Decizia civilă nr. 92/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMI.
DOSAR NR. (...)
D. CIVILĂ NR. 92/A/2011
Ședința publică din 16 februarie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: JUDECĂTOR
S-a luat în examinare apelul declarat de pârâtul S. ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN D. G. A F. P. C., împotriva sentinței civile nr. 531 din 10 iunie 2010, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privind și pe reclamantul M. I., având ca obiect despăgubiri în baza L. nr. 2..
La apelul nominal făcut în cauză, se constată lipsa părților.
P. de pe lângă C. de A. C. este reprezentat de doamna procuror S. A. Procedura de citare este legal îndeplinită.
A.ul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 19 ianuarie 2011, s-a depus la dosar, de către pârâtul-apelant o completare la motivele de apel, prin care se solicită schimbarea sentinței pronunțate de prima instanță în sensul respingerii acțiunii precum și judecarea cauzei în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.
Nefiind alte cereri în probațiune de formulat sau excepții de invocat, C. declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra apelului.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. pune concluzii în sensul admiterii apelului în parte, cu consecința schimbării în parte a hotărârii apelate în sensul înlăturării obligației pârâtului S. Român prin Ministerul
Finanțelor Publice la plata despăgubirilor cu titlu de daune morale către reclamant, având în vedere că s-a constatat neconstituționalitatea prevederilor legale ce constituiau temeiul juridic al acțiunii, astfel că aceasta a rămas fără un fundament legal care să permită instanței acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul moral.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 531 din 10 iunie 2010, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul M. I., împotriva pârâtului S. Român Prin Ministerul Finanțelor Publice, și, în consecință, a fost obligat pârâtul să achite reclamantului echivalentul în lei la data plății a sumei de 146.000 Euro, reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnarea politică aplicatădefunctului M. I. prin sentința nr. 4., pronunțată în dosar nr. 13/1952 al T.ui
Militar C., fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că prin sentința nr.49/(...) pronunțată în dosarul nr.13/1952 al T.ui Militar C. defunctul M. I. a fost condamnat la 4 ani închisoare corecțională și 2 ani interdicție corecțională, pentru crima de uneltire contra ordinii sociale prevăzută de art.209 pct.III C.penal.
Prin decizia nr.1090/1952 a Curții Militare de C. și Justiție a fost respins recursul declarat de defunct.
Din adresa nr. 011537/1955 a Formațiunii 0893 Constanța a rezultat că defunctul a executat pedeapsa în perioada (...)-(...).
Din declarațiile testimoniale tribunalul a reținut că defunctul a fost închis și în Penitenciarul din Gherla și că datorită detenției bolile de care suferea s-au agravat, iar la scurt timp după eliberare a decedat.
Din actele stare civilă depuse la dosar a rezultat că M. I. a decedat la data de (...), reclamantul M. I. fiind fiul acestuia.
În lumina dispozițiilor art. 1 alin. 1 și 2 și art. 5 alin. 1 lit. a din
Legea nr. 2., tribunalul a constatat că reclamantul este îndreptățit la repararea prejudiciului moral suferit prin condamnarea politică aplicată antecesorului său.
Reglementând dreptul la reparație, prin dispozițiile L. nr. 2. nu a fost stabilit modul de determinare a cuantumului daunelor, drept urmare în soluționarea unor astfel de cereri, devin incidente dispozițiile art. 998, 999
Cod civil, care prin dispoziții de principiu, concepute în termeni generali, permit interpretarea extensivă, aptă a realiza prejudiciul produs persoanei victimă a unei astfel de condamnări.
Totodată, așa cum s-a reținut și în jurisprudența Înaltei Curți de C. și
Justiție, cuantumul daunelor morale se stabilește, prin apreciere, urmare aplicării de către instanța de judecată a criteriilor referitoare la consecințele negative suferite de cel în cauză în plan fizic și psihic, importanța valorilor lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori, intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care i-a fost afectată situația familială, profesională și socială. Totodată, în cuantificarea prejudiciului moral, aceste criterii sunt subordonate condiției aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real și efectiv produs victimei erorii judiciare.
În speță, instanța a reținut că defunctul a executat efectiv pedeapsa închisorii pe o perioadă de 4 ani la P. din Gherla și Constanța în condițiile unui regim care viza anihilarea oricărei manifestări a nemulțumirii față de regim, constând în muncă forțată și deosebit de grea, hrană foarte puțină și de proastă calitate, frig, bătăi și tortură.
Totodată, instanța a constatat că la data arestării defunctul avea vârsta de 65 de ani și, așa cum rezultă din actele comunicate de C., suferea de diverse boli, care s-au agravat datorită regimului de detenție, astfel încât a decedat la 4 ani de la eliberare.
Ținând cont de toate aceste aspecte, instanța a reținut că prin condamnarea politică suferită defunctului i s-a produs un prejudiciu deosebit de grav, consecințele condamnării vizând sănătatea sa fizică șipsihică, precum și situația familială, profesională și socială, cursul vieții acestuia fiind schimbat în mod esențial datorită condamnării.
În consecință, instanța a considerat că suma de 146.000 euro care ar fi trebuit să fie acordată defunctului dacă acesta ar fi fost în viață, cu titlu de daune morale, reprezintă o reparație echitabilă pentru suferințele produse acestuia ca urmare a condamnării sale politice, raportat la toate elementele stării de fapt descrise mai sus.
Instanța nu a putut reține apărările pârâtului, în condițiile în care defunctul nu a beneficiat de măsurile reparatorii în temeiul Decretului - lege nr.118/1990 republicat și al OUG nr. 214/1999.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând modificarea sentinței și reducerea cuantumului despăgubirilor sub valoarea maximă prevăzută de 5000 E.
În motivarea apelului s-a arătat că despăgubirile acordate de instanță sunt exagerate, solicitând reducerea acestora potrivit dispozițiilor OUG nr.
62/2009, prin care au fost modificate dispozițiile art. 5 alin. 1 lit. a din
Legea nr. 2..
Legiuitorul a stabilit prin această ordonanță de urgență un plafon maxim de acordare a despăgubirilor descendenților de gradul I, în cuantum de 5000 euro.
Având în vederea acestei dispoziții legale, s-a solicitat reducerea cuantumului despăgubirilor acordate.
Prin întâmpinare, reclamantul a solicitat respingerea apelului ca nefondat, antecesorul reclamantului executând 1460 de zile pentru o faptă inventată, în baza căreia a executat o condamnare penală pe nedrept.
Pârâtul și-a completat motivele de apel, solicitând schimbarea sentinței în sensul respingerii acțiunii, ca urmare a admiterii excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 5 alin. 1 lit. a din Legea nr. 2., prin decizia 1358/(...) a Curții Constituționale.
Analizând sentința pronunțată prin prisma motivelor de apel invocate, curtea reține următoarele:
Legea nr. 2., privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, a fost modificată prin OUG nr. 6. plafonând cuantumul despăgubirilor pentru prejudiciu moral până la 10.000 euro pentru persoana care a suferit condamnarea și 5.000 euro pentru soțul/., descendenții de gradul I și 2500 euro pentru descendenții de gradul II.
Prin D. nr. 1354/20 octombrie 2010 au fost declarate neconstituționale dispozițiile art. 1 pct. 1 și art. II din OUG nr. 6., reținându-se de Curtea Constituțională că această ordonanță creează premisele unei discriminări între persoane, care deși se găsesc în situații obiectiv identice, beneficiază de un tratament juridic diferit, ceea ce contravine art. 16 alin. 1 din Constituție. De asemenea, s-a statuat că OUG nr. 62/2001, încalcă și principiul neretroactivității consacrat de art. 15 alin.
2, întrucât se aplică și situațiilor în care există o hotărâre judecătorească pronunțată în primă instanță și care, deși nedefinitivă, poate fi legală și temeinică prin raportare la legislația aflată în vigoare la data pronunțării acesteia.
În 21 octombrie 2010 prin D. nr. 1. octombrie 2010 a fost admisă excepția de neconstituționalitate a art. 5 lit. a din Legea nr. 2., care stabilea posibilitatea acordării despăgubirilor pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare.
În esență Curtea Constituțională a arătat că în materia despăgubirilor pentru daune morale suferite de persoanele persecutate din motive politice în perioada comunistă existau două norme juridice, art. 4 din Decretul-lege nr. 118/1990 și art. 5 din Legea nr. 2. cu aceeași finalitate - acordarea unor sume de bani persoanelor persecutate, existând o legiferare paralelă. Invocându-se art.14 din Legea nr. 24/2000 (privind normele de tehnică legislativă) care stabilește principiul „unicității reglementării în materie";, precum și de faptul că în materia reparațiilor trebuie să existe o legislație clară, precisă, adecvată, proporțională, care să nu dea naștere la interpretări și aplicări diferite, s-a constatat că art. 5 lit.a din Legea nr. 2., contravine dispozițiilor art. 1 alin. 1 și 5 din legea fundamentală.
Aceste decizii au fost publicate în Monitorul Oficial nr. 761 din (...) și după cum rezultă din art. 147 Constituție „dispozițiile din legi și ordonanțele în vigoare, constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, nu pun de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției.
Dispozițiile Curții Constituționale prin care s-a constat neconstituționalitatea unor dispoziții sau acte normative sunt obligatorii și definitive, supuse unui regim legal, care le declară universal valabile cu efecte „erga omnes"; - după cum rezultă din dispozițiile art. 31 al. 1 din L.47/1992.
Prin urmare aceste decizii sunt obligatorii pentru instanță și părți și în această cauză deoarece sunt opozabile tuturor. Termenul de 45 zile în care Parlamentul sau Guvernul ar fi putut adopta alte dispoziții legale, în prezenta materie, compatibile cu Constituția este depășit, situație în care dispozițiile legale declarate neconstituționale - art.5 lit. a din Legea nr. 2. - au rămas fără efecte juridice.
Așadar în lipsa intervenției Parlamentului în vederea adoptării unor noi dispoziții legale compatibile cu Constituția, potrivit dispozițiilor art. 31 al. 3 din L. 47/1992, acțiunile întemeiate pe art. 5 lit. a Legea nr. 2. au fost lipsite de fundament legal.
Prin deciziile constituționale invocate, Curtea Constituțională nu a abrogat și nu a modificat dispozițiile legale supuse controlului, ci a împiedicat producerea efectelor juridice de către dispozițiile declarate neconstituționale.
În considerentele deciziei Curții Constituționale, s-a analizat dacă persoanele care aveau înregistrate acțiuni ar putea susține că aveau „o speranță legitimă"; la bun, cum a fost consacrată de jurisprudența C. Curtea Constituțională a considerat că reclamanții nu avea speranțe legitime în obținerea compensațiilor, deoarece dispoziția referitoare la obținerea compensațiilor nu a fost anulată ca urmare a unui mecanism ad-hoc, extraordinar, ci ca rezultat al exercitării controlului de constituționalitate"; - cauza Slavos vs. Bulgaria.
Fiind dezlegat și acest aspect de către Curtea Constituțională, instanțele ordinare nu mai au căderea să interpreteze „speranța legitimă";, în alt sens, dezlegările date de Curtea Constituțională fiind obligatorii.
Chiar dacă D. nr. 1358/2010 a fost publicat în (...), acesta se aplică și proceselor în curs, întrucât efectele juridice ale unei decizii pronunțate de C.
C. nu pot fi asimilate efectele unei legi noi care modifică sau abrogă o dispoziție legală.
Pentru considerentele mai sus reținute, curtea în temeiul art. 296 C.Pr.Civ. va admite apelul declarat de pârâtul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr. 531 din 10 iunie 2010 a T.ui C., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o va schimba în sensul că va respinge în întregime acțiunea intentată de reclamantul M. I. împotriva pârâtului S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice pentru obligarea la despăgubiri în temeiul L. nr. 2..
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L.
D E C I D E :
Admite apelul declarat de pârâtul S. ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, împotriva sentinței civile nr. 531 din 10 iunie 2010 a T.ui C., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o schimbă în sensul că respinge în întregime acțiunea intentată de reclamantul M. I. împotriva pârâtului S. ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE pentru obligarea la despăgubiri în temeiul L. nr. 2..
D. este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 16 februarie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER T. A. N. T. D. M. T.
Red. T.A.N. dact. GC
5ex/(...)
Jud.primă instanță: D.I. T.
| ← Decizia civilă nr. 55/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 1858/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
