măsurilor preventive, cât și pentru cel cauzat prin trimiterea sa în judecată și judecarea lui în calitate de inculpat, până la achitarea definitivă.
Răspunderea pentru prejudiciul cauzat reclamantului, aparține doar statului, nu si a M.ui P., care nu are calitate procesuală pasivă in cauză.
Din analiza dosarelor penale, a rezultat că reclamantul a ocazionat cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocațial, în sumă de 5.000 lei în dos. nr. 734/p/2002 al P.; în sumă de 2.000 lei onorariul avocațial,
1.245,95 dolari SUA și a vizei de 35 dolari SUA în dosar nr. 9631/2003 al
Judecătoriei C.-N.; 1.190 dolari SUA în dosar nr.701/2005 al T.ui C. 1.190 lei onorariul avocațial si 1.578,79 dolari SUA în dos. nr. 5825/2005 al C. de
A. C. 1.190 lei onorariul avocațial și 1.546,60 dolari SUA în dosarul nr.
20031/2005 al Judecătoriei C.-N.; 1.190 lei onorariul avocațial si 1.168,58 dolari SUA reprezentând contravaloarea biletului de avion în dosar nr.(...) al
T.ui C., în total 28.416, 82 lei.
În privința despăgubirilor materiale reprezentând contravaloarea salariilor neîncasate și a bonusului neacordat, prima instanță a considerat neîntemeiat acest capăt de cerere, deoarece în luna noiembrie 2002 și-a luat concediul, iar postul său a fost ținut vacant timp de o lună, în timp ce măsura de a nu părăsi municipiul C.-N. a fost luată abia în data de (...).
În ceea ce privește suma investită în SC RGA NET SRL, din actele depuse la dosar și din raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză , a rezultat că reclamantul a creditat această societate cu suma de 60.906,43 lei în perioada august 2000-noiembrie 2002, firmă ce și-a încheiat activitatea la
5 luni de la începerea anchetei, din probatoriul administrat în cauză nu a rezultat că ar exista un raport de cauzalitate între măsurile luate împotriva reclamantului pe durata procesului penal și încetarea activității SC RGA NET SRL.
Referitor la daunele morale, raportat la consecințele negative suferite de reclamant pe plan fizic și psihic, la importanța valorilor lezate, măsura în care au fot lezate aceste valori, intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care i-a fost afectată situația familială, profesională si socială, tribunalul a apreciat că suma de 10.000 lei reprezintă o reparație echitabilă pentru suferințele produse reclamantului.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamantul, pârâtul și P. de pe lângă Tribunalul Cluj.
1.) În apelul declarat de reclamantul A. E.-A., s-a solicitat schimbarea în parte a sentinței și în consecință admiterea în totalitate a acțiunii introductive; respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Public; obligarea pârâților în solidar la plata sumei de
528.574, 55 lei daune materiale, reprezentând: 238 lei onorariul avocațial pentru redactarea cererii de strămutare; 4.418,06 lei reprezentând prețul biletului de avion achitat pentru prezentarea la Î. 60.906,43 lei investiți în SC RGA NET SRL până în luna noiembrie 2002; 182.521,49 lei contravaloarea salariilor neîncasate în perioada noiembrie 2002-iunie 2003;
29.581,19 lei reprezentând bonusul neacordat de societatea angajatoare pentru cele 8 luni în care nu s-a putut prezenta la locul de muncă, având interdicție de a părăsii R.ia; actualizarea sumelor la care urmează să fie obligați pârâții, cu dobândă legală Începând cu data de 15 mai 2008; obligarea pârâților în solidar la 3.000.000 lei daune morale; obligarea pârâților în solidar la plata în totalitate a cheltuielilor de judecată în fața instanței de fond, reprezentând: 4000 USD onorariu avocațial și 3.536,9 lei alte cheltuieli; obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată în apel în sumă de 400 U.
În motivarea apelului, reclamantul a susținut că în mod greșit prima instanță a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului
Ministerul Public-P. de pe lângă Tribunalul Cluj, deoarece nu a urmărit angajarea răspunderii delictuale a procurorului care a instrumentat dosarul penal nr.734/P/2002, ci a M.ui P.-P. de pe lângă Tribunalul Cluj, în temeiul articolului 998-999 C. civ, raportat la articolul 63 din legea
304/2004, potrivit cărora Ministerul Public prin procurori are printre atribuții și pe cele referitoare la efectuarea urmăririi penale, conducerea și supravegherea activității de cercetare penală a poliției judiciare etc., toate acestea urmând a fi realizate în conformitate cu legea, prin respectarea și protejarea demnității umane și apărarea drepturilor persoanelor.
Măsura reținerii pentru 24 de ore, obligarea de a nu părăsii țara, trimiterea în judecată a reclamantului, căile de atac exercitate în dosarul penal, l-au avut ca titular pe Ministerul Public.
În acest sens, apelantul a invocat dispozițiile art.131 alin.(1) din
Constituție și art.13 din C..
Există un raport de cauzalitate direct între prejudiciile cauzate reclamantului și acțiunile pârâtului constând în cercetarea penală, reținerea pentru 24 de ore obligarea de a nu părăsi țara, trimiterea în judecată, acțiuni ce au avut ca efect restrângerea dreptului la circulație, îngrădirea dreptului la muncă, blocarea activității societății, cu consecința încetării în fapt a activității acestuia.
Instanțele de judecată au infirmat actul de sesizare prin pronunțarea unei soluții de achitare a reclamantului.
Pe fondul cauzei, reclamantul-apelant a susținut că în mod greșit prima instanță nu i-a acordat suma de 4.082, 91 lei reprezentând prețul biletului de avion achitat de reclamant pentru a se prezenta la audieri în dosar nr. 701/2005 al T.ui C., ori întrucât în încheierile de ședință din acel dosar nu s-a consemnat că reclamantul a fost prezent, apelantul a precizat că nu contestă soluția instanței de neacordare a acestei sume; nu i-a fost acordată suma de 238 lei și 4.418,06 lei contravaloarea biletului de avion achitat pentru prezența la Î. pentru judecarea cererii de strămutare, sume ce trebuiau acordate, chiar dacă i-a fost respinsă cererea de strămutare; suma de 107,37 lei reprezentând prețul vizei aferent călătoriei în R.ia la termenul din dosar nr. 701/2005 al T.ui C. suma de 60.906,43 lei investită de reclamant în SC RGA NET SRL până în luna noiembrie inclusiv care nu mai avea cum să funcționeze deoarece reclamantul a fost reținut timp de 24 de ore în data de (...), organele de cercetare penală i-au adus la cunoștință că nu are voie să părăsească țara, reclamantul a fost cercetat inițial pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de articolul 325 Cod penal, pentru care ulterior s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală, societatea a fost cercetată și de inspectorii de specialitate ai D. C., a beneficiat de publicitatea nesolicitată și negativă a presei.
Suma de 182.521,49 lei reprezentând contravaloarea salariilor neîncasate în perioada noiembrie 2002-iunie 2003 și 29.581,19 lei reprezentând bonusul neacordat de societatea angajatoare pt. cele 8 luni în care reclamantul s-a putut prezenta la locul de muncă, având interdicție de a părăsii R.
Din adresa din (...) eliberată de K. A. PS A. at Law, rezultă că societatea i-a desfăcut contractul de muncă la sfârșitul lunii decembrie
2002-începutul lunii ianuarie 2003, fiindcă a venit în R.ia în (...) având câteva zile de concediu, după prima săptămână a solicitat o suplimentare a concediului ce i-a fost aprobată, la finalul celei de-a doua săptămâni aanunțat că nu a cunoscut data probabilă la care se poate întoarce la locul de muncă, societatea a reținut postul vacant pentru o perioadă de o lună.
În ciuda faptului că i s-a pus în vedere să nu părăsească țara, reclamantul a fost nevoit să dea declarații la poliție și parchet, să prezinte actele contabile organelor de cercetare penală, inspectorilor D. C. sau celor de la ITM, să primească numeroase sancțiuni contravenționale și să achite amenzile stabilite prin procesele-verbale de contravenție, să își angajeze apărători care să îl asiste pe parcursul desfășurării urmăririi penale.
Chiar dacă prima instanță a reținut rezonabil în opinia ei că putea părăsi R.ia oricând în intervalul indicat, se poate face presupunerea la fel de rezonabilă că i s-a adus la cunoștință că este cercetat pentru săvârșirea unor infracțiuni, că prezența lui în țară era necesară pentru asigurarea bunei desfășurări a cercetărilor penale, că pentru garantarea dreptului la apărare și respectarea principiului nevinovăției era necesar să rămână în R.ia, că reclamantul nu avea nici un fel de altă sursă de venit în R.
Din prisma articolului 1 din Protocolul adițional nr.1 la C., solicitările reclamantului sunt admisibile, atât raportat la întreaga probațiune administrată în cauză, cât și din prisma reglementărilor C..
Instanța de fond a admis în parte cererea reclamantului privind actualizarea sumelor solicitate și acordate, însă în mod eronat a reținut că acestea trebuie datorate de la (...), data introducerii acțiunii fiind 14 mai
2008.
Hotărârea apelată este nefondată din prisma plafonării daunelor morale solicitate la suma de 10.000 lei, având în vedere că reclamantul este îndrituit și la acordarea daunelor morale solicitate, pentru că s-a luat față de el măsura reținerii pe o durată de 24 de ore, iar procurorul a dispus obligarea de a nu părăsi țara pe o durată de 8 luni.
În toată perioada în care a operat măsura obligării lui de a nu părăsi țara, nu s-a putut prezenta la locul de muncă pe care îl avea în SUA.
Jurisprudența a statuat în mod constant în sensul acordării daunelor morale în sensul acordării acestora cu luarea în considerare a consecințelor măsurilor privative de libertate dispuse față de reclamant, de vătămările fizice sau psihice cauzate acestuia ca urmare a luării măsurii sau intentării procesului penal, de vătămările aduse onoarei sau demnității acestuia.
La rândul ei, C.E.D.O. a reținut că în cazurile de violare a art. 5 paragraful 1 din C., sunt întemeiate cererile de acordare a unor despăgubiri bănești pentru prejudiciul moral și fizic suferit ca urmare a lipsirii de libertate. D. la libertate și la siguranță este un drept inalienabil.
În sfârșit, a mai susținut reclamantul-recurent, că în mod nelegal prima instanță a redus cheltuielile de judecată față de prevederile art. 274 alin. (2) C. pr. civ., în sumă de 3.536,9 lei compuse din 758 lei traducerea înscrisurilor din limba engleză, 2.756,95 lei onorariu expert și comisioane achitate, 14,95 lei taxă de timbru și timbru judiciar, 7 lei prestări servicii xerocopiere.
De asemenea, în mod nelegal a fost redus cuantumul onorariului de avocat în sumă de 1.200 dolari.
2.) În apelul declarat de pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, s-a solicitat schimbarea în parte a hotărârii atacate, în principal în sensul respingerii acțiunii, iar în subsidiar al reducerii cuantumului despăgubirilor acordate reclamantului.
În motivarea apelului său, pârâtul-recurent a susținut că solicitarea despăgubirilor materiale în sumă de 28.416,82 lei este inadmisibilă, câtă vreme nu au fost solicitate și acordate în cursul procesului penal.
Conform art. 193 C. pr. pen., solicitarea cheltuielilor judiciare efectuate de părți reprezentând onorariul avocațial fără o prealabilă dovedire a acestora printr-un act justificativ, nu poate fi admisă de instanță.
Instanța poate reduce onorariile avocaților în temeiul art. 193 alin. (6)
și art. 2781 Cod procedură penală și art. 274 alin. (3) Cod procedură civilă. Despăgubirile pentru prejudiciul moral în sumă de 10.000 lei sunt exagerat de mari față de reținerea reclamantului o perioadă de 24 de ore. A. despăgubiri morale au fost supraevaluate, nefiind în acord cu jurisprudența C.. 3.) În apelul declarat de Ministerul Public prin P. de pe lângă Tribunalul Cluj, s-a solicitat desființarea sentinței apelate și pronunțarea unei hotărârijudecătorești de respingere ca neîntemeiată a acțiunii reclamantului. În motivarea apelului său, Ministerul Public susținut că reclamantul a fost învinuit de săvârșirea 5 infracțiuni distincte, comise în strânsă legătură cu activitatea SC RGA NET SRL C.-N.: răspândire de materiale obscene art. 325 Cod penal, fals în înscrisuri sub semnătură privată art. 290 Cod penal, înșelăciune prin utilizarea de mijloace frauduloase în formă continuată art. 215 alin. (1) și (2), stopaj la sursă art. 20 din Legea nr. 130/1999, reproducerea neautorizată pe sisteme de calcul fără consimțământul titularului drepturilor de autor art. 142 lit. a) din Legea nr. 8/1996. În perioada anilor 2000-2002, unica activitate a SC RGA NET SRL C.-N., a fost aceea de transmitere în direct prin I. a unor imagini cu caracter erotic sau chiar explicit sexual, a căror protagoniste erau o parte din angajatele societății, acțiunile fiind gestionate de o altă firmă privată cu sediul în New York, la care reclamantul era de asemenea asociat. În urma transmiterii acestor „produse"; cu 12 facturi, reclamantul a obținut rambursarea taxei pe valoarea adăugată în sumă de 77.176.482 lei de la D. G. a F. P. C. În această situație, s-a luat măsura reținerii preventive a reclamantului pentru o durată de 24 de ore începând cu orele 23.00 ale zilei de 7 noiembrie 2002 până la 8 noiembrie 2002, prin ordonanța organelor de cercetare penală din cadrul I.R. D. G. de C. a C. organizate și Antidrog C. Z. C. Prin sentința penală nr. 1065 din (...) a Judecătoriei C.-N., pronunțată în rejudecare, s-a dispus achitarea reclamantului de toate învinuirile, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) și d) Cod procedură penală. Raportat la situația de ansamblu rezultată din actele, lucrările și probele dosarului, sentința apelată este nelegală și netemeinică, deoarece a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii, fără precizarea temeiurilor de drept pe care s-a fundamentat soluția adoptată. Față de prevederile art. 504 C. pr. pen. și ale art. 52 alin.(3) teza I-a din Constituție de care s-a vorbit lapidar în sentință, s-a realizat o greșită aplicare a legii, deoarece prevederile alin. (1) și (4) ale art. 504 C. pr. pen. nu își pot găsi nici o aplicabilitate în cauză, fiindcă nu a existat o condamnare definitivă, ori privarea de libertate după intervenirea prescripției, amnistiei sau dezincriminării infracțiunii. Pentru a fi incidente prevederile art. 504 alin.(2)și (3) din C., era necesar ca măsurile preventive de reținere pentru 24 de ore și a obligării de a nu părăsi localitatea C.-N. să fi avut caracter nelegal, abuziv și ilicit, pentru ca reclamantul să aibă drept la repararea erorilor în caz de erori judiciare. Or, la nivelul lunilor noiembrie 2002 și ianuarie 2003, ambele măsuri preventive luate față de reclamant, erau justificate. În speță nu a fost vorba de o eroare judiciară, restrângerea exercitării unor drepturi și libertăți se poate dispune în scopul bunei administrări a instrucției penale, conform art. 53 alin(1) din Constituție și art. (5) paragraf 1 lit. c) din C.. Calitatea de „. a reclamantului, nu este o măsură propriu-zisă luată de organele judiciare, care să poată fi considerată abuzivă, nelegală ori eronată, ci este determinată de articolul 23 C., astfel că nu pot fi acordate despăgubiri pentru prejudicii vizând calitatea de inculpat a reclamantului. În lipsa caracterului abuziv, nelegal sau ilicit al măsurilor preventive privative și restrictive de libertate luate în timpul procesului penal față de reclamant, menținerea calității de inculpat până la soluționarea definitivă a procesului, imprimă caracterul neîntemeiat al acțiunii civile în despăgubiri materiale și morale a reclamantului pentru erori judiciare. Un alt aspect al caracterului neîntemeiat al acțiunii reclamantului, a rezultat și din împrejurările concrete și din probele administrate, care se referă la modalitatea propriu-zisă de stabilire a cuantumului despăgubirilor acordate reclamantului cu titlu de daune materiale și morale, precum și a dobânzilor legale aferente respectivelor sume de bani. În primul rând, prima instanță a reținut o perioadă de timp eronată pentru măsurile preventive luate în cursul urmăririi penale față de reclamant, de aproape 5 luni de zile, cu toate că în realitate singurele măsuri preventive luate au fost: reținerea pentru 24 de ore din (...) până la (...) și obligarea de a nu părăsi fără încuviințare legală raza teritorială a municipiului C.-N. pentru 30 de zile, în intervalul 16 ianuarie 2003-14 februarie 2003. Împrejurarea că din diferite motive ce nu pot fi considerate ca având legătură directă cu măsurile preventive din cursul urmării penale desfășurate împotriva reclamantului, acesta nu a părăsit teritoriul R. până în vara anului 2003 așa cum reiese din copia pașaportului său, nu este de natură să îl îndreptățească la obținerea de despăgubiri materiale și morale din partea statului pentru presupuse „erori judiciare";. Cheltuielile de judecată constând în onorariile avocațiale aferente fazelor de urmărire penală și de cercetare judecătorească în toate ciclurile procesuale care au urmat, precum și contravaloarea biletelor de avion și a vizelor de intrare-ieșire repetată pe teritoriul R. și al SUA, nu prezintă vreo legătură de cauzalitate cu măsurile procesuale dispuse față de reclamant. Stabilirea dobânzilor legale aferente sumelor de bani acordate drept daune materiale și morale în sumă de 28.416,82 lei și 10.000 lei, s-a făcut în mod arbitrar de la data de 14 august 2008, care nu este legată de nici unul din momentele procesuale, acțiunea fiind înregistrată la data de 14 mai 2008. Reclamantul-apelant A. E.-A. a depus și concluzii scrise la dosar, prin care a solicitat admiterea apelului declarat de acesta împotriva sentinței și respingerea apelurilor declarate de pârât și parchet în contra aceleași sentințe. Examinând apelurile declarate, prin prisma motivelor invocate, curteareține următoarele: Prin ordonanța de reținere dată în dosar nr. 734/P/2002 de I. G. al P., s-a dispus reținerea reclamantului A. E.-A. pe o durată de 24 de ore, începând cu data de (...) și până la data de (...), când a fost pus în libertate. O altă măsură luată în același dosar nr. 734/P/2002 de P. de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, a fost aceea de obligare a reclamantului de a nu părăsi localitatea C.-N. fără încuviințare legală, pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de (...) și până da data de 14 februarie 2003. Acest aspect este confirmat și de adresa comunicată de S. R. pentru Imigrări f.95 și 97 dosar apel. Prin urmare, această măsură nu a avut caracter absolut, doar că părăsirea localității era condiționată de o prealabilă „încuviințare legală";. Reclamantul a mai susținut că în pașaportul său a fost consemnată interdicția de a părăsi țara în perioada (...)-0(...), dar din adresa I.ui G. al P. DGCCOA f. 81 și din adresa I.ui G. al P. de F. f.80 dosar apel, rezultă că în baza de date a acestui din urmă inspectorat, a existat o singură semnalare operativă introdusă la (...) pe o perioadă de 90 de zile, fiind ștearsă la data de (...), dar care „avea drept scop anunțarea beneficiarului semnalării despre prezența persoanei în punctul de trecere al frontierei la intrarea/ieșirea din R.ia, fără a avea drept efect restricționarea dreptului la libera circulație a persoanei în cauză";. Este adevărat că prin rechizitoriul P. de pe lângă Tribunalul Cluj întocmit la (...) în dosar nr. 734/P/2002, s-a dispus trimiterea în judecată a lui A. E.-A., pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1) și (2) C. pen., de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de articolul 290 C. pen, și de stopaj la sursă prevăzută de articolul 20 din Legea nr. 31/1990, după care prin sentința penală nr. 1543/2004 a Judecătoriei C.-N. s-a dispus condamnarea reclamantului la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru infracțiunea de înșelăciune, 2 luni închisoare pentru înșelăciunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată și 2 luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută de articolul 280 C. muncii; s-a dispus contopirea pedepselor, urmând să fie executată pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare și s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, s-a constatat recuperat prejudiciul, s-a dispus confiscarea sumei de 77.176,48 lei și desființarea înscrisurilor falsificate. Prin decizia penală nr. 157/A/2005 a T.ui C., s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamant împotriva sentinței. Prin decizia penală nr. 709/2005 a C. de A. C., s-a admis recursul declarat de reclamant, s-au casat decizia tribunalului și sentința judecătoriei și s-a trimis cauza spre rejudecare instanței de fond. Urmare a casării cu trimitere, prin sentința penală nr. 1065/2006 a Judecătoriei C.-N., s-a dispus achitarea reclamantului de sub învinuirea săvârșirii infracțiunilor de înșelăciune și fals în înscrisuri sub semnătură privată pentru lipsa elementelor constitutive ale infracțiunii, dar cu privire la infracțiunea de stopaj la sursă s-a constatat că nu este prevăzută de legea penală; au fost restituite bunurile confiscate. Prin decizia penală nr. 140/A/2007 a T.ui C., s-a respins apelul parchetului împotriva sentinței judecătoriei. Potrivit art. 504 alin. (2) Cod procedură penală, are dreptul la repararea pagubei și persoana împotriva căreia s-a luat o măsură preventivă, iar ulterior, pentru motivele arătate în aliniatul precedent, a fost scoasă de sub urmărire penală sau achitată. Față de reclamant, s-a luat măsura reținerii pe o durată de 24 de ore prin ordonanța de reținere din (...) a I.ui G. de P. în dosarul nr. 734/P/2002, împotriva aceluiași reclamant s-a pornit un proces penal în cadrul căruia a fost condamnat definitiv, iar în rejudecare s-a pronunțat o hotărâre definitivă de achitare. Instanța supremă a statuat că principiul responsabilității statului față de persoanele care au suferit din cauza unei erori judiciare în procesele penale trebuie aplicat tuturor victimelor unor asemenea erori, indiferent de ipoteza achitării celui condamnat pe nedrept. Prin urmare, în speță sunt incidente dispozițiile art. 504 alin. (2) C. pr. pen., reclamantul fiind îndreptățit la repararea pagubei constând în cheltuielile ocazionate cu desfășurarea procesului penal în cele 5 instanțe, pe care prima instanță le-a evaluat la suma de 28.416,82 lei, precum și la daune morale în sumă de 10.000 lei. Față de prevederile art. 274 alin. (2) C. pr. civ., conform cărora judecătorii nu pot micșora cheltuielile de timbru, taxele de procedură și impozit proporțional, plata experților, despăgubirea martorilor, precum și orice alte cheltuieli pe care partea care a câștigat va dovedi că le-a făcut, reclamantului i s-ar fi cuvenit cheltuielile în sumă de 758 lei reprezentând servicii de traducere, 2.756,95 lei onorarii expert și comisioane achitate, 14,95 lei taxă de timbru și timbru judiciar pentru copierea actelor necesare și 7 lei pentru xerocopierea unor acte, în total 3.536,9 lei, dacă reclamantului i s-ar fi admis partea din acțiune în scopul căreia au fost administrate aceste probe, numai că acele pretenții au fost respinse. În mod corect a respins prima instanță acordarea sumei de 238 lei onorariu de avocat pentru redactarea cererii de strămutare a cauzei și suma de 4.418 lei reprezentând prețul biletului de avion pentru prezența la Î. Curte de C. și Justiție când s-a soluționat cererea de strămutare, deoarece acea cerere a fost respinsă absolut întemeiat, instanțele de la care s-a solicitat strămutarea acordându-i în final câștig de cauză. În ceea ce privește suma de 4.082,91 lei reprezentând prețul biletului de avion pentru prezentarea la audieri în dosarul nr. 701/2005 al T.ui C. și 107,37 lei reprezentând prețul vizei solicitate în același scop, de asemenea în mod corect au fost respinse de prima instanță, deoarece reclamantul nu s-a prezentat în instanță în acel dosar, însuși apelantul recunoscând în motivele de apel că din încheierile de ședință nu rezultă că s-ar fi prezentat la audieri. Suma de 60.906,43 lei reprezentând investiția făcută de reclamant în calitate de asociat la SC RGA NET SRL C.-N., în perioada august 2000 - noiembrie 2002, în mod corect a reținut prima instanță că pe baza probelor administrate în cauză, nu s-a putut dovedi că ar fi existat un raport de cauzalitate între măsurile luate împotriva reclamantului pe durata procesului penal și încetarea activității acestei societăți. Reținerea reclamantului timp de 24 de ore și interdicția temporară de a părăsi fără încuviințare legală municipiul C.-N., nu aveau cum să ducă la încetarea activității societății, reclamantul nefăcând dovada că a solicitat acordarea permisiunii de a părăsi localitatea în perioada restricției, în scopul rezolvării unor probleme în legătură cu buna funcționare a societății. Bunurile ridicate la (...) de la sediul societății, i-au fost restituite ulterior. Oricum, lipsa temporară a bunurilor confiscate din incinta societății, nu era de natură să atragă încetarea activității ei. Nici aspectele legate de cercetarea șiurmărirea penală nu au fost de natură să ducă la încetarea activității societății, așa cum susține în mod neîntemeiat apelantul. Suma de 182.521,49 lei reprezentând valoarea salariilor neîncasate în perioada noiembrie 2002 - iunie 2003, precum și suma de 29.581,19 lei reprezentând bonusul neacordat de societatea angajatoare pentru cele 8 luni în care reclamantul nu a părăsit R.ia din cauza interdicției de a părăsi R.ia, de asemenea în mod corect nu au fost acordate, pentru că reclamantul nu a făcut dovada unui asemenea prejudiciu, nu a existat o legătură de cauzalitate între măsurile luate față de reclamant și pretinsul prejudiciu, iar reclamantul nu a făcut dovada că a solicitat ridicarea măsurii interdicției de a nu părăsi municipiul C.-N. pentru a se prezenta la societatea comercială din SUA și măsura interdicției nu a durat 8 luni. Prezența reclamantului la parchet, prezentarea actelor contabile la D. C., I. C., O., au fost obligații pe care trebuia să le îndeplinească în baza dispozițiilor legale. Reclamantul nu a avut un „bun"; sau o ";speranță legitimă"; în sensul art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la C. E. pentru Apărarea D. O. Din copia pașaportului reclamantului f. 48, dosar nr. (...) vol. I al T.ui C., rezultă că la data de 17 ianuarie 2003, pașaportul i-a fost restituit titularului. Aceasta se coroborează cu dovada eliberată de I. - D. C. Z. C., f. 111 dosar penal nr. 9631/2003 al Judecătoriei C.-N., din care reiese că la data de (...), în baza art. 109 Cod procedură penală, s-a procedat la restituirea către A. E.-A. a pașaportului nr. 9602614 eliberat de autoritățile israeliene. A.ul reclamantului este întemeiat doar în parte și anume în ceea ce privește data de (...), de la care s-a acordat dobânda legală la sumele admise, având în vedere că acțiunea a fost înregistrată la data de 14 mai 2008, situație în care în baza art. 296 Cod procedură civilă, se va admite în parte apelul reclamantului împotriva sentinței tribunalului, care va fi schimbată în parte, în sensul că dobânda legală la sumele admise va fi acordată începând cu data introducerii acțiunii,14 mai 2008, în loc de 14 august 2008, așa cum în mod greșit a dispus prima instanță. Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței. A.ul S.ui R. prin Ministerul Finanțelor Publice este nefondat în totalitate și urmează să fie respins ca atare în temeiul art. 296 Cod procedură civilă. Nu este inadmisibilă acțiunea civilă, separată de procesul penal a reclamantului, privind obligarea statului la plata despăgubirilor materiale dovedite în dosarele penale, dispozițiile art. 504 alin. (2) Cod procedură penală fiind incidente în cauză. Este adevărat că potrivit art. 274 alin. (3) Cod procedură civilă, judecătorii au dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților ori sumele acordate cu titlu de despăgubiri materiale, reprezentând onorarii de avocat plătite de reclamant pentru apărarea lui, dar în speță apărarea lui s-a dovedit eficientă, astfel că onorariile plătite nu pot fi considerate că au fost nepotrivit de mari în raport cu durata soluționării cauzei penale și a complexității ei, desfășurate în două cicluri procesuale, de unde rezultă că avocatul și-a justificat onorariile încasate. De asemenea, daunele morale în sumă de 10.000 lei, pentru reținerea reclamantului timp de 24 de ore, interdicția de a părăsi localitatea altfel decât în condițiile legii, stresul și atingerile aduse onoarei și demnitățiireclamantului, au fost stabilite într-un cuantum rezonabil de către prima instanță, inclusiv raportat la jurisprudența C. E. a D. O. În mod evident, în cauză sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, așa cum sunt ele configurate în dispozițiile de principiu ale art. 998 Cod civil, coroborate cu cele ale art. 504 alin. (2) C. A.ul P. de pe lângă Tribunalul Cluj este fondat în parte, în privința datei de la care s-a stabilit dobânda legală la sumele admise, prima instanță reținând în mod greșit data de 14 august 2008, față de data înregistrării acțiunii la 14 mai 2008, motiv pentru care curtea va admite în parte apelul acestuia în baza art. 296 C. pr. civ. și rejudecând, se va stabili obligația pârâtului de plată a dobânzilor legale la sumele admise, de la data de 14 mai 2008, în loc de 14 august 2008. Celelalte motive din apelul parchetului sunt nefondate. În speță sunt incidente dispozițiile art. 504 alin. (2) Cod procedură penală, referirile primei instanțe la prevederile art. 998-999 Cod civil, art. 52 alin. (3) teza I-a din Constituția R., art. 14 pct. 6 din Pactul Internațional cu privire la drepturile civile și politice, art. 5 pct. 5 din C. E. a D. Omului și art.3 din Protocolul Adițional nr. 7 la C. au fost făcute în scopul completării temeiurilor juridice de natură să justifice admiterea în parte a acțiunii reclamantului. Caracterul abuziv al reținerii reclamantului a fost dovedit prin modul în care a fost finalizat procesul penal. Recurgerea la o asemenea măsură ar trebui să se facă numai atunci când există indicii clare de săvârșire a unei infracțiuni, cu titlu de excepție, fără ca aceasta să devină regulă, având în vedere consecințele grave ale unei asemenea măsuri abuzive cu privire la persoana privată de libertate chiar și pentru o durată scurtă de doar 24 de ore, precum și atingerile aduse onoarei și demnității unei persoane împotriva căreia s-a început urmărirea penală, a fost trimis în judecată, condamnată, pentru ca în al doilea ciclu procesual să fie achitată. În opinia parchetului, reținerea reclamantului, interdicția de a nu părăsi localitatea, pornirea procesului penal, trimiterea lui în judecată, calitatea lui de învinuit, inculpat și condamnat, constituie un aspect de normalitate, dar în concepția instanței civile aceste măsuri au fost de natură a-i aduce daune materiale și morale reclamantului, care urmează să fie reparate în măsura în care au fost justificate și ele au fost dovedite pentru suma de 28.416,82 lei daune materiale și suma de 10.000 lei daune morale. PENTRU A. MOTIVE IN NUMELE LEGII D E C I D E : Admite în parte apelurile declarate de reclamantul A. E.-A. și de M. P. - P. DE PE L. TRIBUNALUL CLUJ, împotriva sentinței civile nr. 797 din 30 septembrie 2010 a T.ui C., pronunțată în dosar nr.(...) pe care o schimbă în parte, în sensul că dobânda legală la sumele admise, va fi plătită de către pârât începând cu data de 14 mai 2008, în loc de data de 14 august 2008. Menține celelalte dispoziții ale sentinței. Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, împotriva aceleiași sentințe. Obligă pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice să îi plătească reclamantului A. E.-A. cheltuieli de judecată parțiale în apel, în sumă de 100 USD în echivalentul ei în lei din ziua plății. Decizia este definitivă și executorie. Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Dată și pronunțată în ședința publică din 26 octombrie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER T. A. N. T. D. M. T. Red. T.D. dact. GC 5 ex/(...) Jud.primă instanță: D.I.T.
| ← Decizia civilă nr. 24/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 1845/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
