Decizia civilă nr. 97/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMI.
DOSAR NR. (...)
D. CIVILĂ NR. 97/A/2011
Ședința publică din 16 februarie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: JUDECĂTOR
S-au luat în examinare apelurile declarate de reclamanta F. L., și, respectiv de pârâtul S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - D. C., împotriva sentinței civile nr. 769 din 21 septembrie 2010, pronunțată de
Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), având ca obiect despăgubiri în baza L. nr.
2..
La apelul nominal se constată lipsa părților.
P. de pe lângă C. de A. C. este reprezentant de procuror S. A. Procedura de citare este legal îndeplinită.
A.urile sunt formulate în termen, au fost comunicate și sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că prin memoriul de apel, pârâtul a solicitat judecarea cauzei în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă (fila 9 din dosar).
Nefiind alte cereri în probațiune de formulat sau excepții de invocat, C. declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra apelurilor.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. solicită respingerea apelului declarat de reclamantă și admiterea în parte a apelului declarat de pârât, sub aspectul înlăturării obligației de plată a despăgubirilor cu titlu de daune morale către reclamantă, având în vedere că s-a constatat neconstituționalitatea prevederilor legale ce constituiau temeiul juridic al acțiunii, astfel că aceasta a rămas fără un fundament legal care să permită instanței acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul moral. Consideră că sentința primei instanțe este legală sub aspectul constatării caracterului politic al măsurii administrative a arestării.
C. reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 769 din 21 septembrie 2010, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...) a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de către reclamanta F. L., împotriva pârâtului S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice prin D. C., și în consecință, s-a constatat caracterul de drept al condamnării politice a defunctului Ienei V., decedat în (...), condamnat prin S. penală nr. 840/(...) pronunțată de T. M. T. O. la 7 ani închisoare corecțională pentru delictul de uneltire contra ordinii sociale prevăzută de art.
209 p. IV Cod penal; s-a constatat caracterul de drept al măsurii administrativpolitice a stabilirii domiciliului forțat al defunctului pe o perioadă de 24 luni conform Deciziei nr. 15988/(...) emisă de M. A. I. și a fost obligat pârâtul să achite reclamantei suma de 4000 euro cu titlu de daune morale și 400 lei (onorariu avocațial) cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că, prin sentința penală nr. 840/0(...), pronunțată de T. M. T. O. în dosarul nr.
871/1953, rămasă definitivă prin D. nr. 548/(...) pronunțată de T. M., antecesorul reclamantei a fost condamnat la 7 ani închisoare corecțională și
2 ani, interdicție corecțională și 200 lei amendă corecțională, pentru delictul de uneltire contra ordinei sociale temeiul art. 209, partea a IV -a Cod penal
și art. 304, 463, C.J.M., reținându-se în sarcina acestuia că a adăpostit în anul 1950, timp de 6 săptămâni într-o groapă săpată în grajdul său pe fugarii Ș. L. și Ș. G. alimentându-i totodată cu carne, grâu și tutun, deși avea cunoștință că sunt fugari și urmăriți de autoritățile statului pentru activitatea lor legionară.
Potrivit adresei nr. 13084/(...) eliberată de formațiunea 0957 Ostrov către Direcțiunea G. a Miliției - Serviciul Evidenței Operative, defunctul a început executarea pedepsei în data (...) și a fost eliberat în (...), executând aproximativ 7 ani.
Având în vedere faptul că antecesorul reclamantei a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 209 Cod penal, tribunalul a constatat că aceasta este de drept o condamnare politică, în conformitate cu prevederile art. 1 alin. 2 lit. a din Legea nr. 2..
Totodată, potrivit deciziei nr. 15988/0(...) emisă de M. A. I. în baza H.C.M. nr. 337/1954, defunctului i s-a fixat domiciliul obligatoriu pe timp de 24 de luni în comuna V., raionul Slobozia, regiunea București începând cu (...).
Așadar, sunt incidente dispozițiile art. 3 din Legea nr. 2., tribunalul a constatat caracterul de drept al măsurii administrative politice a stabilirii domiciliului forțat al defunctului pe perioada arătată.
T. a reținut că articolul 5 alin. 1 lit. a din Legea nr. 2. stabilește criteriile orientative referitoare la cuantificarea daunelor, respectiv durata pedepsei, perioada de timp scursă de la condamnare și consecințele negative produse în plan fizic, psihic și social, precum și măsurile reparatorii deja acordate în temeiul Decretului Lege nr. 118/1990 și a OUG nr. 214/1999.
Traumele morale ale fiecărui condamnat politic au fost generate, pe de o parte, de regimul de detenție inuman, iar pe de altă parte, de urmările acestei condamnări după executarea pedepsei, având consecințe atât în plan familial, material și social.
În ceea ce privește regimul de detenție, este de notorietate faptul că dizidenților politici nu li s-au respectat minimele drepturi privind viața, sănătatea și integritatea corporală, fiind subalimentați, supuși unor munci supraomenești, ținuți în condiții de mizerie, agresați fizic și verbal.
În perioada de detenție, întreaga familie a avut de suferit, gospodărindu-se după plecarea defunctului „să ferească Dumnezeu, greu, cu ajutorul rudelor";, soția acestuia fiind cea care a dus greul, conform declarației martorei P. L.
Li s-au confiscat bunurile, respectiv, fân, paie, porci, oi și porumb acestea fiind transportate de către martorul G. M., la cererea sfatului popular.
Din cauza neajunsurilor materiale, una din fiicele defunctului a decedat, întrucât s-a împuns în deget și era necesară deplasarea la medic, care însă nu s-a putut realiza.
După perioada de detenție, defunctul s-a întors bolnav „stătea strâns adunat și se căia că nu mai poate";.
Având în vedere cele ce preced, tribunalul a considerat că onoarea și demnitatea acestei persoane au fost lezate fără putință de tăgadă, producându-i-se de asemenea și suferință fizică, ca urmare a condițiilor de detenție.
Pentru toate aceste considerente, tribunalul a acordat reclamantei suma de 4000 E., cu titlu de daune morale și a admis în parte pretențiile formulate, raportat la limitările aduse de OUG nr. 6. L. nr. 2.. De asemenea, tibunalul a ținut cont și de drepturile acordate antecesorului reclamantei în temeiul Decretului - Lege nr. 118/1990.
În baza art. 274 C.pr.civ. a obligat pârâtul să achite reclamantului suma de 400 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial conform chitanței nr. 14/(...) eliberată de domnul avocat G. N.
I. Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta F. L., solicitând modificarea în parte a hotărârii atacate și majorarea sumelor achitate cu titlu de daune morale.
În motivarea apelului reclamanta a arătat că defunctul său tată a executat 2555 zile închisoare și 730 zile domiciliu forțat pentru o vinovăție inventată și inexistentă în realitate.
În mod constant C. a statuat că dreptul la libertate are în vedere faptul că orice persoană are dreptul la libertate și siguranță, iar libertatea individuală în accepțiunea ei clasică, adică libertatea fizică a persoanei se referă la necesitatea ca nicio persoană să nu fie privată de libertatea sa în mod arbitral.
Având în vedere regimul de detenție inuman, care avea ca scop declarat exterminarea așa-zișilor dușmani ai poporului și ai clasei muncitoare, consecințele negative pe plan familia, social, precum și intensitatea cu care au fost percepute aceste consecințe, sunt întemeiate pretențiile solicitate în cuantum de 985.300 euro.
II. Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând în principal, respingerea acțiunii, iar în subsidiar reducerea cuantumului despăgubirilor ca urmare a adoptării OUG nr. 6..
În motivarea apelului, pârâtul a arătat că la cuantificarea daunelor morale instanța a avut în vedere aprecieri subiective imposibil de controlat judiciar, ajungându-se la supraevaluarea prejudiciului. Considerentele instanței de fond s-au bazat în cea mai mare parte pe prezumții reținute cu nesocotirea dispozițiilor art. 1203 C. civil. R. la împrejurările speței, o statuare în echitate care să asigure reparația morală impune concluzia caracterului exorbitant al cuantumului despăgubirilor solicitate de reclamantă.
În al doilea rând, a fost criticată sentința și cu privire la obligarea pârâului la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 400 lei, întrucât răspunderea pârâtului nu derivă dintr-o culpă procesuală, ci este vorba de o răspundere obiectivă stabilită prin lege.
A.ul declarat de reclamant este nefondat iar apelul declarat de pârâteste fondat parțial pentru următoarele considerente:
Legea nr. 2., privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, a fost modificată prin OUG nr. 6. plafonând cuantumul despăgubirilor pentru prejudiciu moral până la 10.000 euro pentru persoana care a suferit condamnarea și 5.000 euro pentru soțul/., descendenții de gradul I și 2500 euro pentru descendenții de gradul II.
Prin D. nr. 1354/20 octombrie 2010 au fost declarate neconstituționale dispozițiile art. 1 pct. 1 și art. II din OUG nr. 6., reținându-se de Curtea Constituțională că această ordonanță creează premisele unei discriminări între persoane, care deși se găsesc în situații obiectiv identice, beneficiază de un tratament juridic diferit, ceea ce contravine art. 16 alin. 1 din Constituție. De asemenea, s-a statuat că OUG nr. 62/2001, încalcă și principiul neretroactivității consacrat de art. 15 alin.
2, întrucât se aplică și situațiilor în care există o hotărâre judecătorească pronunțată în primă instanță și care, deși nedefinitivă, poate fi legală și temeinică prin raportare la legislația aflată în vigoare la data pronunțării acesteia.
În 21 octombrie 2010 prin D. nr. 1. octombrie 2010 a fost admisă excepția de neconstituționalitate a art. 5 lit. a din Legea nr. 2., care stabilea posibilitatea acordării despăgubirilor pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare.
În esență Curtea Constituțională a arătat că în materia despăgubirilor pentru daune morale suferite de persoanele persecutate din motive politice în perioada comunistă existau două norme juridice, art. 4 din Decretul-lege nr. 118/1990 și art. 5 din Legea nr. 2. cu aceeași finalitate - acordarea unor sume de bani persoanelor persecutate, existând o legiferare paralelă. Invocându-se art.14 din Legea nr. 24/2000 (privind normele de tehnică legislativă) care stabilește principiul „unicității reglementării în materie";, precum și de faptul că în materia reparațiilor trebuie să existe o legislație clară, precisă, adecvată, proporțională, care să nu dea naștere la interpretări și aplicări diferite, s-a constatat că art. 5 lit.a din Legea nr. 2., contravine dispozițiilor art. 1 alin. 1 și 5 din legea fundamentală.
Aceste decizii au fost publicate în Monitorul Oficial nr. 761 din (...) și după cum rezultă din art. 147 Constituție „dispozițiile din legi și ordonanțele în vigoare, constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, nu pun de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției.
Dispozițiile Curții Constituționale prin care s-a constat neconstituționalitatea unor dispoziții sau acte normative sunt obligatorii și definitive, supuse unui regim legal, care le declară universal valabile cu efecte „erga omnes"; - după cum rezultă din dispozițiile art. 31 al. 1 din L.47/1992.
Prin urmare aceste decizii sunt obligatorii pentru instanță și părți și în această cauză deoarece sunt opozabile tuturor. Termenul de 45 zile în care Parlamentul sau Guvernul ar fi putut adopta alte dispoziții legale, în prezenta materie, compatibile cu Constituția este depășit, situație în care dispozițiile legale declarate neconstituționale - art.5 lit. a din Legea nr. 2. - au rămas fără efecte juridice.
Așadar în lipsa intervenției Parlamentului în vederea adoptării unor noi dispoziții legale compatibile cu Constituția, potrivit dispozițiilor art. 31 al. 3 din L. 47/1992, acțiunile întemeiate pe art. 5 lit. a Legea nr. 2. au fost lipsite de fundament legal.
Prin deciziile constituționale invocate, Curtea Constituțională nu a abrogat și nu a modificat dispozițiile legale supuse controlului, ci a împiedicat producerea efectelor juridice de către dispozițiile declarate neconstituționale.
În considerentele deciziei Curții Constituționale, s-a analizat dacă persoanele care aveau înregistrate acțiuni ar putea susține că aveau „o speranță legitimă"; la bun, cum a fost consacrată de jurisprudența C. Curtea Constituțională a considerat că reclamanții nu avea speranțe legitime în obținerea compensațiilor, deoarece dispoziția referitoare la obținerea compensațiilor nu a fost anulată ca urmare a unui mecanism ad-hoc, extraordinar, ci ca rezultat al exercitării controlului de constituționalitate"; - cauza Slavos vs. Bulgaria.
Fiind dezlegat și acest aspect de către Curtea Constituțională, instanțele ordinare nu mai au căderea să interpreteze „speranța legitimă";, în alt sens, dezlegările date de Curtea Constituțională fiind obligatorii.
Chiar dacă D. nr. 1358/2010 a fost publicat în (...), acesta se aplică și proceselor în curs, întrucât efectele juridice ale unei decizii pronunțate de C. C. nu pot fi asimilate efectele unei legi noi care modifică sau abrogă o dispoziție legală.
Nu este fondată critica pârâtului apelant potrivit căreia acesta nu se află în culpă procesuală și nu trebuie obligat la cheltuieli de judecată deoarece prin întâmpinare poziția procesuală a acestuia a fost în sensul respingerii acțiunii. Apoi prin sentința pronunțată, instanța de fond a constatat caracterul politic al condamnării defunctului Ienei V. care în sine reprezintă o reparație morală, curtea menținând aceste dispoziții ale sentinței.
Respingerea petitului privind daunele morale nu se datorează faptului că reclamanta ar fi investit instanța cu o acțiune nefondată ci datorită constatării neconstituționalității dispozițiilor legale mai sus arătate, care nu- i pot fi imputabile acesteia. Culpa în acest caz îi aparține pârâtului S. R., care a edictat unui act normativ (ulterior declarat neconstituțional și a generat un val de procese care au implicat si cheltuieli judiciare importante pentru persoanele vizate de aplicarea L..
Prin urmare, curtea constată că în mod legal cu respectarea dispozițiilor art. 274 C.Pr.Civ. a fost obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru considerentele mai sus reținute, curtea în temeiul art. 296
C.Pr.Civ. va admite în parte apelul declarat de pârâtul S. R. prin Ministerul
Finanțelor Publice - D. G. a F. P. C. împotriva sentinței civile nr. 769 din 21septembrie 2010 a T.ui C., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o schimbă în parte în sensul că înlătură dispoziția de obligare a pârâtului la plata daunelor morale în sumă de 4000 euro, în favoarea reclamantei, fiind menținute restul dispozițiilor. Va respinge apelul reclamantei F. L. împotriva aceleiași sentințe.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.
D E C I D E :
Admite în parte apelul declarat de pârâtul S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - D. G. a F. P. C. împotriva sentinței civile nr. 769 din 21 septembrie 2010 a T.ui C., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o schimbă în parte în sensul că înlătură dispoziția de obligare a pârâtului la plata daunelor morale în sumă de 4000 euro, în favoarea reclamantei.
Menține restul dispozițiilor.
Respinge apelul reclamantei F. L. împotriva aceleiași sentințe. D. este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 16 februarie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER T. A. N. T. D. M. T.
Red. T.A.N. dact. GC
5 ex/(...)
Jud.primă instanță: O.C.T.
| ← Decizia civilă nr. 1901/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 1776/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
