Decizia civilă nr. 2180/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 2180/R/2011
Ședința de la 16 iunie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: A. A. C.
JUDECĂTOR: ANA I. JUDECĂTOR: T.-A. N. GREFIER: C. B.
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâtul S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN D. G. A F. P. B.-N. împotriva sentinței civile nr. 471 din 21 martie 2011 a T.ui B.-N. în dosarul nr. (...), privind și pe intimații C. M. E., M. G. G., G. G. D., G. O. H., având ca obiect despăgubiri în baza Legii nr. 221/2009.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă reprezentantul reclamantului intimat G. O. H., avocat M. A., care depune împuternicire avocațială la dosar, reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C., procuror S. A., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că, prin motivele de recurs ale pârâtului, s-a solicitat judecarea cauzei în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 C. proc. civ.
La data de 16 iunie 2011, s-a depus la dosar, din partea reprezentantului reclamantului intimat, avocat M. A., o cerere prin care solicită strigarea cauzei la ora 10.30, cerere pe care nu o mai susține.
Reprezentantul reclamantului intimat arată că nu are cereri de formulat în probațiune.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. arată că nu are cereri de formulat în probațiune.
Nemaifiind alte excepții sau cereri, C. declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul reclamantului intimat solicită respingerea recursului ca neîntemeiat, menținerea hotărârii pronunțate de T. B.-N., ca temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii recurate.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 471 din 21 martie 2011 a T.ui B. -N., a fost admisă în parte, acțiunea civilă exercitată de reclamanții C. M. E., M. G. G., domiciliată, G. G. D., G. O. H. împotriva pârâtului S. R., prin Ministerul
Finanțelor Publice și, în consecință, pârâtul a fost obligat să le plătească reclamanților suma de 80.535 lei despăgubiri materiale.
Celelalte petite din acțiunea civilă formulată au fost respinse ca nefondate, iar pârâtul a fost obligat să le plătească reclamanților suma de
1.000 lei cheltuieli de judecată.
În considerentele acestei decizii, se reține că reclamanții C. M. E., M. G. G., G. G. D. și G. O. H. sunt moștenitorii defunctului G. G., respectiv reclamantele sunt fiice, iar reclamanții sunt nepoți de fiu, potrivit copiei certificatelor de stare civilă atașate la dosar.
G. G., antecesorul reclamanților, a decedat la 5 februarie 1963.
Acesta a fost condamnat prin sentința penală nr. 1543/1949 a T.ui Militar C. la pedeapsa de 2 ani închisoare corecțională, 3000 lei amendă corecțională și confiscarea averii pentru delictul de uneltire împotriva ordinii sociale prev. de art. 209 pct. IV Cod penal, cu aplicarea art. 157, 158 Cod penal, fiind obligat și la plata sumei de 2000 lei cheltuieli de judecată.
Această condamnare constituie de drept condamnare cu caracter politic potrivit art. 1 al.2 lit.a din Legea nr. 221/2009 situație în care petitul din acțiunea introductivă de constatare a caracterului politic al condamnării antecesorului lor G. G. a fost respins pentru acest considerent ca nefondat, nefiind necesare verificări și o statuare distinctă a instanței de judecată. De asemenea, nu se impune o statuare distinctă privind calitatea de moștenitori a reclamanților, aceasta fiind o chestiune ce vizează legitimitatea procesuală activă a reclamanților prin prisma prevederilor art. 5 alin. 1 din lege referitoare la persoanele îndreptățite să se adreseze instanței de judecată, în cazul decesului persoanei ce a fost condamnată, iar în cauză reclamanții au calitatea de descendenții în gradul impus de legiuitor.
În ce privește daunele morale solicitate de reclamanți tribunalul arespins această cerere ținând seama de caracterul obligatoriu al deciziilor C.
C. și de prevederile art. 147 al. 1, 4 din Constituție care prevăd că dispozițiile legale declarate de curte neconstituționale își încetează după 45 de zile efectele juridice. În cauză, tribunalul a observat că prin decizia nr. 1. a C. C. a fost admisă excepția de neconstituționalitate invocată și s-a constatat ca fiind neconstituționale dispozițiile art. 5 al. 1 lit. a teza I din Legea nr.
221/2009 ce reglementa tocmai posibilitatea instanței de judecată sesizate să oblige S. R. să plătească persoanelor interesate sume de bani cu titlu de daune morale. Așa fiind, practic aceste pretenții juridice sunt lipsite de un temei juridic actual, neexistând justificare legală pentru acest tip de pretenții, altul decât dreptul comun, neinvocat de către reclamanți, și cu privire la care, oricum, acțiunea ar fi prescrisă. T. a constatat că dispozițiile art. 5 al. 1 lit. a teza I din Legea nr. 221/2009 și-au încetat de drept aplicabilitatea, situație în care acest temei legal invocat de reclamanți prin acțiunea inițială nu mai poate produce efecte juridice în sensul urmărit inițial de legiuitor.
În ce privește daunele materiale solicitate, tribunalul, față de probatoriul testimonial, înscrisurile atașate de reclamanți și cele comunicate de C. și expertizele efectuate în cauză, a constatat că acestea sunt parțial întemeiate.
În primul rând, trebuie subliniat faptul că prin sentința penală nr.
1543/1949 a T.ui Militar C., ce constituie condamnare de drept în sensul art.1alin.2 lit.a din legea nr.221/2009, față de antecesorul reclamanților G.
G. s-a luat și măsura confiscării averii, aspect confirmat și de probatoriul testimonial administrat, precum și de înscrisul de la fila 12 care se referă doar la terenuri. C. dacă nu s-a depus procesul verbal de descriere exactă a bunurilor confiscate, tribunalul a considerat că măsura confiscării averii prin sentința de condamnare a fost totală, fiind, practic, confiscate toatebunurile proprietatea defunctului la data condamnării, iar stabilirea concretă, în acest cadru procesual, a bunurilor avute de defunct și confiscate se poate realiza atât prin înscrisuri emise în acea perioadă, dar și prin declarații de martori, legea nr.221/2009 permițând să fie administrate orice mijloc de probă în acest sens.
Așadar, tribunalul a observat că reclamații sunt îndreptățiți săprimească în baza art.5 alin.1 lit.b din legea nr.221/2009 echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotărârea de condamnare și care nu le-au fost restituite în temeiul altei legi speciale, respectiv imobile restituite în baza legilor fondului funciar ori a legii nr.10/2001. În temeiul acestei dispoziții legale nu se poate acorda însă cu titlu de daune materiale vreo sumă de bani reprezentând valoarea actualizată a amenzii aplicate și cheltuielilor de judecată, acestea având un regim juridic diferit decât bunurile confiscate. Oricum, nici nu s-a dovedit prin nici un mijloc de probă că amenda corecțională de 3.000 lei și cheltuielile de judecată de 2.000 lei la plata cărora a fost obligat defunctul prin sentința de condamnare ar fi fost efectiv achitate, situație în care acestea nu au fost acordate.
În speță, reclamanții sunt îndreptățiți restituirea sumei de 30.485 leireprezentând valoarea de piață a casei și anexelor demolate de autoritățile regimului comunist, ca urmare a sentinței de condamnare, conform expertizei de evaluare efectuate în cauză. Nu se poate acorda și suma de 12.750 lei pentru terenul pe care a fost situată casa, întrucât terenul a făcut obiectul legii speciale a fondului funciar, fiind emise titlurile de proprietate anexate la dosar în favoarea lui G. M., ce a fost soția condamnatului defunct. Nu se poate acorda nici o sumă de bani reprezentând contravaloarea pomilorfructiferi de pe terenul confiscat ce avea categoria de folosință livadă, pentru că, din concluziile raportului de expertiză a reieșit că nu se poate evalua, deoarece livada respectivă după maxim 35-40 ani s-a casat, în prezent ar fi amortizată, iar pomii dacă ar exista nu ar mai avea valoare.
De asemenea, tribunalul a considerat reclamanții sunt îndreptățiți larestituirea valorii actuale a bunurilor mobile confiscate, bunuri indicate demartorii audiați și evaluate potrivit raportului de expertiză. Din declarațiile martorilor audiați a reieșit neechivoc faptul că antecesorului reclamanților i s-a confiscat ca urmare a condamnării suferite de autoritățile regimului comunist o serie de bunuri mobile, respectiv 20 stupi la valoarea de piață de
5600 lei, 6 vite în valoare de 15.000 lei, 1 cal de tracțiune în valoare de
3.800 lei, 2 cazane de țuică în valoare de 19.000 lei, 1 căruță de lemn în valoare de 1.000 lei, 1 car din lemn de 900 lei, 1 plug în valoare de 600 lei și
1 grapă în valoare de 450 lei, precum și obiecte de mobilier din casa demolată, respectiv un dulap de 1.100 lei, două canapele în valoare de 1.900 lei, o masă în valoare de 300 lei, două paturi în valoare de 400 lei, în total, suma ce reprezintă valoarea bunurilor confiscate antecesorului reclamanților, potrivit probatoriului administrat, în baza hotărârii penale de condamnare evocate se ridică la suma de 80.535 lei.
Nu au putut fi acordate cu acest titlu sumele de bani indicate în raportul de expertiză reprezentând contravaloarea instrumentelor muzicale
(pian și acordeoane), pentru că martorii audiați nu au făcut referire la asemenea bunuri și nici nu există vreun înscris doveditor în acest sens.
Î mpotriva acestei sentințe, a declarat în termen legal recurs pârâtul,
solicitând modificarea ei, în sensul respingerii în totalitate a acțiunii.
În motivarea recursului său, pârâtul învederează că instanța de fond a încălcat principiul contradictorialității și al dreptului la apărare, implicit,
și cel al dreptului la un proces echitabil, expertizele efectuate în cauză fiindnule raportat la dispozițiile art. 208 Cod proc.civ., în condițiile în care pârâtul nu a fost citat.
Pe fond, în ceea ce privește casa de lemn din CF 4740, aceasta nu se află printre cele descrise în adresa nr. 4201/(...), neexistând alte elemente în probațiune din care să rezulte că ar fi fost confiscată, așa cum nu există dovezi nici în ceea ce privește grajdul pentru care au fost acordate despăgubiri, ca și cu privire la o serie de alte bunuri, cum ar fi cazanele de țuică, livada, mobilierul, animalele domestice, stupii, utilajele agricole, nefiind făcută dovada, nici că acestea au fost în proprietatea antecesorului reclamanților și nici că au fost confiscate prin sentința penală de condamnare.
Reclamanții, legal citați, nu au depus întâmpinare, iar, prin reprezentantul prezent în fața instanței, au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, raportat
la dispozițiile art. 304 1 Cod proc.civ., curtea apreciază că acestea nu sunt
fondate, din considerentele ce urmează a fi expuse.
Astfel, în ceea ce privește cele două expertize judiciare dispuse în cauză, acestea nu presupuneau prezența părților, citarea acestora impunându-se conform dispozițiilor art. 208 Cod proc.civ., doar dacă este nevoie de o lucrare la fața locului și de lămuriri din partea părților, ceea ce nu a fost cazul, întrucât, expertiza efectuată de ing. Țăranu Corneliu a avut în vedere, la evaluarea clădirilor demolate, documentația tehnică ce a stat la baza eliberării autorizației de demolare (f.142 dosar fond), la evaluarea terenului, suprafața din cartea funciară și categoria de folosință la data confiscării, aceea de curți, construcții, utilizându-se metoda comparației prin bonitare, necontestată de pârât, iar, la evaluarea pomilor fructiferi, amortizarea totală raportat la durata de viață a acestora și costurile pentru înființarea unei livezi noi (f.145, 146 din același dosar), în timp ce expertiza de evaluare a bunurilor mobile întocmită de ing. B. I. a avut în vedere studierea prețurilor de pe piața liberă (f. 153-154 dosar fond).
În ceea ce privește proba dreptului de proprietate asupra bunurilor cu privire la care au fost acordate despăgubiri, ca și a împrejurării că acestea au constituit obiect al confiscării, aceasta rezultă din sentința penală de condamnare, prin care s-a dispus măsura confiscării averii și procesul verbal privind bunurile confiscate, coroborat cu declarațiile martorilor, din toate acestea rezultând că au fost confiscate toate bunurile proprietatea defunctului la data condamnării, iar acestea fiind cele reținute de instanță și rezultând din probele la care s-a făcut trimitere, la toate bunurile făcându-se referire în declarațiile martorilor M. L. L. în vârstă de 84 ani (f.
54-55) și Ștefăniu Flavia G., în vârstă de 72 ani (f. 56,57).
În temeiul art. 312 alin. 1 Cod proc.civ., curtea,
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile numărul 471 din 21 martie 2011 a T.ui B.-N., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 16 iunie 2011.
PREȘEDINTE
JUDECĂTORI
GREFIER
A. A. C. ANA I.
T. A. N.
C. B.
Red. CAA dact. GC
2 ex/(...)
Jud.primă instanță: M.L.B.
| ← Decizia civilă nr. 1475/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 3456/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
