Decizia civilă nr. 5382/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 5382/R/2011
Ședința publică din data de 21 decembrie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:
A.-T. N.
JUDECĂTORI:
M.-C. V.
ANA I.
GREFIER:
M.-L. T.
S-au luat în examinare recursurile declarate de contestatorul Ț. S. și de către intimatul R. A., împotriva deciziei civile nr. 26 din 19 aprilie 2011, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr. (...), privind și pe intimatul B. E. J. A. O.-Ț.-K. și pe intimații intervenienți A. I. și T. D. S., având ca obiect contestație la executare.
Se constată că la data de 19 decembrie 2011, intimatul recurent R. A. a depus la dosar, prin fax, concluzii scrise.
Dezbaterea în fond a cauzei a avut loc în ședința publică din data de
14 decembrie 2011, când părțile prezente au pus concluzii care au fostconsemnate în încheierea ședinței publice din aceeași dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr.3456/(...) a J. Z. a fost respinsă ca neîntemeiată contestația la executare a contestatorului - debitor Ț. S. în contradictoriu cu intimatul - creditor R. A. și B. E. J. O. - Ț. K.
S-a respins cererea reconvențională formulată de intimatul R. A. pentru anularea antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat la (...) între contestatorul Ț. S. și pârâtul A. I., ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă, admițând excepția invocată din oficiu de instanță în acest sens.
S-a respins ca neîntemeiată cererea reconvențională formulată de intimatul R. A. împotriva contestatorului și pârâtei T. D. pentru constatarea caracterului comun al bunului supus urmăririi și partaj.
S-a respins ca neîntemeiată cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta T. D. împotriva contestatorului și intimatului urmăritor, având ca obiect constatarea caracterului comun al bunului supus urmăririi și partaj.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că imobilul asupra căruia poartă executarea silită, situat în Z., str. S. Bărnuțiu nr. 15, bl. 1B, apartament A, a fost dobândit de către debitorul T. S., la data de (...), printr-un act de adjudecare încheiat în dosarul execuțional nr. 332/2003 al B.ui E. J. A. O. - Ț. - K. din mun. Z.. La momentul dobândirii imobilului debitorul era căsătorit cu numita T. D., intervenientă în prezenta cauză.
După desfacerea căsătoriei contestatorului și intervenientei, prin încheierea de carte funciară nr. 16161 din data de (...) dată la cererea intervenientei, a fost înscris dreptul de proprietate asupra imobilului- apartament în litigiu în favoarea soților Ț. S. și Ț. D., dobândit în baza actului de adjudecare din data de (...), ținându-se cont că la acea dată contestatorul și intervenienta erau căsătoriți.
Potrivit art. 30 Codul familiei, se prezumă că bunurile dobândite în timpul căsătoriei, de oricare dintre soți, sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune ale soților.
De asemenea, conform art. 35 alin.2 teza a II-a Codul familiei, niciunul dintre soți nu poate înstrăina și nici nu poate greva un teren sau o construcție ce face parte din bunurile comune, dacă nu are consimțământul expres al celuilalt soț. Un soț nu poate încheia nici un antecontract (promisiune) de vânzare-cumpărare cu privire la o construcție bun comun decât având consimțământul expres al celuilalt soț, fără a se aplica, așadar, prezumția de mandat tacit reciproc între soți, deoarece nu se poate nesocoti nici direct, nici pe cale ocolită dispoziția art. 35 alin.2 teza a II-a Codul familiei sus-citată.
Totuși, alături de aceste dispoziții legale invocate și de părțile chemate în judecată, instanța a reținut și prevederea art. 31 lit. f) Codul familiei, conform căreia nu este bun comun, ci bun propriu al fiecărui soț valoarea care reprezintă și înlocuiește un bun propriu sau bunul în care a trecut această valoare.
Iar din interpretarea art. 5 alin. 1 și 2 din Decretul nr. 32/1954 rezultă că, între soți, dovada calității de bun propriu se poate face prin orice mijloc de probă, și față de terți, dovada calității de bun propriu se face în condițiile dreptului comun.
Bunul a fost dobândit prin actul de adjudecare din (...) încheiat în favoarea exclusivă a contestatorului, înscris opozabil terților.
Fosta soție intervenientă a invocat contribuția sa la dobândirea imobilului prin contractarea unui credit bancar în valoare de 20.000 euro, fără a înfățișa înscrisuri doveditoare sau alte probe, dar contestatorul, în contraprobă, a dovedit destinația acestei sume, prezentând înscrisuri - contract de împrumut și încheiere judecătorească de învestire cu formulă executorie a biletului la ordin, din care rezultă că intervenienta a împrumutat S. SILVANIA COMTOUR S. Z. o sumă de bani care depășește valoarea de 1.000.000.000 lei ROL.
Prin urmare, dovedind în condițiile legii calitatea de bun propriu al imobilului-apartament care face obiectul litigiului, fostul soț contestator trebuie considerat proprietar exclusiv indiferent de înscrierea în cartea funciară produsă după desfacerea căsătoriei, la cererea fostei soții interveniente.
Față de această concluzie, instanța a constatat că bunul poate fi supus urmăririi silite declanșate de intimatul R. A., creditor personal al contestatorului și, de asemenea, a putut face obiectul antecontractului încheiat în nume propriu de contestator cu pârâtul A. I., la data de (...), chiar fără consimțământul expres al soției interveniente.
Deoarece contestatorul, chiar dacă a primit prețul antecontractului, nu a înscris imobilul în cartea funciară pe numele său, antecontractul nu aputut fi perfectat în formă autentică și transferul de proprietate nu a avut loc, cu toate că promitentul-cumpărător a intrat în posesia de fapt a imobilului și s-a comportat raportat la acesta ca un adevărat proprietar.
Așa fiind, susținerea contestatorului că imobilul a părăsit patrimoniul său, urmărirea asupra lui nemaiputând continua, a fost apreciată ca neîntemeiată și tot astfel a fost respinsă contestația la executare pe care a formulat-o.
Pe de altă parte, sancțiunea care intervine în situația în care s-ar găsi întemeiată cauza invocată de parte - lipsa consimțământului expres al soției
- este nulitatea relativă a antecontractului de vânzare-cumpărare. A. în anulare poate fi introdusă numai de persoana al cărei interes a fost nesocotit la încheierea actului juridic. În cazul de față, soția era îndreptățită la acțiune și tot ea avea posibilitatea de a confirma nulitatea relativă, inclusiv tacit, prin neintroducerea acțiunii în anulare înăuntrul termenului de prescripție extinctivă. Un creditor personal ulterior al soțului semnatar al contractului nu are legitimare procesuală activă în privința acțiunii în anulare întemeiată pe cauza prevăzută de art. 35 alin.2 teza a II-a Codul familiei, lipsa consimțământului expres al unuia dintre soți la încheierea actului juridic de dispoziție cu privire la imobil.
Prin urmare, instanța a respins cererea reconvențională formulată de intimatul-creditor R. A. pentru anularea antecontractului de vânzare- cumpărare încheiat la (...) între contestatorul-debitor Ț. S. și pârâtul A. I., ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă, admițând excepția invocată din oficiu de instanță în acest sens.
Prin decizia civilă nr. 26/A/(...) a T.ui S. au fost admise apelurileformulate de intervenienta T. D. și contestatorul T. S. contra sentinței civile nr.3456/(...) a J. Z. care a fost modificată în parte.
Rejudecând pe fond cauza s-a admis cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta T. D. și s-a constatat că sub durata căsătoriei acesteia cu contestatorul Ț. S. aceștia au dobândit în proprietate imobilul situat în Z., str. V., nr.15, bl.1B, parter, ap.3, înscris în CF 51222- C1-U1 UAT Z. nr.top 624/b//2/1/2 și 624 a/2/1/3 în valoare de 35.000 euro, în cotă de câte ½ parte fiecare.
S-a atribuit contestatorului acest imobil și a fost obligat acesta la plata unei sulte de 17.500 euro către intervenientă.
S-a admis contestația la executare a contestatorului Ț. S. și a s-a dispus anularea actelor de executare efectuate în dosarul execuțional nr.815/2007 a B.ui E. J. O. - Ț. - K. Au fost păstrate restul dispozițiilor sentinței.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că, contestatorul Ț. S. și intervenienta T. D. s-au căsătorit la data de (...) și au divorțat prin acord la data de (...), sentința civilă nr. 1161 a J. Z. fiind definitivă și irevocabilă.
La data de (...) doar Ț. S. singur a promis vânzarea apartamentului situat în mun. Z., str. Simion Bărnuțiu nr.15, bl. 1-B, ap. 3 înscris în c.f.
51222-C1-U1 sub nr. top. 624/b/2/1/2-624/a/2/1/1/3 promitentului- cumpărător A. I.. S-a menționat în contract că prețul, în valoare de
750.000.000 lei ROL a fost achitat la data încheierii contractului. Contestatorul promitent-vânzător s-a obligat ca, la data intabulăriiimobilului pe numele său, să se prezinte la notarul public pentru încheierea contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică, moment la care pârâtul cumpărător va prelua imobilul în stăpânire de drept.
Acest imobil a fost dobândit de către Ț. S. la data de (...), deci în timpul căsătoriei printr-un act de adjudecare încheiat în dosarul execuțional nr.332/2003 a B.ui E. J. A. O. - Ț. - K. și intabulat pe numele ambilor soți în baza contractului de adjudecare și a faptului că cele două părți erau căsătorite.
Cu toate că aparent toate elementele duc spre concluzia că acest imobil este bun comun dobândit în timpul căsătoriei, circumscriindu-se prevederilor art.30 Codul familiei, prima instanță a aprecit că din dovezi (f.73 și urm.) a rezultat că prețul de adjudecare a fost plătit din veniturile proprii ale contestatorului.
Prima instanță a considerat că contestatorul a fost acționar și administrator al S. M. S. Ș. S. și, în perioada dinaintea participării la licitație, dar și ulterior, pentru plata diferenței prețului de adjudecare, a încasat plăți de la societatea comercială pe bază de chitanțe, cu titlu de „ contravaloare creditare firmă";, sumele de bani astfel încasate acoperind prețul adjudecării imobilului.
Sumele de bani încasate de contestator sunt bunuri proprii ale acestuia, reprezentând restituirea împrumuturilor acordate societății de către contestator, în calitate de acționar, încă înainte de încheierea căsătoriei cu intervenienta.
Bunul în care s-a subrogat această valoare, respectiv bunul adjudecat care formează obiectul prezentului litigiu este, de asemenea, bunul propriu al contestatorului.
Analizând probatoriul administrat în fața primei instanțe, a rezultat că în noiembrie 2002, ianuarie 2003, februarie 2003, martie 2003, iulie 2003, octombrie 2003, ianuarie 2004, februarie 2004, martie 2004, august 2004, aprilie 2005, august 2005, februarie 2006, reclamantul Ț. S. a creditat S. M. S. Ș. S. a cărui administrator era cu diferite sume.
Imobilul situat în Z., str. S. Bărnuțiu, nr.15, bl.1 B, ap.3, care face obiectul prezentei contestații la executare, a fost adjudecat în 21 noiembrie
2003 (f.5), în timpul căsătoriei părților, însă nu se poate susține că a fost achitat prețul acestuia cu sumele de bani încasate de la S. M. S., întrucât chitanțele de la filele 73 - 87, atestă că Ț. S. a creditat S. M. S. și nu că S. M. S. i-ar fi restituit la Ț. S. creditul, cum a reținut prima instanță.
În aceste condiții instanța nu a putut constata că imobilul din litigiu, adjudecat, a fost achitat cu bani proprii de către Ț. S. și ca atare că ar constitui bun propriu al acestuia, fiind aplicabile prevederile art.30 Codul familiei și anume s-a constatat calitatea de bun propriu al acestui imobil.
Pentru a da valabilitate antecontractului de vânzare - cumpărare și a proteja buna credință a cumpărătorului imobilului, s-a dispus atribuirea către contestator a acestui imobil în valoare de 35.000 euro, conform aprecierii intervenientei, valoare necontestată de reclamant, și a fost obligat acesta la plata sultei de 17.500, euro reprezentând cota de ½ parte a intervenientei din acest imobil.
Având în vedere că nu s-a solicitat de către intervenientă anularea contractului de vânzare cumpărare, iar cererea reconvențională aintimatului R. A. în acest sens, în mod legal a fost respinsă pentru lipsa calității procesuale active a acestuia, înseamnă că antecontractul încheiat producându-și efectele și făcându-se transferul dreptului de proprietate către cumpărătorul A. I., nu poate fi executat pentru debitele datorate de către fostul proprietar al imobilului, astfel că s-a dispus anularea actelor de executare efectuate în dosarul execuțional nr.815/2007.
Restul dispozițiilor sentinței au fost păstrate.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs contestatorul T. S. șiintimatul R. A.
I. Prin recursul promovat de către contestator, acesta a solicitat modificarea în parte a deciziei, în sensul respingerii apelului intervenientei T. D. cu consecința menținerii dispozițiilor primei instanțe, sub aspectul cererii reconvenționale formulată de către aceasta.
În motivarea recursului contestatorul a arătat că decizia instanței de apel cuprinde motive contradictorii și străine de natura pricinii, contrară probelor administrate, fiind dată cu aplicarea greșită a legii.
Greșit a apreciat instanța de apel că anterior achiziționării imobilului supus executării contestatorul nu a încasat sumele de bani necesare cumpărării acestuia de la SC M. SA, corectă fiind aprecierea dată de prima instanță.
Cu totul nejustificat s-a reținut contribuția intervenientei la plata prețului imobilului, ajungându-se la concluzia eronată că imobilul ar fi bun comun.
Din ordinele de plată din anul 2007, depuse de către contestator, rezultă că intervenienta și-a primit suma de bani pretins împrumutată pentru a contribui la plata prețului imobilului.
Rezultă că fosta soție a contestatorului nu poate pretinde că ar avea vreo contribuție la dobândirea bunului a cărui partajare o solicită, prin probele administrate în cauză fiind răsturnată prezumția caracterului de bun comun și dovedită calitatea de bun propriu.
Cererea de intervenție a fost formulată cu rea credință, șicanator, dovadă fiind faptul că după pronunțarea divorțului, fost soție nu a formulat acțiune de partaj al bunurilor comune, aceasta constituind o recunoaștere implicită a faptului că imobilul este proprietatea exclusivă a contestatorului.
Referitor la motivul conform căruia decizia conține motive contradictorii, contestatorul arată că instanța de apel a reținut, ulterior constatării caracterului de bun comun al imobilului supus executării, că acesta nu poate fi executat pentru debitele datorate de fostul proprietar al imobilului, dreptul de proprietate asupra acestuia fiind transferat cumpărătorului A. I..
Această reținere dovedește că instanța de apel deși inițial a reținut că imobilul ar fi bun comun, îl consideră totuși bun propriu, referindu-se la fostul proprietar contestator, fără a face vreo referire la eventualii foști proprietari, respectiv și la intervenientă.
II. Prin recursul formulat de către creditorul R. A., acesta a solicitat modificarea în parte a deciziei, în sensul respingerii contestației la executare, cu obligarea contestatorului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului, creditorul arată că este greșită aprecierea instanței de apel potrivit căreia promitentul cumpărător, A. I., nu și-a putut înscrie dreptul de proprietate asupra imobilului, întrucât asupra acestuia erau proprietari T. D. și T. S..
Intabularea foștilor soți în cartea funciară s-a făcut după desfacerea căsătoriei acestora, iar promitentul cumpărător, A. I., așa cum el însuși a arătat prin întâmpinarea formulată, era în relații destul de apropiate cu soții T. Prin urmare știa că promitentul vânzător era căsătorit, iar faptul că antecontractul s-a încheiat la un cabinet de avocat, e puțin probabil să nu fi cunoscut faptul că înscrisul trebuia încheiat cu consimțământul ambilor soți.
Deoarece transferul dreptului de proprietate nu a avut loc, contestatorul debitor fiind în momentul de față proprietarul imobilului, actele de executare silită pot continua.
Afirmația contestatorului potrivit căreia suma datorată este una modică, iar executarea silită este abuzivă, nu justifică admiterea contestației la executare, întrucât acesta refuză restituirea datoriei, fiind de rea credință, singurul bun identificat de executor este acest imobil, iar debitorul nu realizează alte venituri.
Prin întâmpinarea formulată de către contestator (f. 30), acesta asolicitat respingerea recursului creditorului.
Intimata T. D. a solicitat, de asemenea, respingerea recursului contestatorului (f. 2-11) și obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată.
Analizând recursurile formulate prin prisma motivelor invocate, curteaconstată că cel declarat de către contestatorul debitor T. S. este nefondat, urmând a fi respins, iar cel promovat de către creditorul R. A. este fondat, urmând a fi admis.
Așa cum reiese din dosarul execuțional nr. 815/2007, al B.ui executorului judecătoresc O. Marton, acvirat prezentului dosar, împotriva debitorului T. S. creditorul R. A. O. a formulat o cerere de executare silită, în baza titlului executoriu sentința civilă nr. 1209/(...) a J. Z., prin care debitorul a fost somat să plătească suma de 3230 E. reprezentând împrumut nerestituit și 389,3 lei cheltuieli de judecată. Pentru plata sumei de 2430 euro + 1239,3 lei debitorul a fost somat de către creditorul R. A. O. în cadrul acestui dosar execuțional și s-a încheiat procesul verbal de situație prin care s-a identificat ca fiind în proprietatea debitorului imobilul situat în Z., cartierul V. apartament 3, evidențiat în CF nr. 51222-C
1- U 1.
Potrivit extrasului CF, asupra acestui imobil sunt coproprietari în devălmășie T. S. și T. D., dreptul de proprietate fiind dobândit prin adjudecare la (...) și fiind intabulat la (...).
Prin sentința civilă nr. 1161/(...) a J. Z., irevocabilă (f. 104 dosar fond), la data de (...) s-a desfăcut căsătoria încheiată între debitorul Ț. S. și intervenienta Ț. D., căsătorie încheiată la (...).
Reiese din cele arătate că la data dobândirii imobilului prin adjudecare, de către adjudecatarul T. S. - (...) - (f. 5 dosar fond), acesta era căsătorit, în privința bunului dobândit în timpul căsătoriei operând prezumția instituită prin art. 30 C. fam., aceea că acesta este bun comun.
Deși contestatorul afirmă că imobilul este bun propriu, această dovadă nu a fost făcută, iar prezumția menționată nu a fost răsturnată.
Așa cum corect a reținut instanța de apel, toate chitanțele depuse în fața primei instanțe (f. 73 - 87), atestă că în intervalul noiembrie 2002 - octombrie 2003 contestatorul T. S. a fost cel care a creditat SC M. SA cu diverse sume de bani, în conținutul tuturor chitanțelor regăsindu-se aceeași mențiune: „am primit de la dl. T. S. suma de … reprezentând contravaloare creditare firmă";, iar firma fiind potrivit antetului tuturor chitanțelor și ștampilelor pe care acestea le poartă, SC M. SA.
Prin urmare, afirmația contestatorului că ar fi fost creditat de către firma al cărei administrator era în perioada contemporană achiziționării prin licitație a imobilului supus executării silite nu este dovedită, dimpotrivă, chitanțele depuse dovedesc că administratorul a creditat firma cu diverse sume de bani în această perioadă.
Nici ordinele de plată depuse în recurs (f. 5-7) prin care se atestă că în perioada (...) - (...) SC M. Ș.l S. a plătit beneficiarei T. D. diverse sume de bani, reprezentând plată pentru SC Silvania Comtour în dosar nr. (...) (sau 2006), nu vin în sprijinul afirmației contestatorului recurent potrivit căreia acesta a restituit intervenientei suma de bani cu care aceasta a contribuit la plata prețului imobilului. Așa cum rezultă din chiar cuprinsul acestor ordine de plată, sumele achitate reprezintă plăți pentru Silvania Comtour, fiind menționat și un număr de dosar, nefiind făcută dovada existenței vreunei legături între desocotirea foștilor soți în privința prețului imobilului cumpărat în timpul căsătoriei.
Prin urmare, imobilul supus executării fiind dobândit sub durata căsătoriei, prezumția instituită prin art. 30 C. fam., nefiind răsturnată, curtea constată că decizia pronunțată în apel în privința cererii de intervenție în interes propriu formulată de către intervenienta T. D. în sensul constatării caracterului de bun comun a acestui imobil este legală, recursul contestatorului sub acest aspect urmând a fi respins.
Argumentul conform căruia cererea de intervenție are caracter
șicanator în lipsa unei acțiuni având ca obiect partajul bunurilor comune, pe care intervenienta avea posibilitatea să o promoveze după divorț, nu este pertinent, întrucât formularea unei acțiuni de partaj al bunurilor comune nu este supusă unui termen.
Nici motivul vizând lipsa de justificare a executării silite imobiliare raportat la cuantumul sumei datorate nu este întemeiat, creditorul având posibilitatea de a recurge la orice formă de executare silită prevăzută de lege, opțiunea sa nefiind limitată doar la anumite forme, în funcție de nivelul datoriei pe care o are de încasat. C. R. A. a arătat că acest imobil este singurul bun pe care debitorul îl deține, iar venituri nu realizează. În ipoteza în care debitorul dorește să salveze acest imobil de la o eventuală executare silită, pentru a putea perfecta contractul de vânzare-cumpărare cu promitentul cumpărător A. I., are posibilitatea să achite benevol întreaga datorie către creditorul R. A.
În ceea ce privește însă hotărârea instanței de apel asupra contestației la executare, în sensul admiterii acesteia, curtea constată că sub acest aspect se impune admiterea recursului declarat de creditor,modificarea deciziei și menținerea hotărârii primei instanțe în sensul respingerii contestației la executare.
Argumentul pentru care instanța de apel a admis contestația la executare - pentru a da valabilitate antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat între contestator și promitentul cumpărător A. I. și pentru a proteja buna credință a cumpărătorului - urmează a fi înlăturat.
Potrivit doctrinei și practicii judiciare unanime în materie, antecontractul de vânzare-cumpărare nu are ca efect transferul dreptului de proprietate de la promitentul vânzător la promitentul cumpărător, ci naște în sarcina celui dintâi obligația de a face, constând în încheierea actului apt să transfere dreptul de proprietate.
În ipoteza neîndeplinirii acestei obligații de către promitentul vânzător, promitentul cumpărător are posibilitatea fie de a recurge la executarea atipică a antecontractului de vânzare-cumpărare, fie de a solicita rezoluțiunea acestuia, pentru neîndeplinirea obligațiilor asumate de către promitentul vânzător.
În speță, promitentul cumpărător A. I. nu a recurs la niciunul dintre aceste demersuri, după data de (...) când a încheiat antecontractul (f. 3 dosar fond), rămânând în pasivitate, astfel încât nici până în prezent nu a operat un transfer valabil de proprietate asupra imobilului în favoarea sa.
Întrucât și în prezent asupra bunului supus executării silite sunt proprietari tabulari debitorul T. S. și soția T. D., iar în prezenta cauză s-a dispus sistarea comunității de bunuri și imobilul a fost atribuit în întregime debitorului, nu există nici un impediment legal ca executarea silită să își urmeze cursul.
Pentru aceste considerente, în baza art. 312 alin. 1 Cod proc.civ., recursul creditorului va fi admis.
Întrucât intimata T. D. a formulat apărări în cauză față de recursul promovat de către contestator, prin avocat ales, iar acest recurs a fost respins, în baza art. 274 alin. 1 și 3 Cod proc.civ., contestatorul va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată parțiale în sumă de 1500 lei, apreciindu-se că această sumă este rezonabilă și suficientă față de munca îndeplinită de avocat (f. 21-22, 65).
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite recursul declarat de creditorul R. A. împotriva deciziei civile nr. 26 din 19 aprilie 2011 a T.ui S. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o modifică în parte, în sensul că:
Respinge apelul declarat de debitorul Ț. S., împotriva sentinței civile nr. 3456 din 26 noiembrie 2010 a J. Z., pe care o menține referitor la dispoziția privind respingerea ca neîntemeiată a contestației la executare formulată de contestatorul T. S. în contradictoriu cu intimatul R. A. și B. E. J. A. O.-Ț.-K. din Z..
Menține celelalte dispoziții ale deciziei.
Respinge ca nefondat recursul contestatorului Ț. S. în contra aceleași decizii.
Obligă pe recurentul Ț. S. să plătească intimatei T. D. suma de 1500 lei cheltuieli de judecată parțiale în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 21 decembrie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER A.-T. N. V. M. C. ANA I. M.-L. T.
Red. MV dact. GC
2 ex/(...)
Jud. apel: Drăgan G , Kende M.
| ← Decizia civilă nr. 631/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 2035/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
