Decizia civilă nr. 2248/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMI.
DOSAR NR. (...)
D. CIVILĂ NR. 2248/R/2011
Ședința publică din 22 iunie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:
JUDECĂTORI:
M.-C. V.
T. D. - președintele Secției civile
T.-A. N.
GREFIER:
M. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții P. E. și P. A.-I., precum și recursul declarat de pârâtul S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE -. C. împotriva sentinței civile nr. 330 din 31 martie
2011, pronunțată de T. în dosarul nr. (...), având ca obiect despăgubiri în baza Legii nr. 221/2009.
P. de pe lângă C. de A. C. este reprezentant de doamna procuror S. A.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă reprezentantul reclamanților-recurenți P. E. și P. A.-I., avocat M. M., lipsă fiind reprezentantul pârâtului-recurent.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 16 iunie 2011, pârâtul-recurent a depus la dosar prin registratura instanței, întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului declarat de reclamanți ca fiind nefondat. Se comunică un exemplar din întâmpinare reprezentantului reclamanților-recurenți.
La termenul de azi, reprezentantul reclamanților-recurenți depune la dosar delegația de reprezentare, întâmpinare și copia unei decizii civile pronunțată de C. de A. O. cu titlu de practică judiciară.
C., pune în discuția reprezentantului reclamantei-recurente și a reprezentantei P.ui de pe lângă C. de A. C., natura căi de atac promovate de pârât, deoarece prin art. X. din Legea nr. 202/2010 s-au adus modificări art. 4 din Legea nr. 202/2010, în sensul introducerii unui nou alineat, prin care se stabilește că hotărârea tribunalului este supusă recursului care este de competența curților de apel, iar sentința atacată în prezenta cauză a fost pronunțată la data de 3 martie 2011, după intrarea în vigoare a Legii nr.
202/2010.
Reprezentantul reclamantei-recurente și reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. arată că raportat la prevederile legale, natura căii de atac formulată de pârât este recursul iar nu apelul, cum greșit a specificat pârâtul.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, C. declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursurilor.
Reprezentantul reclamantei-recurente susține recursul așa cum a fost formulat în scris, solicită admiterea acestuia , modificarea sentinței recurate
și în consecință admiterea acțiunii în totalitatea ei, întrucât în apreciere sa, dispozițiile deciziei de neconstituționalitate nr. 1. nu se aplică cauzelor introduse anterior datei publicării acestei decizii a Curții Constituționale.
Solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat de pârât.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C., pune concluzii în sensul respingerii ambelor recursuri. Consideră că recursul declarat de pârât nu este fondat, întrucât în mod greșit prin acesta se critică hotărârea instanței sub aspectul constatării caracterului politic al măsurii dislocării. Măsura a fost dispusă în baza Decretului 83/1949, și a fost interpretată prin prisma prevederilor Legii nr. 221/2009. Solicită de asemenea respingerea recursului declarat de reclamantă întrucât cu privire la despăgubirile pentru prejudiciul moral suferit, au intervenit prevederile deciziei de neconstituționalitate care nu se aplică cauzelor în care la data publicării ei s-au pronunțat hotărâri definitive.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 330/(...) pronunțată de Tribunalul Cluj s-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune și a fost respins capătul de cerere din acțiunea formulată de reclamanții P. E. M. I. și P. A. I. împotriva pârâtului S. R. prin M. F. P., având ca obiect obligarea pârâtului la plata despăgubirilor în sumă de 860.000 euro, dreptul la acțiune fiind prescris; a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanții P. E. M. I. și P. A. I., împotriva pârâtului S. R. prin M. F. P. și, în consecință, s-a constatat caracterul politic al măsurii administrative a strămutării și stabilirii domiciliului obligatoriu luată asupra reclamanților în perioada (...)-(...), în baza Decretului nr.83/1949.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că prin acțiunile inițiale reclamanții au solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de câte 860.000 euro, cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin măsura administrativă a strămutării și stabilirii domiciliului obligatoriu și și-au întemeiat în drept acțiunea pe dispozițiile art.5 alin.1 lit. a din Legea nr.221/2009
Prin decizia nr.1. a Curții Constituționale, publicată în Monitorul
Oficial nr.761/(...), a fost admisă excepția de neconstituționalitate ridicată de S. român, prin Ministerul Finanțelor Publice - D. G. a F. P. C. și s-a constatat că prevederile art.5 alin.(1) lit.a) teza întâi din Legea nr. privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, cu modificările și completările ulterioare, sunt neconstituționale.
NK "file:///C:\Documents%20and%20Settings\user\Sintact%202.0\cache
\Legislatie\temp\00068397.htm" |Constituție, dispozițiile din legile constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale dacă, în acest interval, Parlamentul nu pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept.
În consecință, instanța a constatat că, în condițiile în care de la data publicării deciziei menționate au trecut 45 de zile, fără să intervină nici o modificare a dispozițiilor art. 5 alin.1 lit. a din Legea nr.221/2009, aceste dispoziții și-au încetat efectele juridice.
Prin precizarea de acțiune, reclamanții a arătat că înțelege să invoce dispozițiile art.998 C.civ. privind răspunderea civilă delictuală.
Referitor la excepția prescripției dreptului la acțiune, instanța a reținut că potrivit dispozițiilor art.3 din Decretul nr.167/1958 „termenul prescripției este de 3 ani";, iar conform dispozițiilor art.8 alin.1 "prescripția dreptului la acțiune în repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicită, începe sa curgă de la data cînd păgubitul a cunoscut sau trebuia sa cunoască, atît paguba cît și pe cel care răspunde de ea";.
În speță, instanța a considerat că dreptul la acțiune al reclamanților pentru obligarea statului la plata daunelor morale pentru prejudiciul moral suferit ca urmare a măsurii administrative cu caracter politic s-a născut (doar teoretic, având în vedere aspectele care urmează să fie analizate) la data încetării acestei măsuri, deoarece în acel moment aceștia cunoșteau toate elementele esențiale pentru angajarea răspunderii civile delictuale.
Cu toate acestea, fiind evident că o acțiune a reclamanților ar fi fost lipsită de succes în timpul regimului comunist și ar fi condus în mod cert la represalii din partea autorităților comuniste, instanța a considerat că dreptul efectiv la acțiune s-a născut abia în momentul schimbării regimului comunist, respectiv la data de 1 ianuarie 1990, în acest sens fiind și jurisprudența Înaltei Curți de C. și J.
Totodată, instanța a mai reținut că la data de (...) a intrat în vigoare
Decretul-lege nr.118/1990 prin care au fost acordate o serie de drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945 și prin care a fost recunoscut implicit caracterul abuziv și ilicit al măsurilor luate de autoritățile comuniste față de opozanții regimului, astfel încât reclamanții ar fi avut posibilitatea să solicite acordarea de daune morale pentru măsura administrativă cu caracter politic suferit, dacă apreciau că drepturile acordate prin acest act normativ sunt insuficiente pentru acoperirea prejudiciului suferit de aceștia.
Instanța nu a putut lua în considerare ca moment de început al termenului de prescripție data intrării în vigoare a Legii nr. 221/2009, întrucât caracterul ilicit, prejudiciul, precum persoana care răspunde au fost cunoscute și puteau fi invocate încă din anul 1990, așa cum s-a reținut mai sus.
În ceea ce privește capătul de cerere privind constatarea caracterului politic al măsurii administrative, din adresa nr. P-212/(...) a M.ui Justiției, D. Instanțelor Militare a rezultat că familia reclamanților a fost strămutată la data de (...) din comuna D., jud. Satu Mare și s-a fixat domiciliul în Dej, ca urmare a exproprierii bunurilor în baza Decretului nr.83/1949. La data de (...), prin ordinul MAI nr. 7. s-au restricțiile domiciliare.
Prin deciziile nr. 1330/1991 și 1331/1991 emise de C. pentru aplicarea prevederilor Decretului-lege nr. 118/1990 C. s-a stabilit că măsura luată asupra familiei reclamanților a avut caracter politic.
Raportat la stare de fapt descrisă mai sus și ținând cont de aceste dispoziții legale, instanța a considerat întemeiată cererea reclamanților privind constatarea caracterului politic al măsurii administrative a strămutării și stabilirii domiciliului obligatoriu, fiind evident că faptelepentru care s-a luat această măsură intră în categoria celor prevăzute la 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a G. nr. 2..
În consecință, în baza dispozițiilor art.4 alin.2 din Legea nr.221/2009, instanța a admis în parte acțiunea reclamanților și a constatat caracterul politic al măsurii administrative a strămutării și stabilirii domiciliului obligatoriu.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamantul P. A. I. șipârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice.
I. Reclamantul pal A. I. a solicitat modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii și obligarea pârâtului la plata despăgubirilor în sumă de
860.000 euro.
Reclamantul a arătat că în mod nelegal nu au fost acordate despăgubirile solicitate, întrucât decizia nr. 1. pronunțată de C. C. nu era aplicabilă prezentei acțiuni, numai cauzelor înregistrate pe rolul instanțelor după publicarea deciziei Curții Constituționale în Monitorul Oficial.
II. Pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice a solicitat respingerea în totalitate a acțiunii, inclusiv pentru petitul privind pentru constatarea caracterului politic al măsurii administrative. Măsura strămutării reclamantei a fost prevăzută de drept de legiuitor ca o măsură administrativă cu caracter politic, situație în care nu mai trebuia constatată de către instanță.
Prin întâmpinare, reclamantul a solicitat respingerea recursului pârâtului ca nefondat.
Pârâtul S. R. a solicitat respingerea recursului declarat de reclamant ca nefondat, întrucât art. 31 alin. 1 i 3 din Legea nr. 47/1992, precum și art. 147 alin. 4 din Constituție stipulează că decizia prin care s-a declarat neconstituționalitatea unei dispoziții legale este obligatorie, iar efectele sale se răsfrâng și în alte cauze, nu numai în cauza în care au fost invocate.
Analizând sentința pronunțată prin prisma motivelor de recurs invocate, curtea reține următoarele:
I. Recursul declarat de reclamanții P. E. M. I. și P. A. I.
Dispozițiile art.5 lit.a din Legea nr. 221/2009 au fost declarate neconstituționale prin D. nr. 1. și D. nr. 1. de către Curtea Constituțională. Deoarece dispozițiile declarate neconstituționale nu au fost înlocuite cu alte dispoziții legale care să fie în acord cu dispozițiile constituționale, curtea contată că în prezent dispozițiile mai sus arătate au rămas fără efecte și nu mai pot fi aplicate.
Efectele declarării neconstituționalității unui act normativ sunt asemănătoare cu efectele modificării, completării sau abrogării unei legi printr-o lege nouă, dar a pune semnul egalității între cele două situații este o gravă eroare. Verificarea legalității unei legi se face de către Curtea Constituțională, care este garantul supremației Constituției. Potrivit art. 1 din Legea nr. 47/1992(republicată) Curtea Constituțională asigură controlul constituționalității legilor, dar nu modifică sau completează prevederile supuse controlului de constituționalitate, pentru a respecta principiul separației puterilor în stat.
Prin urmare, dacă puterea legislativă nu a înlocuit dispozițiile legale declarate neconstituționale, aceste dispoziții își încetează efectele în termen de 45 de zile de la data publicării deciziei Curții Constituționale în monitorul oficial, dacă în acest interval nu se pun de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituție potrivit art. 31 al. 3 Legea nr.
47/1992. Faptul că textul declarat neconstituțional nu mai poate fi aplicat nu se datorează intervenției legislativului, ci ca urmare a aplicării procedurii de verificare a constituționalității legii. Instanțele pot sesiza Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a unei legi sau dispoziții legale ale acesteia, doar în situația în care respectiva lege sau dispoziție sunt incidente într-un proces în curs, indiferent dacă acesta se judecă în fond, în apel sau în recurs, în orice fază a litigi ului după cum rezultă din dispozițiile art. 29 din Legea nr. 47/1992.
În măsura în care legea sau dispozițiile legale au fost declarate neconstituționale și publicate în Monitorul Oficial sunt de imediată aplicare, atât în procesul care a determinat sesizarea Curții Constituționale, cât și în celelalte procese aflate pe rolul instanțelor, al căror raport juridic era reglementat de dispozițiile declarate neconstituționale, în acest sens fiind și jurisprudența instanțelor naționale.
Pe cale de consecință nu se poate invoca principiul neretroactivității legii civile, deoarece acest principiu este justificat tocmai de necesitatea limitării intervenției legislativului într-un proces pendinte.
Raportul juridic dedus judecății în curs are caracterul unei fapte în desfășurare „facta pendentia"; și din acest motiv i se aplică dispozițiile legale existente la data pronunțării hotărârii. La momentul pronunțării sentinței recurate dispozițiile art. 5 al. 1 lit. a din Legea nr. 221/2009 nu mai puteau produce efecte, tribunalul respingând în mod legal cererea de acordare a despăgubirilor pentru prejudiciul moral.
II. Recursul declarat de pârâtul S. R. reprezentat de Ministerul
Finanțelor Publice, prin D. G. a F. P. C.
Pârâtul recurent a arătat că în mod nelegal s-a constatat caracterul politic al măsurii administrative a strămutării și stabilirii domiciliului obligatoriu reclamanților, deoarece ara prevăzută ope legis.
În art. 3 lit a din Legea nr. 221/2009 sunt enumerate mai multe acte normative în baza cărora s-au luat măsuri de dislocare și stabilire a domiciliului obligatoriu sau internare în unități sau colonii de muncă , sau stabilirea unui loc de muncă obligatoriu și măsurile administrative luate în baza acestora sunt considerate de drept ca având caracter politic.
În definirea infracțiunilor săvârșite din motive politice legiuitorul a prevăzut în art. 2 din OUG nr. 2. că sunt infracțiuni săvârșite din motive politice cele care au avut drept scop exprimarea protestului împotriva dictaturii cultului personalității, terorii comuniste; militarea pentru democrație și pluralism politic, respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, propaganda pentru răsturnarea ordinii sociale existente până în (...), etc.
Măsura administrativă a strămutării reclamanților nu s-a întemeiat pe actele normative prevăzute de art. 3 din Legea nr. 221/2009, dar potrivit art. 4 instanța poate constata caracterul politic al măsurii administrative luate.
Legea nr. 221/2009 stipula posibilitatea acordării despăgubirilor pentru prejudiciul moral cauzat unei persoane care a suferit o condamnare politică sau i s-a aplicat o măsură administrativă, iar pentru unele infracțiuni sau măsuri administrative s-a stabilit ope legis că sunt condamnări cu caracter politic și implicit caracterul politic al condamnării nu trebuia constatat, deoarece persoanele îndreptățite aveau posibilitatea să-și realizeze drepturile beneficiind de despăgubiri. D. declararea neconstituționalității dispozițiilor art. 5 alin. 1 lit.a din Legea nr. 221/2009,persoanele care au suferit condamnări cu caracter politic sau măsuri administrative nu mai beneficiază de o acțiune în realizare, însă prejudiciul moral suferit poate fi reparat parțial și prin faptul că printr-o hotărâre se constată caracterul politic al condamnării sau măsurii administrative suferite în temeiul art. 111 C.Pr.Civ. .
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 C.Pr.Civ. curtea va respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanții P. E. M. I. și P. A.-I. și pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice prin D. G. a F. P. C. împotriva sentinței civile nr. 330 din 31 martie 2011, a T.ui C., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanții P. E. M. I. și P. A.-I. și pârâtul S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin D. G. A F. P. C. împotriva sentinței civile nr. 330 din 31 martie 2011, a T.ui C., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 22 iunie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
M. C. V. T. D. T. A. N.
GREFIER M. T.
Red. T.A.N. dact. GC
2 ex/(...)
Jud.primă instanță: D.I.T.
| ← Decizia civilă nr. 2906/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 4762/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
