Decizia civilă nr. 55/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMI.
DOSAR NR. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 55/R/2011
Ședința publică din 12 ianuarie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:
JUDECĂTORI
T. D.
M.-C. V. T.-A. N.
GREFIER:
M. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul S. ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - D. C., împotriva deciziei civile nr. 770 din 21 septembrie 2010, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privindu-l și pe reclamantul B. S., având ca obiect despăgubiri în baza Legii nr. 221/2009.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
P. de pe lângă C. de A. C. este reprezentat de doamna procuror S. A.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin memoriul de recurs pârâtul-recurent a solicitat judecarea cauzei și în condițiile art. 242 alin. (2) Cod procedură civilă.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, C. declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. pune concluzii de admitere a recursului și de modificare a sentinței recurate, cu consecința respingerii acțiunii promovate de reclamant. P. motiv de recurs este întemeiat, întrucât instanța de fond s-a pronunțat asupra a ceea ce nu s-a cerut, având în vedere că prin acțiunea formulată reclamantul nu a solicitat constatarea caracterului politic al măsurii reținerii și arestării în perioada 2 august 1952
- 3 martie 1953, așa încât prin constatarea caracterului politic al acestor măsuri, instanța de fond s-a pronunțat asupra a ceea ce nu s-a cerut, în speță fiind prezent motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 6 Cod procedură civilă, subzistând astfel un motiv de casare. D. reclamantul a fost reținut și arestat, ulterior acesta a fost achitat prin sentința penală nr. 111 din 2 martie 1953 a T.ui M. T. O.. În ceea ce privește al doilea motiv de recurs, referitor la cuantumul despăgubirilor, trebuie avut în vedere căprevederile art. I și art. II din OUG nr. 62/2010 și ale art. 5 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 221/2009 au fost declarate neconstituționale prin deciziile C. C. nr. 1354 din 20 octombrie 2010 și nr. 1358 din 21 octombrie 2010.
C U R T E A
Prin acțiunea înregistrată sub nr.1676/117 din 8 martie 2010 la Tribunalul Cluj, reclamantul B. I. l-a chemat în judecată pe pârâtul S. ROMÂN prin M. de F., solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 20.000 euro cu titlu de daune morale și despăgubiri materiale pentru suferințele fizice și morale îndurate în timpul detenției în perioada 2 august 1952 - 3 martie 1953.
Prin sentința civilă nr.770 din 21 septembrie 2010 a T.ui C., s-a admis în parte acțiunea civilă intentată de reclamantul B. I. împotriva pârâtului S. ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin D. C. și în consecință, s-a constatat caracterul politic al măsurii reținerii reclamantului în perioada (...) - (...) și a arestării acestuia în perioada (...) - (...); a fost obligat pârâtul să îi achite reclamantului suma de 2.000 euro cu titlu de daune morale.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin sentința civilă nr.111 din 2 martie 1953 a T.ui M. T. O., inculpatul B. S. a fost achitat de învinuirea delictului de uneltire contra ordinii sociale, constatându-se că nu a făcut parte din organizația subversivă „Partizanii Regelui Mihai Armata Secretă";.
Din actele comunicate de C., a rezultat că reclamantul a fost reținut la data de (...), a fost arestat la data de (...) și eliberat la data de (...).
Având în vedere că reclamantul a fost supus măsurii reținerii și apoi a arestării pentru săvârșirea unei infracțiuni calificate de legiuitor ca atrăgând o condamnare de drept cu caracter politic potrivit art.1 alin.(2) lit. a) din Legea nr.221/2009, tribunalul a apreciat că acesta este îndreptățit la daune morale în conformitate cu dispozițiile art.4 alin.(2) din același act normativ, chiar dacă s-a pronunțat o soluție de achitare, în condițiile în care i-a fost afectată libertatea sa.
Ar fi injust ca o persoană care a făcut obiectul unor măsuri administrative de genul dislocării, stabilirii de domiciliu obligatoriu, internarea în unități și colonii de muncă, stabilirea unui loc de muncă obligatoriu, să beneficieze de posibilitatea de a solicita daune morale, iar persoana care a fost arestată nelegal în cele din urmă pentru săvârșirea unei infracțiuni politice, să nu beneficieze de reparație. C. și în condițiile art. 504
C.pr.pen., o persoană arestată nelegal și ulterior achitată, are posibilitatea promovării unei acțiuni în despăgubire împotriva S.ui Român.
Art.5 alin.(1) lit. a) din Legea nr. 221/2009 stabilește criteriile orientative referitoare la cuantificarea daunelor, durata pedepsei, perioada de timp scursă de la condamnare și consecințele negative produse în plan fizic, psihic și social, precum și măsurile deja acordate în temeiul Decretului- lege nr.118/1990 și a OUG nr. 2..
Din declarațiile martorilor P. V. și R. M., a rezultat că reclamantul a fost supus la tortură, la interogatorii inumane și la tratamente degradante. Drept urmare, reclamantul s-a îmbolnăvit de inimă și a avut probleme de natură mentală, fiind traumatizat pentru întreaga viață din cauza regimului de detenție și a condițiilor în care a fost ținut.
De asemenea, reclamantul a pierdut un an de facultate, după care și-a reluat studiile, dar întreaga lui familie a avut de suferit în acea perioadă, în special din punct de vedere financiar.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs pârâtul S. Român prin
Ministerul Finanțelor Publice, solicitând în principal modificarea ei în sensul respingerii în totalitate a acțiunii reclamantului, iar în subsidiar reducerea cuantumului despăgubirilor acordate acestuia.
În motivarea recursului, s-a susținut că sentința atacată este netemeinică și nelegală, deoarece prin acțiunea introductivă de instanță, reclamantul nu a solicitat constatarea caracterului politic al măsurii reținerii și arestării în perioada (...) - (...), astfel că prima instanță s-a pronunțat asupra a ceea ce nu s-a cerut, motiv de recurs prevăzut de art.304 pct.6
C.pr.civ. Conform art.4 alin.(2) din Legea nr. 221/2009, persoanele care au făcut obiectul unor măsuri administrative, altele decât cele prevăzute la art. 3, pot de asemenea, solicita instanței de judecată să constate caracterul politic al acestora.
În al doilea rând, recurentul a susținut că în cadrul procesului penal, măsura reținerii și măsura arestării, constituie măsuri penale, iar nu măsuri administrative. În cauza penală nu s-a dovedit că actualul reclamant-intimat ar fi săvârșit fapte prin a căror comitere să se fi urmărit vreunul dintre scopurile prevăzute de art. 2 alin.(1) din OUG nr. 2.. Or prin sentința penală nr.111 din (...) pronunțată de T. M. O., B. I. a fost achitat de sub învinuirea delictului de uneltire contra ordinii sociale, reținându-se că acesta nu a făcut parte din organizația subversivă „Partizanii Regelui Mihai Armata Secretă";.
În al treilea rând, recurentul a arătat că intimatul a beneficiat de măsuri reparatorii acordate în temeiul Decretului-lege nr.118/1990, prin care a fost acoperit prejudiciul suferit.
Prin întâmpinare depusă la dosar f.14-17, intimatul B. I. a solicitat respingerea recursului și menținerea în totalitate a sentinței atacate.
Recursul este fondat.
Corespunde realității că prin sentința penală nr.111 din (...), pronunțată de T. M. T. O., s-a dispus achitarea inculpatului B. S. de sub învinuirea delictului de uneltire contra ordinii sociale prevăzute și pedepsite de art. 209 partea a II-a, lit. f) C.pen.
Anterior, B. S. a fost reținut începând cu data de (...), iar din data de
(...) a fost arestat, după care la data de (...) a fost eliberat.
Prin hotărârea nr.1205 din (...) a Comisiei pentru aplicarea prevederilor Decretului-lege nr.118/1990 a județului C., s-a admis cererea petiționarului B. S. și s-a stabilit că perioada de 7 luni vechime efectivă reprezintă după recalculare 10 luni și 15 zile vechime neîntreruptă în aceeași unitate, conform art.1 și 3 din Decretul-lege nr.118/1990 și i s-a acordat o indemnizație lunară de 116 lei.
Într-adevăr, reclamantul nu a solicitat prin acțiune să se constate caracterul politic al măsurii reținerii în perioada (...) - (...) și al măsurii arestării în perioada (...) - (...), dar cu toate acestea, prima instanță a constatat în mod nelegal caracterul politic al măsurii reținerii reclamantului în perioada (...) - (...) și al arestării acestuia în perioada (...) - (...).
Procedând în acest fel, prima instanță a acordat ceea ce nu s-a cerut, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct.6 teza a II-a C.pr.civ.
Dar B. S. nu a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de uneltire în contra ordinii sociale, prevăzute și pedepsite de art. 209 partea a
II-a lit. f) C.pen., împotriva lui luându-se doar măsura reținerii în perioada
(...) - (...) și a măsurii arestării în perioada (...) - (...).
Reținerea și arestarea sunt măsuri penale ce se iau în cadrul procesului penal, nefiind măsuri administrative abuzive în înțelesul art. 3 din Ordonanța de urgență a G. nr. 2., luate de organele puterii comuniste ca urmare a săvârșirii unei fapte în scopurile menționate la art. 2 alin.(1) din același act normativ, chiar dacă nu poate fi negat caracterul nedrept al măsurilor penale luate împotriva reclamantului.
Întrucât reclamantul nu a suferit o condamnare cu caracter politic conform art.1 alin.2 lit. a) din Legea nr. 221/2009 (reclamantul nesuferind nici măcar o condamnare de drept comun), iar măsurile penale de reținere și arestare nefiind măsuri administrative în sensul art. 3 sau art. 4 alin.(2) din aceeași lege, rezultă că în speță nu sunt aplicabile dispozițiile Legii nr.
221/2009.
Referirile primei instanțe la prevederile art. 504 C.pr.pen., reprezintă motive străine de natura pricinii, deoarece reclamantul nu și-a întemeiat acțiunea în drept pe aceste dispoziții legale.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 304 pct. 6, 7 și 9 C.pr.civ., se va admite recursul declarat de pârât împotriva sentinței tribunalului, care va fi modificată în sensul respingerii în totalitate a acțiunii civile intentate de reclamant în contradictoriu cu pârâtul.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâtul S. Român prin Ministerul
Finanțelor Publice prin D. C. împotriva sentinței civile nr. 770 din (...) a T.ui
C., pronunțată în dosarul nr.(...) pe care o modifică și în consecință, respinge acțiunea formulată de reclamantul B. I. în contradictoriu cu pârâtul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice, prin D.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 12 ianuarie 2011.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER, T. D. M. C. V. T. A. N. M. T.
Red.DT:(...)
Dact.CA: (...) - 2 ex. Jud.fond.T. O.
| ← Decizia civilă nr. 72/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 92/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
