Decizia civilă nr. 164/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 164/A/2011
Ședința februarie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : M. C. V.
JUDECĂTOR : I. D. C.
GREFIER : A. B.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, apelul declarat de pârâta C. N. A I. C. SA - S. I. A. C. împotriva sentinței civile 457 din 19 mai
2010 pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului C., în contradictoriu cu reclamanta intimată M. L. K., având ca obiect legea 10/2001.
Se constată că la data de 24 februarie 2011, prin serviciul de registratură al instanței, pârâta apelantă C. N. a I. C. SA - S. I. A. C. a depus la dosar concluzii scrise.
Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 18 februarie 2011, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
C U R T E A
Prin sentinț a civilă nr. 457 din 19 mai 2010 pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului C., s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive, excepția lipsei calității de persoană îndreptățită a reclamantei și excepția lipsei de interes.
S-a admis acțiunea formulată de către reclamanta M. L. K. în contra pârâtei C. N. a I. C. SA - sucursala I. A. C. în consecință:
S-a stabilit dreptul reclamantei la restituirea în natură a terenului de
271 m.p. identificat în raportul de expertiză efectuat de expert M. M. T., parte integrantă din prezenta sentință, teren ce face parte din nr. topo
4711/1 înscris în CF nr. 8030 C..
S-a dispus rectificarea de carte funciară în sensul rectificării suprafeței de la 542 m.p. la 813 m.p.
S-a dispus efectuarea mențiunilor corespunzătoare în cartea funciară. A fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 1438 lei cheltuieli de judecată.
P. a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
Cu privire la excepțiile invocate, excepția lipsei calității procesuale pasive a rămas fără obiect având în vedere schimbarea poziției pârâtei care a recunoscut în final că suprafața de teren în litigiu se găsește în posesia sa.
În ce privește excepția lipsei calității de persoană îndreptățită a reclamantei, instanța a reținut că din actele existente la dosar, reclamanta a dovedit succesiunea dreptului de proprietate de la proprietarii tabulari inițiali până în prezent, fiind îndreptățită la restituire.
Referitor la excepția lipsei de interes a reclamantei instanța a apreciat că reclamanta a dovedit un interes legitim și actual în promovarea cererii, având în vedere că a formulat notificare în baza Legii nr. 10/2001 cu privire la terenul în litigiu, notificare care nu a fost soluționată până în prezent de către pârâtă.
În consecință, instanța a respins toate excepțiile invocate de către pârâtă urmând a analiza cauza pe fond.
În raport cu fondul cauzei, instanța a reținut că inițial, în baza
Decretului nr. 1. din imobilul în litigiu înscris în CF nr. 8030 C. nr. topo
4711, casă și teren de 2223 m.p. a fost expropriată o suprafață de teren de
1410 m.p. în vederea ridicării unor construcții pentru Intreprinderea
Poligrafică C., de la proprietarii tabulari P. L. și P. S..
Cealaltă suprafață rămasă de 813 m.p. a fost reînscrisă în CF nr. 8030
C. sub A+2 nr. topo 4711/1 în favoarea vechilor proprietari.
Printr-un contract de vânzare-cumpărare, imobilul a fost înstrăinat antecesorilor reclamantei, care la rândul lor l-au donat reclamantei, în cotă de ½, conform înscrierii de sub B+14 și următoarele din CF nr. 8030 C., cealaltă cotă de ½ parte rămânând antecesorilor.
În baza Decretului nr. 283/1986 Statul Român a expropriat întreaga suprafață de teren rămasă în cartea funciară.
În anul 1993, reclamanta a primit în baza Ordinului Prefectului, nr.
79/1993, o parte din suprafața expropriată respectiv 407 m.p., iar în anul
1996, în baza Hotărârii nr. 2. în baza Legii nr. 112/1995 reclamanta a dobândit dreptul de proprietate asupra întregului imobil ce a fost înscris în
CF nr. 8030 C. sub nr. topo 4711/1, ajungând să dețină în proprietate întregul nr. topografic 4711/1, în nume propriu și în calitate de moștenitoare a antecesorilor săi.
Reclamanta are însă în folosință doar o suprafață de 542 m.p., astfel încât prin sentința civilă nr. 5. a J. C.-N., înscrisă în CF sub B+17 s-a rectificat suprafața din cartea funciară la această întindere.
Ulterior, reclamanta a descoperit că suprafața lipsă este de fapt folosită, fără titlu, de către pârâtă și a formulat o notificare în baza Legii nr.
10/2001 prin care a solicitat restituire în natură a terenului.
Notificarea a fost declinată succesiv între Primarul municipiului C.-N.
și pârâtă, reclamanta arătând însă că unitatea deținătoare în sensul Legii nr. 10/2001 și care este obligată să soluționeze notificarea este pârâta.
P. verificarea situației terenului instanța a dispus efectuarea unei expertize judiciare, din raportul de expertiză efectuat de către expert C. G. rezultând că suprafața în litigiu în prezent se află în posesia pârâtei, fiind îngrădită de către aceasta, constituind o parte din calea de acces din jurul construcției pârâtei. S-a stabilit că în prezent terenul nu este înscris în cartea funciară însă el aparține numărului topo 4711/1 din CF nr. 8030 C..
Nu s-a reușit însă determinarea cu exactitate a limitei sudice a terenului astfel încât părțile, de comun acord, au efectuat o expertiză extrajudiciară efectuată de către expert M. M. T. care a identificat cu exactitate amplasamentul și limitele terenului în litigiu pe toate laturile.
În urma unei cercetări la fața locului, la care a participat și expertul C.
G., instanța a verificat amplasamentul și starea de fapt a terenului, părțile fiind în divergență cu privire la posibilitatea de restituire în natură a acestui teren.
Astfel, reclamanta a susținut că terenul poate fi restituit în natură și alipit topograficului inițial nr. 4711/1 în timp ce pârâta a susținut că acesta nu poate fi restituit deoarece i-ar perturba activitatea.
Instanța a constatat că terenul în litigiu se situează pe o latură a clădirii pârâtei, fiind o parte din drumul de acces amenajat în jurul clădirii și este destinat circulației autovehiculelor de mare tonaj care transportă materiale voluminoase specifice activității pârâtei, aceea de întreprindere tipografică.
S-a susținut de către pârâtă că este necesară pătrunderea în incintă a unor trailere care transportă tamburi cu hârtie care trebuie să ajungă în spatele clădirii deoarece acolo trebuie descărcate, în zona aceea a clădirii desfășurându-se activitatea de tipografie. P. că aceste autovehicule nu se pot întoarce, este necesar ca ele să își continue drumul în jurul clădirii și să iasă pe poarta principală, înspre B-dul 21 D. 1989, practic circulația în curtea pârâtei desfășurându-se în buclă, în jurul clădirii.
Instanța a mai constatat că limita terenului în litigiu, pe partea sudică, este corespunzătoare străzii Anghel Saligny, existând și o poartă de acces dinspre această stradă, continuată de gard. A. stradă este însă îngustă iar poarta este de mici dimensiuni, astfel încât nu pot pătrunde pe această poartă în incinta pârâtei autovehicule de mare tonaj.
În spatele clădirilor există o platformă mare pe care este situată o construcție provizorie din plasă de sârmă sudată, identificată pe planul de situație existent la fila 236 drept șopron. Distanța dintre clădire și gard, incluzând acest șopron pe care instanța îl consideră demontabil este de
23,26 m. D. se consideră demolabile și magaziile identificate pe același plan, lungimea platformei este de 112,96 m. C. dacă magaziile nu sunt demolabile, tot rămâne o lungime în jur de 100 m.
În urma verificării situației de fapt a terenului, instanța a apreciat că acesta poate fi restituit în natură, în ciuda opoziției pârâtei.
Astfel, instanța a apreciat că pârâta are un front generos la B-dul 21
D. 1989 de aproximativ 80 m. E. clar că autovehiculele de mare tonaj intră și ies pe această latură a proprietății.
E. lipsit de relevanță faptul că activitatea de producție este situată în spatele clădirii prin urmare activitatea pârâtei nu este împiedicată dacă s-ar restitui terenul în natură către reclamantă, atâta timp cât autovehiculele pot intra și ieși de pe proprietate în mod corespunzător.
Nimic nu o împiedică pe pârâtă să își reorganizeze activitatea în cadrul clădirilor proprii, astfel încât transportul materialelor grele să se facă din fața clădirii înspre spate, fie prin reorganizarea spațiilor de producție, fie prin crearea în interior a unor culoare de acces.
În plus, instanța a constatat că afirmația pârâtei în sensul că trailerele nu pot întoarce în spatele clădirii și din acest motiv este nevoie de circulația în buclă în jurul clădirii nu este acoperită, prin demolarea șopronului din plasă de sârmă creându-se în spatele clădirii o platformă generoasă pe care pot întoarce autovehiculele de genul celor pretinse de activitatea pârâtei. Un ansamblu cap tractor plus o semiremorca are o lungime "standard" de 16,50 m. C. ce înseamnă ca un astfel de ansamblu se poate "întoarce" pe o lățime de 23,6 m si o lungime de 60 m. Un ansamblu camion plus remorca are o lungime de 18,75 m. Și in aceasta situație acest ansamblu se poate "întoarce" pe o lățime de 23,6 m., chiar dacă sunt necesare mai multe manevre.
E. adevărat că este mai comodă varianta funcțională din prezent, însă având în vedere folosința fără titlu a terenului reclamantei, a principiului restituirii în natură a terenului, instanța a apreciat că restituirea în natură primează față de păstrarea vechii structuri de funcționare a pârâtei. C. dacă este nevoie de unele modificări minore ale gardului și ale conductelor deutilități, această împrejurare nu este de natură a paraliza restituirea în natură solicitată de către reclamantă.
Prin urmare, în baza art. 26, art. 4 și art.9 din Legea nr. 10/2001, instanța a dispus restituirea în natură a terenului, așa cum este acesta identificat în raportul de expertiză efectuat de expert M. M. T., numărul topografic 4711/1 reîntregindu-se și ajungând la suprafața de 813 m., atât cât a fost înscris inițial în cartea funciară, și rectificarea suprafeței din cartea funciară în acest sens, potrivit art. 33 pct. 4 din Legea nr. 7/1996.
Instanța a ales calea restituirii directe către reclamantă prin prezența sentință și nu doar obligarea pârâtei la emiterea dispoziției de restituire deoarece în conformitate cu dispozițiile Deciziei nr. XX/2006 a Înaltei Curți de C. și Justiție pronunțate în recursul în interesul legii, instanțele sunt îndreptățite să soluționeze pe fond notificarea formulată în baza Legii nr.
10/2001.
Având în vedere aceste aspecte, nu s-a mai impus obligarea pârâtei la plata unor amenzi civile sau a unor daune cominatorii, pretențiile reclamantei fiind realizate la data rămânerii definitive și irevocabile a prezentei hotărâri.
În baza art. 274 C. pr. civ., pârâtul a fost obligat să plătească reclamantei suma de 1438 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial și onorariu expert.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta C. N. a I. C. SA - S. I. A. C., solicitând schimbarea, în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea apelului, pârâta a reiterat excepția lipsei calității de persoană îndreptățită a reclamantei și lipsa interesului în promovarea acțiunii.
Reclamanta nu a făcut dovada calității sale de proprietar al imobilului preluat în baza decretului nr. 1064/(...), la momentul exproprierii imobilul aparținând coproprietarilor P. L. și P. S., potrivit Cf nr. 8030 C.-N.,
și decretului de expropriere nr. 1..
În consecință, numai aceste persoane sau moștenitorii lor au calitatea de persoane îndreptățite în sensul stabilit de lege.
Pe fondul cauzei, pârâta a invocat imposibilitatea restituirii în natură a terenului în suprafață de 271 mp, acesta fiind ocupat funcțional de lucrările pentru care s-a dispus exproprierea.
Prin restituirea în natură a terenului aferent construcțiilor realizate, necesar bunei funcționări a acestora și afectat de utilități, sunt încălcate prevederile art. 11 din Legea nr.10/2001 și art. 11 pct. 5 din HG nr.
250/2007.
Prin hotărârea pronunțată instanța nu a ținut seama de practica unitară a instanței supreme, în sensul imposibilității restituirii în natură a suprafețelor ocupate de construcții autorizate inclusiv terenurile aferente necesare funcționării construcțiilor, precum și cele afectate de utilități.
În speță pârâta a făcut dovada că terenul în suprafață de 271 mp nu poate fi restituit în natură, fiind ocupat de drumul de acces și de rețelele de utilități necesare siguranței exploatării clădirii, precum și desfășurării proceselor tehnologice.
Terenul în litigiu face parte și din calea de acces destinată autovehiculelor de mare tonaj, accesul acestora fiind necesar bunei desfășurări a activității pârâtei, astfel de autovehicule neavând posibilitatea de întoarcere.
Prin restituirea terenului în natură activitatea de producție a pârâtei va fi grav afectată, reorganizarea activității în cadrul clădirilor proprii nefiind posibilă.
Descărcarea materiei prime (hârtia) nu se poate face decât în spațiul special amenajat. D. descărcarea s-ar face pe poarta de la intrare, circulația pe B-dul 21 D. ar fi blocată, la fel și accesul în unitate, iar hârtia s-ar deteriora din cauza intemperiilor și a manipulării.
O altă critică vizează imposibilitatea restituirii în natură din perspectiva existenței rețelelor de furnizare a utilităților - gaze naturale, apă și canalizare, imobilul nefiind liber pentru a putea fi restituit în natură.
Nefiind posibilă restituirea în natură a terenului în suprafață de 271 mp, reclamanta este îndreptățită să primească măsuri reparatorii prin echivalent în condițiile art. 11 alin. 8 din Legea nr.10/2001, o astfel de modalitate de despăgubire fiind conformă prevederilor Protocolului nr. 1 la C. E. a D. O.
Prin întâmpinarea formulată (f. 11-14), reclamanta a solicitat respingerea apelului și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, arătând în esență că este persoană îndreptățită la restituirea în natură, întrucât terenul în litigiu nu a fost expropriat, ci este folosit fără titlu de către apelantă, terenul a fost preluat fără nici un titlu, iar pe teren s-au edificat construcții de către pârâtă după apariția Legii nr. 10/2001 și fără autorizație.
Analizând apelul prin prisma motivelor invocate, curtea constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
În ce privește excepția lipsei calității reclamantei de persoană îndreptățită, pe considerentul că terenul în litigiu a fost expropriat de la terțe persoane - numiții P. L. și P. S. - aceasta nu este fondată.
Potrivit copiei xerox CF nr. 8030 C., asupra imobilului evidențiat sub nr. top 4711/1, au fost într-adevăr proprietari numiții P. L. și P. S. (B 4, 5).
În baza Decretului nr. 1. imobilul a fost partajat astfel: nr. top
4711/1 casă și teren în suprafață de 226 stjp, a rămas pe numele vechilor proprietari, iar nr. top 4711/2 teren în suprafață de 392 stjp, s-a transcris în favoarea Statului Român.
Reiese că pe numele proprietarilor P. L. și S. a rămas, în urma exproprierii, casa și terenul în suprafață de 226 stjp. ( 813,6 mp). Acest imobil, rămas în proprietatea lor în urma exproprierii, l-au înstrăinat soților
S. I. și L., prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de (...), care
și-au intabulat dreptul de proprietate sub B 8, 9.
Momentul la care donatorii S. I. și L. au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului casă și teren în suprafață de 226 stjp (813,6 mp), este situat anterior Legii nr. 58/1974, astfel încât aceștia au devenit proprietari în anul 1971 atât asupra casei, cât și asupra terenului.
Soții S., la rândul lor, au donat imobilul reclamantei, la (...).
La momentul donării, fiind în vigoare Legea nr. 58/1974, terenul a intrat în proprietatea statului, reclamantei fiindu-i atribuit dreptul de folosință asupra cotei de 8. parte din teren, pe durata existenței construcției ( B+13), dreptul de proprietate asupra cotei de ½ parte din construcție fiind intabulat pe numele reclamantei (B+14).
Întrucât reclamanta, în calitate de donatară, este succesoarea în drepturi a ultimilor proprietari asupra terenului - soții S. - evident că este persoană îndreptățită la restituirea suprafeței de 226 stjp, care a trecut în proprietatea statului la momentul donației, în baza art. 30 din Legea nr.
58/1974, excepția invocată de pârâtă urmând a fi respinsă.
Și numiții P. L. și S. sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii în temeiul Legii nr.10/2001, însă cu privire la un alt imobil, respectiv cel care a făcut obiectul exproprierii în baza Decretului nr. 1., imobilul în suprafață de 392 stjp, nr. top 4711/2, ceea ce nu face obiectul prezentului litigiu.
Ulterior încheierii actului de donație, întregul imobil ce a făcut obiectul gratificării a fost expropriat în baza Decretului nr. 283/1986, în anexa acestui act normativ fiind menționate ca persoane de la care se preia imobilul atât donatorii S. I. și L., cât și reclamanta (poz. 83 din anexa la decretul de expropriere, f. 56 dosar fond).
Statul Român nu și-a intabulat dreptul de proprietate, cu titlu de expropriere, în CF.
Ulterior anului 1989 prin punerea în aplicare a altor acte normative cu caracter reparator, reclamanta a dobândit drept de proprietate asupra suprafeței de 407 mp (Ordinul Prefectului jud. C. nr. 79/1993), iar, prin H. nr. 2. a C. J. pentru aplicarea Legii nr. 112/1995 întreg imobilul de sub A+2, casă și teren de sub nr. top 1711/1 a fost restituit în natură reclamantei.
Întreaga suprafață de 226 stjp (813 mp) ce a format obiectul donației din 1981 a fost restituită reclamantei, însă întrucât pârâta folosea deja abuziv o parte din acest teren, reclamanta a solicitat rectificarea suprafeței de CF la 542 mp, aceasta fiind suprafața pe care avea în realitate posesia și folosința.
P. diferența de 271 mp, a formulat notificare, solicitând restituirea în natură în baza Legii nr.10/2001, notificarea adresată inițial Primăriei mun.
C.-N., fiind trimisă pârâtei ca unitate deținătoare.
Reiese că pârâta ocupă din terenul asupra căreia reclamanta face dovada că este proprietară o suprafață de 271 mp, fără nici un titlu. Întrucât exproprierea din 1981 s-a făcut de către stat și nu există nici un act de transmitere în proprietatea tipografiei a acestui teren , reiese că posesia și folosința exercitate de către pârâtă sunt, în lipsa unui titlu valabil, total abuzive.
Potrivit concluziilor raportului de expertiză administrat în fața primei instanțe, suprafața de 271 mp este liberă de construcții, putând fi retrocedată, aspectul acestei parcele fiind relevat în planul de situație între punctele 1-11-10-8 (f. 123, 124 dosar fond).
Faptul că terenul este liber reiese și din procesul verbal de cercetare la fața locului (f. 215 dosar fond), probă din cuprinsul căreia rezultă și acceptul reclamantei de a prelua terenul cu rețelele de utilități subterane.
De altfel, nici pârâta nu a contestat faptul că terenul este liber, obiecțiunile sale privitoare la restituirea în natură vizând perturbarea care s-ar aduce activității pe care o desfășoară.
Acest aspect însă nu constituie un criteriu legal care să impieteze asupra restituirii în natură, prevederile art. 1 alin. 1, 9 și 21 alin.1 din Legea nr.10/2001 instituind principiul potrivit căruia regula în acordarea măsurilor reparatorii o constituie restituirea în natură, imobilele libere întotdeauna supunându-se acestui principiu, al restituirii în natură.
Afirmația pârâtei potrivit căreia terenul este ocupat funcțional de lucrările pentru care s-a dispus exproprierea, este total nefondată. Așa cum reiese din art. 1 al Decretului nr. 283/1986 (f. 52 dosar fond), scopul exproprierii l-a constituit construirea în municipiul C.-N. a unui număr de
2052 apartamente și a dotărilor comerciale și tehnico-edilitare aferente, or, așa cum reiese din cele anterior arătate, terenul este liber, lucrările pentru care în anul 1986 s-a dispus exproprierea neafectând suprafața în litigiu.
Reclamanta și-a asumat afectarea terenului de utilități subterane, astfel încât nici existența acestora nu constituie un impediment la restituirea în natură.
Prima instanță, în mod pertinent a arătat că pârâta are posibilitatea de a-și reorganiza activitatea pe suprafața care va rămâne în proprietatea sa, după restituirea parcelei în suprafață de 271 mp reclamantei, reluarea acestui aspect ne mai fiind necesară în cadrul prezentelor considerente.
P. toate aceste considerente, constatând că în speță restituirea în natură este posibilă, iar din perspectiva prevederilor Legii nr. 10/2001 această modalitate de acordare a măsurilor reparatorii constituie regula, în baza art. 296 Cod proc.civ., apelul pârâtei va fi respins ca nefondat.
În baza art. 274 alin. 1 Cod proc.civ., apelanta va fi obligată să plătească intimatei M. L. K. suma de 124 lei, cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorariu avocat (f. 21).
P. ACE. MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII D E C I D E :
Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâta C. N. A I. C. SA - S. I. A. C. împotriva sentinței civile nr. 457 din 19 mai 2010 a Tribunalului C., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
Obligă pe numita apelantă să plătească intimatei M. L. K. suma de
124 lei, cheltuieli de judecată în apel.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 25 februarie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER M. C. V. I. D. C. A. B.
Red. M.V. dact. GC
4 ex/(...)
Jud.primă instanță: M. T.
| ← Decizia civilă nr. 210/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 263/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
