Decizia civilă nr. 3488/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 3488/R/2011
Ședința publică din data de 7 octombrie 2011
Instanța constituită din:
Președinte : ANA I.
Judecători : D.-L. B.- vicepreședinte al Curții de A. C.
A. C. Grefier : S. - D. G.
S-a luat în examinare recursurile declarate de reclamanta F. G. C. E.
și de pârâții P. M. D. și M. D. împotriva sentinței civile nr.478/ din 17 mai
2011, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), având ca obiect P. în baza L. nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentanta reclamantei recurente, avocat Ș. A. în substituirea domnului avocat B. A., cu delegație de substituire la dosar, lipsă fiind reprezentanții pârâților recurenți.
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin întâmpinarea formulată și înregistrată prin serviciul de registratură al instanței, la data de
21 septembrie 2011, reclamanta recurentă a solicitat respingerea recursului declarat de P. mun. D. și menținerea sentinței atacate privitor la plata cheltuielilor de judecată, cu consecința obligării recurentului la plata cheltuielilor de judecată.
Nefiind formulate alte cereri ori excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată, declară închise dezbaterile și acordă cuvântul cu privire la recursul formulat.
Reprezentanta reclamantei recurente solicită admiterea recursului propriu, astfel cum a fost formulat, modificarea în parte a sentinței atacate, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), în sensul admiterii și a capătului de cerere referitor la restituirea în natură a terenului liber de construcții înscris în CF 15537 colectivă D., nr. top 165/1, înscrierea în Cf a dreptului ei d proprietate cu privire la acest teren și anularea încheierii de intabulare a dreptului de proprietate al S. Român, cu cheltuieli de judecată potrivit chitanței aflată la fila 5 din dosar.
În susținerea recursului, recurenta a arătat că din actele dosarului nu rezultă că SC P. SA i s-ar fi atribuit vreo suprafață de teren și că nu se putea face acest lucru decât prin eliberarea unui certificat de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului în condițiile L. nr. 1.. Cum un asemenea certificat nu există, și chiar dacă s-ar avea în vedere că SC P. i s- ar cuveni 337,15 mp suprafață corespunzătoare cotei părți din părțile indivize comune, prin însumarea acestei suprafețe cu suprafața de 295,44 mp ar rămâne o suprafață disponibilă de 814,41 mp. prin urmare, aceastăsuprafață la care s-ar adăuga și suprafața de 337,15 mp ar rezulta că suprafața ce poate fi restituită în natură este de 1151,56 mp.
Cu privire la recursul formulat de pârâții recurenți, solicită respingerea acestuia, potrivit motivelor expuse pe larg prin întâmpinare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 4. mai 2011, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...) a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta F. G.-C.-E., în contradictoriu cu pârâtul P. municipiului D., și, în consecință: a fost obligat pârâtul P. municipiului D. să înainteze notificarea formulată de reclamantă și dosarul aferent instituției implicate în procesul de privatizare - A.
Prin aceeași sentință, a fost respins ca lipsit de obiect petitul privind anularea D. nr.20119/09 iunie 2006 emisă de pârâtul P. municipiului D. și a fost respins petitul de restituire în natură a imobilului situat în D., Piața Bobâlna nr.7, înscris în C.F. nr.2777 D., nr.top.165/1, actualmente înscris în C.F. nr.15537 col. D., nr.top.165/1/S și în C.F. nr.15538 ind. D., nr.top.165/1/VIII și rectificare C.F. prin anularea încheierii de întabulare în baza cărora Statul Român s-a întabulat.
Pârâtul a fost obligat să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 2390 lei.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că prin sentința civilă nr.1287 din (...) a Judecătoriei D., a fost admisă cererea de intervenție formulată de SC P. SA în contradictoriu cu F. G., M. D. și P. municipiului D., a fost respinsă excepția lipsei de interes, s-a constata nulitatea absolută a dispoziției nr.219/2006 emisă de pârâtul P. municipiului D., fiind obligată reclamanta și pârâții la plata cheltuielilor de judecată.
Prin Decizia civilă nr.1. pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar civil nr.(...) au fost respinse ca nefondate recursurile formulate de reclamanta F. G. și P. municipiului D. împotriva sentinței civile nr.1. pronunțată de
Judecătoria Dej, care a fost menținută în întregime.
În considerentele acestei decizii s-a reținut că imobilul în litigiu, urmare a exproprierii a ajuns în administrarea operativă a antecesoarei intervenientei SC P. SA, care prin dispozițiile L. nr.1. a devenit proprietara imobilului, imobil care prin privatizare ca urmare a înstrăinării părților sociale a ajuns în proprietatea intervenientei. S-a reținut, de asemenea că argumentele legate de incidența dispozițiilor art.17 din Decretul lege nr.115/1938 nu pot fi primite, fiind înlăturate de dispozițiile legii speciale, adică Legea nr.1.. În aceste condiții, lipsa înscrierii în CF a dreptului de proprietate al intervenientei nu duce la aplicarea dispozițiilor art.21 din Legea nr.10/2001, întrucât regimul juridic al acestui imobil trebuie analizat în ansamblul tuturor normelor care guvernează acest bun și nu disparat.
Urmare a soluționării cererii de intervenție cu privire la anularea dispoziției nr.2. emisă de P. municipiului C.-N. în contradictoriu cu reclamanta face ca în prezenta cauză petitul de anulare a aceleiași dispoziții să rămână fără obiect.
Cu privire la acțiunea precizată a cărei soluționare pe fond s-a cerut de către reclamantă aceasta a fost respinsă pentru considerentele ce urmează.
Din cuprinsul sentinței civile nr.1., precum și al deciziei civile nr.1. reiese că s-a statuat irevocabil asupra faptului că imobilul în litigiu a trecut în proprietatea antecesoarei SC P. SA în baza art.20 din Legea nr.1. ca nouăsocietate comercială constituită prin reorganizare. În cursul procesului de reorganizare statul a devenit acționar al acestei societăți, iar în cursul procesului de privatizare prin vânzarea pachetului majoritar deținut de stat în baza contractului de vânzare-cumpărare acțiuni nr.CJ din (...) intervenienta a devenit acționar și asupra acțiunilor deținute de stat. E. adevărat că acest contract de vânzare-cumpărare a avut ca obiect acțiunile deținute de stat și nu bunul sau o cotă din bunul în litigiu, însă la momentul reorganizării în baza legii nr.1. antecesoarea intervenientei a devenit proprietara acestui bun care , din punct de vedere valoric a fost inclus în capitalul social, iar bunul a intrat în patrimoniul aceleiași societăți. Statul devenit acționar al acestei societăți nu a mai putut vinde bunul sau o cotă din bun, ci doar acțiunile deținute la această societate.
Prin urmare, susținerea reclamantei conform căreia contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni de către SC P. SA de la fostul FPS nu a avut ca obiect aceste bun, ci acțiuni nu poate fi primită, acțiunile nefiind altceva decât expresia valorică a aportului statului la constituirea capitalului social al acestei societăți. Prin aducerea bunului sau unei cote ca și aport, valoarea acestuia intră în capitalul social, dreptul statului se exprimă în acțiuni, iar prin vânzarea acestora statul nu mai are nici un drept asupra capitalului social al acestei societăți, iar bunul a intrat în patrimoniul acestei societăți. În aceste condiții, statul, în speță reprezentat de P. municipiului D. nu mai are nici un drept asupra acestui bun, bun care nu se încadrează în prevederile art.21, iar potrivit prevederilor art.25 alin.2 din aceeași lege pârâții nu sunt unitate deținătoare.
În consecință, restituirea putând fi dispusă doar de către unitatea deținătoare, calitate pe care pârâtul din prezenta cauză nu o îndeplinește, cererea de restituire în natură a imobilului a fost respinsă. Cu privire la petitele de anulare a încheierilor de întabulare și înscrierea dreptului de proprietate al reclamantei, cererile au fost, de asemenea respinse ca o consecință a respingerii petitului de restituire, cât și al faptului că existând un alt proprietar actual al imobilului în litigiu al cărui drept nu a fost contestat nu poate opera rectificarea de carte funciară și în raport de acesta. O rectificare de CF doar în raport cu statul român nu prezintă interes pentru reclamantă atâta timp cât bunul aparține altui proprietar și nu poate fi restituit în natură.
Întrucât dispoziția nr.2. nu mai este în ființă, iar notificarea reclamantei cu privire la imobilul în litigiu nu a primit o soluționare pe fond, tribunalul a apreciat că față de lipsa calității de deținător al imobilului de către municipiul D. și a faptului că imobilul a fost legal înstrăinat în procesul de privatizare, competența de soluționare aparține instituției implicate în procesul de privatizare căreia pârâții trebuie să le comunice notificarea reclamantei și dosarul aferent imobilului, conform dispozițiilor art.29 alin.3 din Legea nr.10/2001. Deși, față de nesoluționarea de mai bine de 10 ani a notificării reclamantei se impunea ca în prezenta cauză acesta să primească o soluție pe fond, acest lucru nu este posibil datorită limitelor casării de care instanța de fond trebuie să țină seama.
În baza dispozițiilor art.26 și 29 alin.3 din Legea nr.10/2001 tribunalul a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta F. G. în contradictoriu cu P. municipiului D. și a obligat pârâtul P. municipiului D. să înainteze notificarea formulată de reclamantă și dosarul aferent instituției implicate în procesul de privatizare - A.
Instanța a respins ca lipsit de obiect petitul de anulare a D. nr.2019/09 iunie 2006 emisă de pârâtul P. municipiului D., și a respinspetitul de restituire în natură a imobilului situat în D., Piața Bobâlna nr.7, înscris în C.F. nr.2777 D., nr.top.165/1, actualmente înscris în C.F. nr.15537 col. D., nr.top.165/1/S și în C.F. nr.15538 ind. D., nr.top.165/1/VIII și rectificare C.F. prin anularea încheierii de întabulare în baza cărora Statul Român s-a întabulat.
In temeiul art.274 Cod de procedură civilă a obligat pârâtul să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 2390 lei.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termenul legal reclamanta, solicitând modificarea în parte sentinței atacate, în sensul restituirii în natură și a terenului liber de construcții, înscris în CF col.
15537 D., nr. top 165/1 și care nu a fost înstrăinat cumpărătorului apartamentelor înscrise în Cf 15537 col. D., înscrierea în Cf a dreptului de proprietate al reclamantei cu privire la acest teren, concomitent cu anularea încheierii de intabulare al dreptului de proprietate al S. Român și radierea dreptului de proprietate al acestuia din cartea funciară.
În motivarea recursului întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și 312
Cod proc.civ., recurenta a arătat că instanța de fond în mod nelegal a respins cererea de restituire a terenului care nu a fost vândut ori atribuit cumpărătorilor de locuințe și nici SC P. SA.
Potrivit depozițiilor L. nr. 112/1995, cu ocazia vânzării locuințelor către chiriași, acestora li s-au atribuit și cote părți din teren, din însumarea suprafețelor atribuite rezultă că suprafața aferentă locuințelor cumpărate și atribuită este de 295, 44 mp, rămânând suprafața disponibilă de 1151,56 mp. Din documentele depuse la dosarul cauzei nu rezultă atribuirea vreunei suprafețe de teren către SC P. SA, astfel că suprafața de 1151,56 mp poate fi restituită în natură, acest teren aflându-e în proprietatea S. Român.
Sentința a fost atacată cu recurs și de P. mun. D., care a solicitat modificarea în parte, în sensul exonerării pârâtului de la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului, pârâtul a arătat că sentința atacată a fost dată cu aplicarea greșită a legii, deoarece nu a ținut seama de dispozițiile art. 275 Cod proc.civ., care prevăd că pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfățișarea pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată. Din actele dosarului nu rezultă că pârâtul s-ar fi opus admiterii pretențiilor formulate de reclamantă, astfel că nu datorează cheltuieli de judecată.
Prin întâmpinarea depusă reclamanta s-a opus admiterii recursului declarat de pârât, arătând că acesta este în culpă procesuală întrucât nu și- a executat obligațiile ce-i revin prin lege, nu a recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile reclamantei și, mai mult, a depus la dosar apărări în favoarea sa.
Examinând recursul declarat de reclamantă prin prisma motivelor invocate, curtea apreciază că este nefondat și în baza art.312 alin. 1 Cod proc.civ., urmează să-l respingă pentru următoarele considerente:
Recurenta susține că în mod nelegal i-a rost respinsă cererea de restituire a terenului, care nu a fost vândut ori atribuit cumpărătorilor de locuințe și nici SC P. SA. Susținerea recurentei este nefondată având în vedere cărțile funciare aflate la dosarul cauzei nr. (...) a T. C., de unde rezultă că în Cf inițial 2777 D. sub A+3 nr. top 165/1 casă cu etaj cu 13 camere, currte, grădină intravilan în suprafață de 402 stjp a fost trecută în proprietatea S. Român în baza Decretului nr. 92/1950 cu titlu denaționalizare iar în baza decretului nr. 134/1949 asupra imobilului de sub A+3, porțiunile din schița anexată se notează administrarea operativă directă a Sfatului P.ular Regional C. - secțiunea Sănătății Oficiul Farmaceutic Regional C.. Procesul verbal întocmit cu ocazia preluării farmaciei „Fortuna"; care funcționa în acest imobil întocmit la (...) în temeiul decretului nr.
134/1949 fiind semnat de proprietara imobilului Kremer R..
În același CF sub B + 15, dreptul de proprietate asupra imobilului de sub A+3 se transcrie în Cf 15538 și col.15537 în favoarea vechiului proprietar.
În CF 15537 col. este înscrisă casă în str. P-ța Bolbâlna nr. 7 cu terenul în suprafață de 1447 mp cu părțile indivize comune poartă intrare, gang, gang intrare, împrejmuiri, hol acces, terasă, zidurile mediane, planșee, podul clădirii, învelitoare, acord apă canal, gaz metan, curent electric și teren.
În CF 15537 ind. D. B+1 este înscris dreptul de proprietate al vechiului proprietar Statul Român asupra părților indivize comune descrise sub A+1 aduse aici din CF 2777 D., iar în Cf ind. 15538 D. este înscris dreptul de proprietate al S. Român în cotă de 1/1 parte.
Prin sentința civilă nr. 1. și decizia civilă nr. 1. a T. C., s-a statuat în mod irevocabil asupra faptului că imobilul în litigiu a trecut în proprietatea antecesoarei SC P. SA în baza art. 20 din Legea nr. 1. ca nouă societate comercială, constituită prin reorganizare. În cursul procesului de reorganizare statul a devenit acționar al acestei societăți, iar în cursul procesului de privatizare prin vânzarea pachetului majoritar deținut de stat, în baza contractului de vânzare-cumpărare acțiuni nr. CJ din 8 decembrie
1999 intervenienta a devenit acționar și asupra acțiunilor deținute de stat.
A. contract de vânzare-cumpărare a avut ca obiect acțiunile deținute de stat și nu bunul sau o cotă din bunul în litigiu, însă în momentul reorganizării în baza L. nr. 1. antecesoarea intervenientei a devenit proprietara acestui bun, care din punct de vedere valoric a fost inclus în capitalul social iar bunul a intrat în patrimoniul aceleiași societăți. Statul devenind acționar al acestei societăți nu a mai putut vinde bunul sau o cotă din bun, ci doar acțiunile deținute la această societate.
SC P. SA s-a constituit în temeiul L. nr. 1. prin HGR nr. 1., iar în baza art. 20 alin. 2 al L. nr. 1. și art. 2 al. HGR nr. 1. bunurile inventariate și reevaluate după procedura prev. de HGR 9. sunt proprietatea societății comerciale constituite prin reorganizare. În acest sens este și jurisprudența Curții de A. C., decizia civilă nr. 1. în care se reține că „bunurile societăților comerciale nu constituie proprietate de stat, ci proprietate privată";, deoarece potrivit art. 5 și art. 20 alin. 2 din Legea nr. 1., titularul dreptului de proprietate este regia autonomă sau societatea comercială, aceste texte având drept consecință dispariția vechiului drept de administrare directă al fostelor unități de stat și dobândirea de către societățile comerciale nou înființate a dreptului de proprietate asupra bunurilor din patrimoniul lor.
Prin aducerea bunului sau a unei cote ca și aport, valoarea acestuia intră în capitalul social, dreptul statului se exprimă în acțiuni, iar prin vânzarea acestora, statul nu mai are nici un drept asupra capitalului social al acestei societăți, iar bunul a intrat în patrimoniul societății.
Prin urmare, susținerea recurentei față de cele reținute în aliniatele precedente că este îndreptățită la restituirea terenului în suprafață de
1151,56 mp teren liber, care nu a fost atribuit cumpărătorilor de locuințe și nici SC P. SA este nefondată.
Conform dispozițiilor art. 26 alin. 1 din Legea nr.10/2001, „dacă restituirea în natură nu este posibilă, deținătorul imobilului sau, după caz, entitatea învestită potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării este obligată ca, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată, în termenul prevăzut la art. 25 alin. (1), să acorde persoanei îndreptățite în compensare alte bunuri sau servicii ori să propună acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, în situațiile în care măsura compensării nu este posibilă sau aceasta nu este acceptată de persoana îndreptățită";.
Având în vedere aceste dispoziții, cât și cele reținute cu privire la situația juridică a terenului, soluția instanței de fond prin care a fost respins capătul de acțiune privind restituirea în natură a terenului în litigiu
și de obligare a pârâtului P. municipiului D. să înainteze notificarea formulată de reclamantă și dosarul aferent către A., este legală.
Susținerea recurentei legată de inexistența unui certificat de atestare a dreptului de proprietate nu are relevanță în prezenta cauză, dreptul intervenientei așa cum s-a arătat, transmițându-se se prin efectul L. nr. 1..
Prin dispoziția nr. 90 din (...) pârâtul P. mun. D. a respins notificarea înregistrată sub nr. 4256/(...), cu motivarea că imobilul revendicat nu se află în proprietatea S. Român, ci a intrat în proprietatea SC P. SA.
Ulterior, la data de 9 iunie 2006, prin dispoziția nr. 2. pârâtul P. mun.
D. emite o nouă dispoziție prin care respinge aceeași notificare înregistrată sub nr. 4256/(...), cu aceeași motivare că imobilul revendicat nu se află în proprietatea S. Român, ci a intrat în proprietatea SC P. SA.
Prin sentința civilă nr. 1287/(...) a Judecătoriei D. a fost admisă cererea de intervenție formulată de SC P. SA în contradictoriu cu F. G., P. mun. D. și M. D., a fost respinsă excepția lipsei de interes, s-a constatat nulitatea absolută a dispoziției nr. 2. emisă de pârâtul P. municipiului D.
Prin decizia civilă nr. 1. pronunțată de Tribunalul Cluj, au fost respinse ca nefondate recursurile formulate de reclamanta F. G. și P. mun.
D. împotriva sentinței civile nr. 1., pronunțată de Judecătoria Dej, care a fost menținută în întregime.
Prin aceste hotărâri s-a reținut că SC P. SA este proprietara imobilul în litigiu, imobil care, prin privatizare, ca urmare a înstrăinării părții sociale a ajuns în proprietatea intervenientei în baza L. nr. 1.0.
Constatarea nulității absolute a dispoziției nr. 2. emisă de P. mun. D., în contradictoriu cu reclamanta, prin aceste hotărâri judecătorești fac ca în prezenta cauză, capătul de acțiune în anularea dispoziției nr. 2. să rămână fără obiect, motiv pentru care soluția instanței de fond prin care respinge acesta capăt de acțiune este legală.
În ce privește critica recurentei privind anularea încheierii de intabulare al dreptului de proprietate al S. Român cu privire la teren și înscrierea în CF a dreptului ei de proprietate, curtea reține că aceasta este nefondată, având în vedere că în cauză s-a dispus trimiterea notificării și dosarului aferent instituției implicate în procesul de privatizare A. în vederea soluționării notificării. Mai mult, existând un alt proprietar al imobilului în litigiu, o eventuală rectificare de carte funciară și în raport cu acesta nu poate opera, iar rectificarea de CF doar în raport cu Statul Român nu prezintă interes pentru reclamantă atâta vreme cât bunul aparține altul proprietar.
Examinând recursul declarat de pârât, prin prisma motivelor invocate, curtea apreciază că este nefondat și în baza art.312 alin. 1 Cod proc.civ., urmează să-l respingă pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 274 alin. 1 Cod proc.civ., partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere să plătească cheltuieli de judecată.
Conform dispozițiilor art. 25 alin. 1 din Legea nr.10/2001, „în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare potrivit art. 23 unitatea deținătoare este obligată să se pronunțe, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată, asupra cererii de restituire în natură";. A.e dispoziții se coroborează și cu cele ale art. 26 și 29 alin. 3 din Legea nr.10/2001, potrivit cărora, P. are obligația de a înainta notificarea formulată de reclamantă împreună cu dosarul aferent instituției implicate în procesul de privatizare A. în vederea soluționării acesteia.
Cum pârâtul P. municipiului D. nu și-a îndeplinit această obligație, fiind în culpă procesuală în mod legal a fost obligat de instanța de fond să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 2390 lei.
PENTRU A.E MOTIVE ÎN NUMELE L.
D E C I D E :
Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanta F. G. C. E.
și de pârâții P. M. D. și M. D. împotriva sentinței civile nr. 478 din 17 mai
2011 a T. C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 7 octombrie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER ANA I. D.-L. B. A. C. S. - D. G.
Red. IA dact. GC
2 ex/(...)
Jud.primă instanță: A.S.S.
| ← Decizia civilă nr. 1588/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 278/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
