Decizia civilă nr. 178/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMI.
DOSAR NR. (...)
D. CIVILĂ NR. 178/A/2011
Ședința publică din 17 martie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: A. A. C. JUDECĂTOR: ANA I.
GREFIER: C. B.
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamanta I. I. împotriva sentinței civile nr. 993 din 17 aprilie 2010 a T.ui C., pronunțată în dosarul nr. (...), privind și pe intimații S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN D. G. A F. P. C. și P. DE PE L. CURTEA DE APEL CLUJ, având ca obiect reparare prejudicii erori judiciare L. nr. 2..
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă reprezentanta reclamantei apelante I. I., avocat G. A., reprezentanta P.ui de pe lângă C. de
A. C., procuror S. A., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
A.ul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că, la data de 10 martie 2011, s-a depus la dosar, din partea pârâtului intimat S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, întâmpinare, prin care solicită respingerea apelului.
Reprezentanta reclamantei apelante depune la dosar un set de hotărâri irevocabile pronunțate de C. de A. O., pronunțate atât înainte cât și după pronunțarea C. C..
Reprezentantele părților prezente arată că nu au cereri de formulat în probațiune.
Nefiind alte cereri în probațiune de formulat sau excepții de invocat, C. declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra apelului.
Reprezentanta reclamantei apelante solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. solicită respingerea apelului.
C U R T E A
Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată la data de (...) la Tribunalul Cluj, reclamanta I. I. l-a chemat în judecată pe pârâtul S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând obligarea pârâtului la plata unor daune morale în sumă de 250..000 euro în temeiul L. nr. 2. ca urmare a condamnării politice a defunctului ei soț, I. E.
Judecata în fața primei instanțe
Prin sentința civilă nr. 993 din 17 aprilie 2010 a T.ui C., pronunțată în dosarul nr. (...), a fost respinsă acțiunea civilă exercitată de către reclamanta I. I. în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că, pe parcursul judecării procesului, a fost pronunțată D. nr. 1358 din (...) de către Curtea Constituțională care a apreciat că temeiul juridic al acțiunii respectiv prevederile art. 5 alin. 1 lit. a din L. nr. 2. sunt neconstituționale.
În motivarea C. s-a arătat că în domeniul acordării de despăgubiri pentru daunele morale persoanelor persecutate din motive politice în perioada comunistă, există reglementări paralele și anume, pe de o parte D. Lege nr. 1. privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de către dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și Ordonanța de U. a G. nr. 2. privind acordarea calității de luptător în rezistența anticomunistă persoanelor condamnate pentru infracțiuni săvârșite din motive politice, iar pe de altă parte L. nr. 2..
A mai arătat C. în motivare că nu au fost respectate normele de tehnică legislativă iar expunerea de motive la adoptarea L. nr. 2. nu a fost precisă.
A arătat C. că despăgubirile instituite anterior L. nr. 2. sunt menite să producă satisfacție morală a recunoașterii faptelor nelegale, a încălcărilor drepturilor omului comise în perioada comunistă și nu compensarea în bani pentru suferința persoanelor persecutate.
Prin urmare, a concluzionat C., reglementarea criticată nu a fost temeinic fundamentată. Dispozițiile Deciziei nr. 1358/2010 a C. C. sunt definitive și general obligatorii.
Astfel, având în vedere că temeiul de drept respectiv prevederile art. 5 alin. 1 lit. a din L. nr. 2. pe care reclamanta și-a întemeiat acțiunea au devenit neconstituționale, instanța a respins acțiunea formulată.
A.ul
Împotriva acestei sentințe, a declarat în termen legal apel reclamanta, solicitând schimbarea ei, în sensul admiterii acțiunii, cu cheltuieli de judecată, pe motiv că prima instanță nu a așteptat expirarea termenului de
45 de zile de la publicarea deciziei C. C. prev. de art. 31 alin. 3 din L. nr.
47/1992, în interiorul căruia dispoziția declarată neconstituțională era suspendată de drept, iar legiuitorul putea să pună în de acord dispozițiile declarate neconstituționale cu Constituția.
Nu putea fi anticipată poziția legiuitorului de a nu acționa în termenul de 45 de zile și de a lăsa dispozițiile declarate neconstituționale să-și înceteze efectele.
Oricum, instanța era obligată să verifice dacă norma legală și intervenția legislativă încalcă sau nu tratatele internaționale privind drepturile fundamentale ale omului la care R. este parte, reclamanta apreciind că au fost încălcate o serie de dispoziții, respectiv R. A. nr. 1., ce stipulează că persoanelor condamnate pe criterii politice trebuie să le fie acordate despăgubiri, care să nu fie inferioare celor acordate persoanelor condamnate în prezent pe nedrept, R. nr. 1. a A. P. a C. E. privind necesitatea condamnării internaționale a crimelor regimurilor comunistetotalitare, Declarația asupra Principiilor de B. ale Justiției privind Victimele Infracțiunilor și ale Abuzului de P., adoptate de A. G. a ONU, prin R. nr. 4. din (...), care cere statelor să faciliteze accesul la justiție și tratament echitabil al victimelor și, nu în ultimul rând, art. 6 alin. 1 din Convenția Europeană a D. O. și art. 1 din Protocolul 1, întrucât, prin adoptarea dispozițiilor art. 5 din L. nr. 2., reclamantei i-a fost creată speranța legitimă a dobândirii unui bun, respectiv dreptul de a obține despăgubiri pentru prejudiciul moral cauzat prin condamnarea politică a antecesorului ei.
Dispozițiile D.ui-lege nr. 1. se referă la un drept de securitate socială, neavând legătură cu despăgubirile pentru prejudiciile morale acordate prin
L. nr. 2..
Ulterior, în apel, au fost depuse o serie de hotărâri, cu titlu de practică judiciară, ulterioare deciziei C. C., hotărâre care au acordat daune morale persoanelor care aveau cauze pe rol la data pronunțării deciziei C. C., apreciindu-se că altminteri legea civilă ar retroactiva.
Întâmpinarea
Pârâtul, prin întâmpinare, a solicitat respingerea apelului ca nefondat, reiterând considerentele sentinței obiect la căii de atac.
Judecata în apel
Analizând apelul formulat prin prisma motivelor invocate, raportat la dispozițiile art. 292 alin. 1 și 295 alin. 1 Cod proc. civ., curtea apreciază că acesta este nefondat.
Aceasta, deoarece suportul daunelor morale îl constituie dispozițiile art. 5 alin. 1 lit. a din L. nr. 2., așa cum acestea au fost modificate prin OUG nr.
6., or aceste dispoziții au fost declarate neconstituționale prin D. C. C. nr.
1358/(...), publicată în Monitorul Oficial nr. 761/(...), dată de la care s-a împlinit termenul de 45 de zile prev. de art. 147 din Constituția R.iei în interiorul căruia Parlamentul sau Guvernul puteau să pună de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției, astfel că dispoziția legală ce constituie fundamentul juridic al acțiunii și-a încetat efectele juridice.
Nu se pune problema retroactivității legii civile în sensul art. 15 alin. 2 din Constituție, întrucât excepția de neconstituționalitate a fost admisă în cursul soluționării procesului și nu după ce hotărârea judecătorească a rămas irevocabilă. Excepția de neconstituționalitate a unei legi sau a unei ordonanțe ori a unei dispoziții din acestea poate fi ridicată, potrivit dispozițiilor art. 29 alin. 1 și 2 din L. nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea C. C., de oricare dintre părți, de procuror sau de instanță din oficiu, în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia, cu condiția ca dispozițiile respective să aibă legătură cu soluționarea cauzei. Întrucât excepția de neconstituționalitate poate fi invocată și în căile de atac, admiterea ei lasă fără suport legal nu doar acțiunea civilă în justiție, ci și hotărârea judecătorească fundamentată în drept pe dispoziția declarată neconstituțională. În speță, o astfel de excepție nu a fost ridicată, însă a fost admisă într-un alt dosar, ceea ce a făcut inadmisibilă sesizarea C. C. în prezenta cauză, raportat la dispozițiile art. 29 alin. 3 din L. nr. 47/1992, decizia C. nr. 1358/(...) fiind, însă, definitivă și obligatorie, conform art. 31 alin. 1 din același act normativ.
Nu se poate vorbi de încălcarea dreptului la un proces echitabil în sensul art. 6 paragraf 1 din Convenție, întrucât schimbarea în apel a sentinței pronunțate în primă instanță nu constituie o nerespectare a securității raporturilor juridice, raportat la jurisprudența C. E. a D. O., ea reținându-se doar pentru situațiile în care hotărâri judecătorești irevocabileau fost modificate prin căi extraordinare de atac ce nu se aflau la dispoziția părților din proces.
Nu se pune problema nici a încălcării dreptului la un bun în sensul art. 1 alin. 1 din Protocolul nr. 1, neexistând o speranță legitimă la plata daunelor morale. Aceasta, deoarece, deși, la un moment dat, acestea își aveau fundamentul într-un act normativ în vigoare, respectiv art. 5 alin. 1 lit. a din L. nr. 2., așa cum a reținut Curtea Constituțională în decizia nr.
1358/(...), a existat un alt act normativ, respectiv D.-lege nr. 1., în temeiul căruia puteau fi solicitate astfel de despăgubiri, text ce a rămas în vigoare, motivul admiterii excepției de neconstituționalitate fiind, în principal, paralelismul legislativ. Nu a existat nici o jurisprudență constată în sensul acordării acestora și stabilirii unor criterii pentru cuantificarea lor, instanțele confruntându-se recent cu astfel de acțiuni raportat la data intrării în vigoare a actului normativ ce a constituit la un moment dat fundamentul lor. Tocmai de aceea, nu se pune nici problema unei eventuale discriminări, în sensul Protocolului nr. 12, respectiv a aplicării unui tratament juridic inegal unor persoane aflate în situații juridice identice, cu referire la cei care aveau acțiuni pe rol exercitate în același interval, tocmai pentru că nu a existat timpul necesar cristalizării unei jurisprudențe în temeiul unor hotărâri irevocabile.
Solicitarea de a se constata că D.-lege nr. 1. se referă la alte categorii de drepturi decât cele acordate prin L. nr. 2. echivalează, de fapt, cu o cenzurare a considerentelor deciziei C. C., în condițiile în care, împotriva acestora, nu pot fi declarate căi de atac, conform art. 31 alin. 1 din L. nr.
47/1992.
Nu se pune problema încălcării celorlalte acte internaționale invocate, întrucât acestea nu impun obligații statelor, având doar un caracter de recomandare.
În temeiul art. 296 Cod proc.civ., curtea,
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L.,
D E C I D E :
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta I. I. împotriva sentinței civile nr. 993 din 17 noiembrie 2010 a T.ui C., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține.
D. este definitivă.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 17 martie 2011.
PREȘEDINTE
JUDECĂTOR
GREFIER
A. A. C.
ANA I.
C. B.
Red. CAA dact. GC
5 ex/(...)
Jud. primă instanță: M. T.
| ← Decizia civilă nr. 11/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 2311/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
