Decizia civilă nr. 2247/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMI.
DOSAR NR. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 2247/R/2011
Ședința publică din 22 iunie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:
JUDECĂTORI:
M.-C. V.
T. D. - președintele Secției civile
T.-A. N.
GREFIER:
M. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta K. E., precum și recursul declarat de pârâtul S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN D. C., împotriva sentinței civile nr. 328 din 31 martie 2011, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), având ca obiect despăgubiri în baza Legii nr. 221/2009.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă reprezentantul reclamantei-recurente K. E., avocat M. M., lipsă fiind reprezentantul pârâtului-recurent.
P. de pe lângă C. de A. C. este reprezentat de doamna procuror S. A.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentantul reclamantei- recurente depune la dosar delegația de reprezentare, întâmpinare și copia unei decizii civile pronunțate de C. de A. O., cu titlu de practică judiciară.
C. pune în discuția reprezentantului reclamantei-recurente și a reprezentantei P.ui de pe lângă C. de A. C., natura căi de atac promovate de pârât, deoarece prin art. X. din Legea nr. 202/2010 s-au adus modificări art. 4 din Legea nr. 202/2010, în sensul introducerii unui nou alineat, prin care se stabilește că hotărârea tribunalului este supusă recursului care este de competența curților de apel, iar sentința atacată în prezenta cauză a fost pronunțată la data de 3 martie 2011, după intrarea în vigoare a Legii nr.
202/2010.
Reprezentantul reclamantei-recurente și reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. arată că raportat la prevederile legale, natura căii de atac formulată de pârât este recursul iar nu apelul, cum greșit a specificat pârâtul.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, C. declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursurilor.
Reprezentantul reclamantei-recurente susține recursul așa cum a fost formulat în scris, solicită admiterea acestuia, modificarea sentinței recurate
și în consecință admiterea acțiunii în totalitatea ei, întrucât în apreciere sa, dispozițiile deciziei de neconstituționalitate nr. 1. nu se aplică cauzelor introduse anterior datei publicării acestei decizii a C. C. Solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat de pârât.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C., pune concluzii în sensul respingerii ambelor recursuri. Consideră că recursul declarat de pârât nueste fondat, întrucât în mod greșit prin acesta se critică hotărârea instanței sub aspectul constatării caracterului politic al măsurii dislocării. Măsura a fost dispusă în baza Decretului nr. 83/1949, și a fost interpretată prin prisma prevederilor Legii nr. 221/2009. Solicită de asemenea respingerea recursului declarat de reclamantă întrucât cu privire la despăgubirile pentru prejudiciul moral suferit, au intervenit prevederile deciziei de neconstituționalitate care nu se aplică cauzelor în care la data publicării ei s-au pronunțat hotărâri definitive.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 328 din (...) a T.ui C., s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, s-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune și s-a respins capătul de cerere din acțiunea civilă intentată de reclamanta K. E. împotriva pârâtului S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, având ca obiectobligarea pârâtului la plata despăgubirilor în sumă de 860.000 Euro, dreptul la acțiune fiind prescris.
S-a admis în parte acțiunea civilă intentată de reclamanta K. E. împotriva pârâtului S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și în consecință, s-a constatat caracterul politic al măsurii administrative a dislocării și stabilirii domiciliului obligatoriu luată asupra reclamantei în perioada (...) - (...) în baza Decretului nr. 83/1949.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că inițial prin acțiunea introductivă de instanță, reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 860.000 Euro cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul suferit prin măsura administrativă a strămutării și stabilirii domiciliului obligatoriu în perioada 2 martie 1948 - 8 august 1963 din localitatea M. Mic, în municipiului Dej, în temeiul Legii nr. 221/2009.
După ce prin decizia C. C. nr. 1358 din 21 octombrie 2010 au fost declarate neconstituționale dispozițiile art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr.
221/2009, reclamanta și-a precizat acțiunea pe dispozițiile art. 998 din
C.civ.
Acțiunea precizată este prescrisă în termenul de 3 ani prevăzut de art. 3 din Decretul nr. 167/1958, coroborat cu art. 8 alin. (1) din același decret, termen ce a început să curgă la 1 ianuarie 1990, când a fost înlăturat regimul comunist din R.ia.
La data de (...) a intrat în vigoare Decretul-lege nr. 118/1990, în baza căruia reclamanta avea posibilitatea să solicite acordarea de daune morale pentru măsura administrativă cu caracter politic.
T. a reținut că nu poate fi luat în considerare ca moment de început al termenului de prescripție, data intrării în vigoare a Legii nr. 221/2009, întrucât prejudiciul și persoana responsabilă de producerea lui au fost cunoscute și puteau fi invocate încă din anul 1990.
A fost admis capătul de cerere privind constatarea caracterului politic al măsurii administrative în temeiul art. 4 alin. (2) din Legea nr. 221/2009, raportat la art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 214/1999, întrucât din adresa nr.
3946/(...) a Ministrului Justiției a rezultat că reclamanta a fost dislocată la data de (...) în baza Decretului nr. 83/1949 din comuna M. Mic, județul Satu Mare și i s-a fixat domiciliul obligatoriu în orașul Dej, măsura fiind ridicată la data de (...), iar prin decizia nr. 1. emisă de C. pentru aplicareaprevederilor Decretului-lege nr. 118/1990 C., s-a stabilit că măsura luată față de reclamantă a avut caracter politic.
S-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului, întrucât față de obiectul acțiunii reclamantei privind obligarea pârâtului S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice la plata daunelor morale pentru prejudiciul cauzat prin măsura administrativă luată împotriva ei, acesta are calitate procesuală pasivă conform art. 25 alin. (2) din Decretul nr. 31/1954.
Împotriva acestei sentințe, au declarat recurs reclamanta și pârâtul.
În recursul declarat de reclamanta K. E., s-a solicitat modificareasentinței recurate, în sensul admiterii în totalitate a acțiunii introductive de instanță.
În motivarea recursului, reclamanta a susținut că tribunalul i-a admis primul capăt de cerere, dar l-a respins pe cel de-al doilea, cu motivarea că s- a prescris dreptul la acțiune în conformitate cu Decretul-lege nr. 118/1990.
Despăgubirile morale ar trebui acordate conform art. 5 alin. (1) din
Legea nr. 221/2009, care constituie temeiul juridic al dreptului de a obține daune morale, chiar în condițiile în care acest articol a fost declarat neconstituțional prin decizia C. C. nr. 1., textul de lege nefiind aplicabil cauzelor aflate pe rol la data pronunțării deciziei, ci eventual le este aplicabil cauzelor înregistrate pe rolul instanțelor ulterior pronunțării sale.
În recursul declarat de pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice,s-a solicitat modificarea sentinței recurate, în sensul respingerii în totalitate a acțiunii.
În motivarea recursului, pârâtul a susținut că nu poate împărtăși optica instanței de fond cu privire la constatarea caracterului politic al măsurii administrative a dislocării și stabilirii domiciliului obligatoriu luată față de reclamantă în perioada (...)- (...) în baza Decretului nr. 83/1949, deși potrivit art. 111 C.pr.civ., o acțiune în constatare poate fi intentată dacă partea justifică un interes.
Or, prin hotărârea nr. 1292 din (...) a Comisiei pentru aplicarea
Decretului-lege nr. 118/1990, reclamantei i-a fost recunoscut statutul de condamnat politic, acordându-i-se o indemnizație lunară în acest sens.
Întrucât măsura administrativă invocată de reclamantă este prevăzută expres în art. 3 din Legea nr. 221/2009, petitul cererii de chemare în judecată privind constatarea caracterului politic al măsurii administrative având ca obiect dislocarea și stabilirea domiciliului obligatoriu este inadmisibil, deoarece faptul că prevederile Decretului nr. 83/1949 nu este enumerat printre cele arătate la art. 3 din Legea nr. 221/2009, nu conduce ca măsura administrativă având ca obiect dislocarea și stabilirea domiciliului obligatoriu întemeiată pe un alt act normativ decât cele arătate în art. 3 din Legea nr. 221/2009 s-ar încadra în prevederile art. 4 alin. (2) din Legea nr. 221/2009.
Prin întâmpinarea depusă la dosar f. 10, reclamanta a solicitat respingerea recursului pârâtului.
Examinând recursurile prin prisma motivelor invocate, C. reține următoarele:
1.) În ceea ce privește recursul reclamantei K. E., C. reține că prima instanță a respins ca fiind prescris capătul de cerere din acțiunea precizată, având ca obiect obligarea pârâtului la plata despăgubirilor în sumă de
860.000 Euro, întemeiate pe dispozițiile art. 998 din C.civ.
Acest capăt de cerere întemeiat pe dispozițiile dreptului comun este într-adevăr prescris, raportat la dispozițiile art. 3 alin. (1) din Decretul nr.
167/1958, având în vedere că 3 ani după 21 decembrie 1989, reclamantaavea posibilitatea să îl cheme pe pârât în judecată și să solicite obligarea lui la plata despăgubirilor, ceea ce nu a făcut.
Acțiunea în despăgubiri întemeiată pe dispozițiile art. 5 alin. (1) lit. a) teza întâi din Legea nr. 221/2009, nu este prescrisă, însă îi lipsește temeiul juridic după ce dispozițiile respective au fost declarate neconstituționale prin decizia nr. 1. a C. C.
În mod greșit a invocat recurenta decizia civilă nr. 1998 din 15 noiembrie 2010 a C. de A. O., deoarece în acel caz recursul s-a exercitat împotriva unei hotărâri definitive, pronunțate la data de 27 mai 2010, intrate în puterea lucrului judecat, anterior deciziei C. C. nr. 1358 din 21 octombrie 2010.
Suprimându-se instituția juridică a dreptului la despăgubiri pentru măsurile administrative cu caracter politic, legea veche nu mai produce efecte juridice asupra situațiilor juridice aflate în curs de constituire.
Așa fiind, în baza art. 304 pct. 9 coroborat cu art. 312 alin. (1) și (3) C.pr.civ., se va respinge recursul reclamantei împotriva sentinței tribunalului, ca nefondat.
2.) În privința recursului pârâtului S. R. prin Ministerul Finanțelor
Publice, C. reține că prima instanță a constatat caracterul politic al măsurii administrative privind fixarea domiciliului obligatoriu în orașul (actualmente municipiul) Dej, în baza Decretului nr. 83/1949, în perioada (...) - (...).
T. și-a întemeiat soluția dată primului capăt de cerere din acțiunea reclamantei, pe adresa nr. 3946/(...), emisă de D. I. M. din cadrul M.ui
Justiției, întemeindu-se pe dispozițiile art. 1 alin. (3) și art. 4 alin. (2) din
Legea nr. 221/2009, precum și pe prevederile art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr.
214/1999.
Conform art. 4 alin. (2) din Legea nr. 221/2009, persoanele care au făcut obiectul unor măsuri administrative, altele decât cele prevăzute la art. 3, pot, de asemenea, solicita instanței de judecată să constate caracterul politic al acestora.
Măsura administrativă a dislocării reclamantei din localitatea de domiciliu pentru o perioadă de peste 14 ani, s-a luat în baza Decretului nr.
83/1949, act normativ care nu este enumerat în cuprinsul art. 3 din Legea nr. 221/2009.
După ce pe parcursul soluționării procesului în prima instanță, Ministerul Finanțelor Publice a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 alin. (1) lit. a) teza întâi din Legea nr. 221/2009, excepție admisă prin decizia C. C. nr. 1., reprezintă o culme a cinismului opunerea pârâtului la obținerea de către reclamantă a unei minime satisfacții morale pentru suferințele îndurate timp de 14 ani de domiciliu forțat, aceea a recunoașterii caracterului politic al măsurii administrative luate cu privire la ea.
Acțiunea în constatare pozitivă declaratorie, este admisibilă în speță, reclamanta având un interes de securitate sau de siguranță în afirmarea unui raport juridic aflat în primejdie din cauza deselor modificări legislative.
Pentru aceste considerente, în baza art. 304 pct. 9 C.pr.civ., coroborat cu art. 312 alin. (1) și (3) C.pr.civ., se va respinge ca nefondat recursul pârâtului împotriva sentinței tribunalului.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanta K. E. și de pârâtul S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, împotriva sentinței civile nr. 328 din 31 martie 2011 a tribunalului C., pronunțată în dosar nr.
(...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 22 iunie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
M.-C. V. T. D. T.-A. N.
GREFIER M. T.
Red.TD/dact.MS
2 ex./(...) Jud.fond: D.I.T.
| ← Decizia civilă nr. 4851/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 1901/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
