Decizia civilă nr. 4762/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA 1 CIVILĂ
Dosar nr. (...) Cod operator 8428
D. CIVILĂ NR. 4762/R/2011
Ședința publică din 18 noiembrie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I.-D. C.
JUDECĂTORI: A.-A. P.
C.-M. CONȚ
GREFIER : A.-A. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul S. R., PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE R. PRIN D. A J. S. și completarea la recurs formulată de către același pârât, împotriva sentinței civile nr. 3879 din (...) a T.ui S., pronunțată în dosar nr. (...), privind și pe reclamanții intimați B. ANA, B. (căs. H.) V., B. L. și B. G., având ca obiect despăgubiri în baza L. nr. 2..
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reprezentanta Parchetului de pe lângă Curtea de A. C., procuror S. A., reprezentantul reclamanților intimați, avocat P. A., cu împuternicire avocațială de reprezentare la f. 17 din dosarul C. de A. C., lipsă fiind reprezentantul pârâtului recurent.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat de pârâtul S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat prin D. a jud. S., a fost formulat și motivat în termen legal, a fost comunicat părții adverse și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar în baza art. 5 alin. 3 din L. nr. 2..
Curtea constată că a fost depusă la dosar o completare a motivelor de recurs la data de (...), însă această completare intră sub incidența excepției decăderii, întrucât, a fost formulată după îndeplinirea termenului legal de
15 zile de la data comunicării hotărârii atacate, având în vedere că pârâtul a primit hotărârea instanței de fond la data de (...), așa cum rezultă din dovada de comunicare a hotărârii atacate care se află la f. 82 din dosarul instanței de fond.
S-a făcut referatul cauzei după care Curtea constată că la data de (...) reclamanții intimați, prin intermediul domnului avocat P. A., au înregistrat la dosar o întâmpinare, în 2 exemplare, prin care solicită respingerea recursului formulat de pârât, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1200 lei reprezentând onorar avocațial și cheltuieli de deplasare, conform notei pe care o va depune la dosar.
Reprezentantul reclamanților intimați invocă tardivitatea formulării completării la recurs, înregistrată la dosar în data de (...).
Reprezentanta Parchetului de pe lângă Curtea de A. C. solicită admiterea excepției tardivității formulării completării la recurs, urmând ca instanța să ia în calcul exclusiv motivele de recurs înregistrate la dosar în data de (...) și arată că nu are de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat.
În privința completării la recurs, înregistrată la dosar în data de (...), Curtea, după deliberare, invocă excepția decăderii pârâtului recurent din dreptul de a-și mai completa motivele de recurs, având în vedere că pârâtul a primit hotărârea instanței de fond la data de (...), așa cum rezultă din dovada de comunicare a hotărârii atacate care se află la f. 82 din dosarul instanței de fond, iar completarea la recurs a fost înregistrată la dosar în data de (...), după îndeplinirea termenului legal de motivare a recursului, 15 zile.
Având în vedere că prin recursul formulat în termen de către pârât se aduc critici cu privire la daunele morale, care nu au fost acordate de prima instanță, Curtea, din oficiu, invocă excepția lipsei de interes a pârâtului în această privință.
Nemaifiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul reprezentantului reclamanților intimați și reprezentantei Parchetului de pe lângă Curtea de A. C. pentru a pune concluzii pe recursul care formează obiectul prezentului dosar, cu mențiunea ca aceștia să se refere și la excepția invocată din oficiu de către instanță.
Reprezentantul reclamanților intimați solicită admiterea excepției lipsei de interes a pârâtului în ceea ce privește argumentele din recursul inițial cu privire la daunele morale, invocată din oficiu de către instanță, având în vedere că aspectele referitoare la daunele morale nu-și mai au justificarea deoarece nu s-au acordat de către instanța de fond, aceasta aplicând în cauză prevederile deciziilor C. C. a R.iei, astfel încât, cu privire la acest aspect solicită respingerea recursului ca neîntemeiat, iar în privința celorlalte motive de recurs invocate de pârât prin recursul inițial, solicită respingerea recursului ca nefondat și obligarea pârâtului recurent la plata cheltuielilor de judecată, conform notei de cheltuieli și a dovezii, pe care le depune la dosar.
Reprezentanta Parchetului de pe lângă Curtea de A. C. solicită admiterea excepției lipsei de interes a pârâtului în ceea ce privește argumentele din recursul inițial cu privire la daunele morale, invocată din oficiu de către instanță și respingerea recursului declarat de pârât, ca fiind nefondat.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Pr in sen tinț a c iv il ă nr. 3879/(...), pronunț ată de T ribun alul S ăl aj î n dosar nr. (...), s-a admis în parte acțiunea reclamanților B. Ana, B. V.
(căsătorită H.), B. L. și B. G..
S-a constatat caracterul politic al condamnării defunctului B. A. prin sentința penală nr. 1559/1949 a T.ui M. C..
A fost obligat pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice la plata către reclamanți a sumei de 46.000 lei despăgubiri materiale.
A fost respinsă cererea privind obligarea pârâtului la plata daunelor morale, ca nefondată.
A fost obligat pârâtul la 2.200 lei cheltuieli de judecată către reclamanți.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în considerentele sentinței faptul că prin sentința penală nr. 1559/(...) a T.ui
M. C. Secția I, B. A., antecesorul reclamanților, a fost condamnat la 3 ani închisoare corecțională, 3000 lei amendă corecțională, 3 ani interdicție corecțională și confiscarea averii pentru infracțiunea de uneltire contra ordinii sociale, în baza art.209 pct. II lit. b, d, e, f C.pen. combinat cu Decretul nr.212/1948.
Conform art.1 alin.1 din L. nr. 2. privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada
6 martie 1945-22 decembrie 1989, actualizată: „Constituie condamnare cu caracter politic orice condamnare dispusă printr-o hotărâre judecătorească definitivă, pronunțată în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, pentru fapte săvârșite înainte de data de 6 martie 1945 sau după această dată și care au avut drept scop împotrivirea față de regimul totalitar instaurat la data de 6 martie 1945";.
Alin.2 din aceeași lege înșiră condamnările care au caracter politic, printre ele aflându-se și art.209 Cod penal, în temeiul căruia a fost condamnat antecesorul reclamanților, ca atare instanța a constatat caracterul politic al acestei condamnări a antecesorului reclamanților.
În ceea ce privește daunele morale prevăzute de art.5 alin.1 lit. a din L. nr.2., acestea nu pot fi acordate întrucât prin decizia C. C. nr. 1358/(...) s-a constatat neconstituționalitatea prevederilor art.5 alin.1 lit. a, teza întâi din L. nr. 2.. Teza întâi a acestui text de lege, în urma modificării L. nr. 2. prin O. nr. 6. se referă la acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul moral.
În ceea ce privește prejudiciul material acestea pot fi reparate pe calea L. nr.2. și ea vizează echivalentul bunurilor confiscate prin hotărârea de condamnare, dacă aceste bunuri nu au fost restituite sau nu s-au obținut despăgubiri prin echivalent în condițiile L. nr.10/2001 sau ale L. nr.247/2005.
Bunurile confiscate ale antecesorului reclamanților le-au constituit animale, căruța, plug, hamuri, prășitoare, vânturătoare, utilaje și unelte agricole din gospodărie, grâne, în valoare apreciată de cei doi martori audiați în cauză la circa 50.000-60.000 lei în prezent, și nu au fost restituite nici reclamantului și nici antecesorului acestuia și nici nu sunt de natură să fi făcut obiectul L. nr. 10/2001.
Existând astfel un raport de cauzalitate între condamnarea antecesorului reclamanților și confiscarea bunurilor de către autoritățile comuniste, precum și condițiile prevăzute de art.5 lit. b din L. nr. 2., cererea privind despăgubirile materiale solicitate, în cuantum de 46.000 lei este întemeiată, fiind admisă.
În baza art.274 C.pr.civ., pârâtul a fost obligat la 2.200 lei cheltuieli de judecată către reclamanți.
Împ o tr iv a aces te i se n tințe a decl ar at rec urs, în ter men leg al, p âr âtul S.
R. pr in M in is terul F in anțelor Publ ice , prin D. G. a F. P. S., solicitând admiterearecursului, desființarea în parte a sentinței atacate, cu consecința respingerii acțiunii reclamantei, inclusiv sub aspectul petitului privind constatarea caracterului politic a condamnării defunctului B. A., soțul și tatăl reclamanților.
În motivarea recursului s-a arătat că nu pot fi acordate despăgubiri morale pentru repararea prejudiciului moral nepatrimonial suferit de reclamanți și de antecesorul acestora întrucât, pe de o parte, acest prejudiciu a fost suficient reparat, ca urmare a beneficierii de către aceștia de dispozițiile D.-lege nr. 1., iar pe de altă parte, în prezent nu există un temei legal pentru acordarea daunelor morale, față de declararea ca neconstituțional a textului art. 5 alin. 1 din L. nr. 2., prin D. C. C. nr. 1. șinr. 1.. În plus, în cauza de față nu au fost administrate probe suficiente, pertinente și concludente, care să contureze dimensiunea prejudiciului moral efectiv suportat de reclamanți.
Tot în motivarea recursului s-a solicitat respingerea cererii reclamanților, de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, motivat pe faptul că raportul juridic de obligație legală dintre stat și reclamant a încetat ca urmare a D. C. C. nr. 1. și nr. 1..
Ul ter ior, dup ă exp ir are a ter menulu i leg al de mo tiv are a recursului, la data de (...), pârâtul recurent a depus la dosarul cauzei o completare amotivelor de recurs, prin care a criticat soluția primei instanțe și sub aspectul admiterii cererii reclamanților, de obligare a pârâtului la plata sumei de 46.000 lei, reprezentând contravaloarea bunurilor confiscate. Prin această completare a motivelor de recurs recurentul a reiterat și critica privitoare la greșita sa obligare la cheltuieli de judecată în fața primeiinstanțe (f. 5-7).
Pr in în tâmp in are a f or mul ată în c auz ă, recl amanț ii in timaț i au solicitatrespingerea recursului ca nefondat, cu obligarea recurentului la cheltuieli de judecată constând în contravaloarea onorariului avocațial și a deplasării la instanță, arătând în motivarea întâmpinării că motivele de recurs formulate în termen legal nu conțin niciun fel de temei legal, iar completarea motivelor de recurs nu poate fi luată în considerare. În mod corect a dispus prima instanță la obligarea pârâtului la cheltuieli de judecată, având în vedere că cele două Decizii ale C. C. au apărut după introducerea acțiunii de către reclamanți.
Cu privire la completarea motivelor de recurs formulate la data de (...).
La termenul de judecată din data de (...) Curtea, din oficiu, în temeiul art. 3021 alin. 1 lit. c C.pr.civ., art. 303 alin. 1 și 2 și art. 306 C.pr.civ., coroborat cu art. 103 alin. 1 C.pr.civ., a invocat excepția decăderii pârâtului recurent din dreptul de a-și mai preciza ori completa sau dezvolta motivele de recurs, excepție care urmează să fie admisă, motivat pe următoarele considerente: În conformitate cu prevederile art. 103 alin. 1 C.pr.civ., neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei. Potrivit art. 303 alin. 1 C. proc. civ., recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, în timp ce, conform alin. 2 al aceluiași articol, termenul pentru depunerea motivelor de recurs se socotește de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte. Art. 3021 alin. 1 lit. c) C. proc. civ. prevede că cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, evident, în termenul prevăzut de art. 303 C. proc. civ.. În conformitate cu prevederile art. 306 alin. 1 C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, prevăzut de art. 303 C. proc. civ., cu excepția cazurilor prevăzute în alin. 2 al art. 306 C. proc. civ., respectiv, atunci când motivele de recurs formulate peste termenul legal conțin motive de ordine publică. În speță, sentința recurată i-a fost comunicată pârâtului recurent la data de 15 iulie 2011, aspect confirmat de dovada de comunicare aflată lafila 82 dosar fond, astfel încât, termenul legal de 15 zile, prevăzut de art. 303 alin. 2 C. proc. civ., înăuntrul căruia trebuia motivat recursul, curge de la data de 15 iulie 2011 și se împlinește la data de 01 august (inclusiv) 2011. Or, completarea motivelor de recurs a fost depusă la dosarul cauzei, prin registratura C. de A. C., la data de 17 august 2011 (fila 5 dosar recurs), cu depășirea evidentă a termenului legal de motivare de 15 zile prevăzut de art. 303 alin. 2 C. proc civ. Așa fiind, în privința completării la recurs - și prin care au fost criticate daunele materiale acordate de prima instanță în favoarea reclamanților - , formulată la data de 17 august 2011, Curtea urmează să admită, în temeiul considerentelor mai sus expuse, excepția decăderii recurentului din dreptul de a-și mai completa, preciza ori dezvolta motivele de recurs. Recur su l f ormu la t și mo tiv a t l a d ata de (...) es te nef ond at . Cu privire la critica din recurs privitoare la daunele morale. Prin recursul motivat în termen legal pârâtul recurent a criticat exhaustiv soluția primei instanțe, de acordare a daunelor morale în favoarea reclamanților, arătând că acestea nu au fost dovedite și că oricum nu există un temei legal pentru acordarea acestora, față de împrejurarea că textul art. 5 alin. 1 din L. nr. 2. a fost declarat neconstituțional prin D. C. C. nr. 1. și nr. 1.. În privința acestui motiv de recurs Curtea, din oficiu, la termenul de judecată din data de (...), a invocat excepția lipsei de interes a recurentului în a critica soluția primei instanțe, pronunțată cu privire la daunele morale, excepție care urmează să fie admisă motivat pe faptul că prin sentința fondului, atacată prin prezentul recurs, Tribunalul Sălaj a respins cererea reclamanților de obligare a pârâtului la plata daunelor morale, ca nefondată. În consecință, câtă vreme această solicitare a reclamanților, de obligare a pârâtului la plata de daune morale, a fost respinsă de către prima instanță, pârâtul nu mai justifică niciun interes legitim juridic, născut și actual, personal și direct în a critica soluția primei instanțe cu privire la daunele morale. Cu pr iv ire l a mo tivul de recurs pr in c are s e cr itic ă soluț ia pr ime i ins tanț e ref erito are l a cons tatare a c ar ac terulu i pol itic al cond amn ăr ii de f unctulu i B. A. . L. nr. 2., așa cum o spune chiar titulatura sa, a fost edictată în scopul de a se asigura despăgubirea celor care au suferit prejudicii morale și/sau materiale în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, din cauza unor condamnări cu caracter politic sau a unor măsuri administrative asimilate acestora. Se circumscrie, așadar, obiectului L. nr. 2., situația persoanelor care au suferit con damnări cu caract er politic ori care au fost supuse, evident împotriva voinței lor , unor măsuri administrative cu caracter politic, în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989. L. nr. 2. definește ea însăși, în textul art. 1, alin. 1, 2 și 3, ce anume se înțelege prin condamnare cu caracter politic și anume: Alin. 1 - „Constituie condamnare cu caracter politic orice condamnare dispusă printr-o hotărâre judecătorească definitivă, pronunțată în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, pentru fapte săvârșite înainte de data de 6 martie 1945 sau după această dată și care au avut drept scop împotrivirea față de regimul totalitar instaurat la data de 6 martie 1945";. Alin. 2 - „ Constituie de drept condamnări cu caracter politic condamnările pronunțate pentru faptele prevăzute în:a) art. 185-187, 190, 191, 193^1, 194, 194^1-194^4, 196^1, 197, 207-209, 209^1-209^4, 210-218, 218^1, 219-222, 224, 225, 227, 227^1, 228, 228^1, 229, 230, 231^1, 258-261, 267, 268^7, 268^8, 268^12, 268^14, 268^29, 268^30, art. 284 ultimul alineat, art. 323-329, 349, 350 și 578^6 din Codul penal din 1936, republicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 48 din 2 februarie 1948, cu modificările și completările ulterioare; b) L. nr. 80/1941 pentru reprimarea faptelor ce pun în primejdie existența și interesele S.ui, publicată în Monitorul Oficial nr. 31 din 6 februarie 1941; c) nr. 190/1947 pentru portul și vânzarea armelor de foc, publicată în Monitorul Oficial nr. 134 din 16 iunie 1947; d) Decretul nr. 212/1948 pentru completarea pedepselor privind unele infracțiuni ce interesează siguranța interioară și exterioară a Republicii P.ulare R.e, publicat în Monitorul Oficial nr. 196 din 25 august 1948; e) art. 4 și 5 din Decretul nr. 83/1949 pentru completarea unor dispozițiuni din L. nr. 187/1945, publicat în Buletinul Oficial nr. 1 din 2 martie 1949; f) art. 2 lit. a), b), d) și e), art. 3 lit. a), b), f), g) și h) și art. 4 din Decretul nr. 183/1949 pentru sancționarea infracțiunilor economice, publicat în Buletinul Oficial nr. 25 din 30 aprilie 1949; g) L. nr. 16/1949 pentru sancționarea unor crime care primejduiesc securitatea S.ui și propășirea economiei naționale, publicată în Monitorul Oficial nr. 12 din 15 ianuarie 1949; h) Decretul nr. 163/1950 pentru deținerea, portul și vânzarea armelor și munițiilor, precum și transportul explosivilor, publicat în Buletinul Oficial nr. 54 din 26 iunie 1950; i) Decretul nr. 199/1950 pentru modificarea L. nr. 16/1949 pentru sancționarea unor crime care primejduiesc securitatea S.ui și propășirea economiei naționale, publicat în Buletinul Oficial nr. 68 din 12 august 1950; j) art. 166 alin. 2, art. 237 și art. 238 din Codul penal din 1968, publicat în Buletinul Oficial nr. 79 bis din 21 iunie 1968";. Alin. 3 - „Constituie, de asemenea, condamnare cu caracter politic și condamnarea pronunțată în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 pentru orice alte fapte prevăzute de legea penală, dacă prin săvârșirea acestora s-a urmărit unul dintre scopurile prevăzute la 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a G. nr. 2. privind acordarea calității de luptător în rezistența anticomunistă persoanelor condamnate pentru infracțiuni săvârșite din motive politice, persoanelor împotriva cărora au fost dispuse, din motive politice, măsuri administrative abuzive, precum și persoanelor care au participat la acțiuni de împotrivire cu arme și de răsturnare prin forță a regimului comunist instaurat în R.ia, aprobată cu modificări și completări prin nr. 5., cu modificările și completările ulterioare";. Art. 2 alin. 1 din O. nr. 2., astfel cum a fost modificat prin L. nr. 5., de aprobare a ordonanței, prevede următoarele : „Constituie infracțiuni săvârșite din motive politice infracțiunile care au avut drept scop: a) exprimarea protestului împotriva dictaturii, cultului personalității, terorii comuniste, precum și abuzului de putere din partea celor care au deținut puterea politica; b) susținerea sau aplicarea principiilor democrației și a pluralismului politic; c) propaganda pentru răsturnarea ordinii sociale existente pana la 22 decembrie 1989 sau manifestarea împotrivirii fata de aceasta;c1) acțiunea de împotrivire cu arma și răsturnare prin forță a regimului comunist; d) respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, recunoașterea și respectarea drepturilor civile, politice, economice, sociale și culturale; e) înlăturarea măsurilor discriminatorii pe motive de naționalitate sau de origine etnică, de limba ori de religie, de apartenența sau opinie politica, de avere ori de origine socială";. Potrivit art. 1 alin. 4 din L. nr. 2., caracterul politic al condamnărilor prevăzute la alin. 3 se constată de instanța judecătorească, în condițiile prevăzute la art. 4 din lege, acest din urmă text legal prevăzând că „persoanele condamnate penal în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 pentru alte fapte decât cele prevăzute la art. 1 alin. (2) pot solicita instanței de judecată să constate caracterul politic al condamnării lor, potrivit art. 1 alin. (3)";. Din conținutul art. 1 alin. 4, coroborat cu art. 4 alin. 1 teza I din L. nr. 2. rezultă evident faptul că instanța de judecată poate fi sesizată cu o cerere în constatarea caracterului politic al condamnării doar dacă este vorba despre condamnări pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, dacă prin săvârșirea acestora s-a urmărit unul dintre scopurile prevăzute la art. 2 alin. 1 din O. nr. 2., aprobată cu modificări și completări prin L. nr. 5., în timp ce, în situația condamnărilor despre care fac vorbire alin. 1 și 2 ale art. 1 din L. nr. 2., caracterul politic al condamnării este prezumat prin însuși textul legii. În speță, antecesorul reclamanților, B. A., a fost condamnat prin sentința penală nr. 1559/(...) (f. 4-24 dosar fond), pronunțată de T. M. C., Secția I, în dosar nr. 1142/1949, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 209 pct. II lit. b, d, e, f C.pen., respectiv, pentru săvârșirea „delictului de uneltire contra ordinei sociale";, condamnare care se încadrează de drept în condamnările cu caracter politic, stipulate în mod expres în textul art. 1 alin. 2 lit. a din L. nr. 2.. Prin prisma dispozițiilor legale mai sus citate, coroborat și cu faptul că toate condamnările pentru săvârșirea faptelor prev. de art. 209 C. pen., au de drept caracter politic, este evident că și condamnarea antecesorului reclamanților intimați pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 209 pct. 2 lit. a C. pen., aceea de uneltire contra ordinii sociale, constituie de drept o condamnare cu caracter vădit politic, în sensul art. 1 alin. 2 lit. a din L. nr. 2.. Drept urmare, în temeiul considerentelor de fapt și de drept anterior expuse, Curtea constată că este nefondat motivul de recurs prin care recurentul critică soluția primei instanțe, sub aspectul soluției date petitului având ca obiect constatarea caracterului politic al condamnării antecesorului reclamanților. Cu pr iv ire l a mo tivul de recurs pr in c are s e cr itic ă soluț ia pr ime i ins tanț e sub aspectul obligăr ii p âr âtulu i l a pl ata chel tu iel ilor de judec ată c ătr e recl amanț i. Potrivit art. 274 C.proc.civ., partea care cade în pretenții va fi obligată, la cererea părții care a câștigat procesul, la plata cheltuielilor de judecată. Prin urmare, în aplicarea art. 274 alin. 1 C.proc.civ., partea care a câștigat procesul este îndreptățită să solicite instanței obligarea părții care a căzut în pretenții la plata cheltuielilor de judecată ce i-au fost ocazionate celui care a câștigat procesul, cu purtarea respectivei cauze. În speță, în lumina jurisprudenței C.E.D.O. și a dispozițiilor art. 274 C.proc.civ., Curtea constată că în mod legal prima instanță a apreciat că este întemeiată solicitarea reclamanților de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 2200 lei, reprezentând onorariu avocațial. Curtea constată că la pronunțarea acestei soluții trebuie avut în vedere faptul că L. nr. 2. a prevăzut în mod obligatoriu o procedură judiciară în vederea acordării despăgubirii pentru prejudiciul moral suferit de persoanele condamnate politic în perioada de referință a legii menționate, putându-se afirma că, în cheltuielile de judecată se cuprind acele sume de bani care în mod real, necesar și rezonabil au fost plătite de partea care solicită acordarea lor. Curtea Constituțională a R.iei, prin D. nr. 401/(...), respingând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 274 alin. 3 C.proc.civ., a statuat în sensul că nimic nu se opune, în absența unei prevederi constituționale exprese în acest sens, ca instanța să cenzureze, cu prilejul stabilirii cheltuielilor de judecată, cuantumul onorariului avocațial convenit, prin prisma proporționalității sale cu amplitudinea și complexitatea activității depuse. O asemenea prerogativă a instanței este cu atât mai necesară cu cât respectivul onorariu, convertit în cheltuieli de judecată, urmează a fi suportat de partea potrivnică, dacă a căzut în pretenții, ceea ce presupune în mod necesar ca acesta să-i fie opozabil. Or, opozabilitatea sa față de partea potrivnică, care este un terț în raport cu convenția de prestare a serviciilor avocațiale, este consecința însușirii sale de instanță prin hotărârea judecătorească prin al cărei efect creanța dobândește caracter cer, lichid și exigibil. În același sens s-a pronunțat constant și Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin jurisprudența sa, când, învestită fiind cu soluționarea pretențiilor la rambursarea cheltuielilor de judecată, în care sunt cuprinse și onorariile avocațiale, a statuat că acestea urmează a fi recuperate numai în măsura în care constituie cheltuieli necesare care au fost în mod real făcute în limita unui cuantum rezonabil. Astfel, în Hotărârea din 19 octombrie 2006, în cauza Raicu împotriva R.iei (cererea nr. 28104/03), publicată în Monitorul Oficial nr. 597/(...), Curtea a statuat în sensul că un „reclamant nu poate obține rambursarea cheltuielilor sale de judecată decât în măsura în care li s-au stabilit realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al cuantumului";. Examinând recursul pârâtului, sub aspectul susținerii conform căreia, în mod nelegal a fost obligat la cheltuieli de judecată și că aceste cheltuieli de judecată la care a fost obligat, nu sunt justificate, întrucât, pârâtul nu este în culpă procesuală și nu a căzut în pretenții, Curtea constată că acesta este vădit nefondat, motivat pe următoarele argumente: Reclamanții au promovat cererea introductivă de instanță la momentul la care textul art. 5 alin. 1 lit. a teza I, text legal pe care reclamanții și-au întemeiat din punct de vedere juridic acțiunea, era în vigoare. La data la care reclamanții au învestit instanța T.ui S. cu această cerere, întemeiată pe dispozițiile art. 5 alin. 1 lit. a teza I din L. nr. 2., reclamanții aveau o „speranță legitimă"; în sensul soluționării favorabile a cererii lor, astfel cum aceasta a fost formulată. Pentru a putea obține drepturile recunoscute de L. nr. 2., reclamanții au fost nevoiți să se adreseze instanței de judecată și să parcurgă un întregdemers procedural, întrucât, L. nr. 2. a prevăzut în mod obligatoriu necesitatea parcurgerii unei proceduri judiciare în scopul recunoașterii caracterului politic al condamnării ori al măsurii administrative, respectiv, în scopul obținerii de despăgubiri morale de către cei îndreptățiți. Or, nu li se poate imputa în niciun fel reclamanților faptul că demersul lor procedural, legal demarat în baza L. nr. 2., a fost brusc curmat, din inițiativa unui terț, respectiv, ca urmare a pronunțării de către Curtea Constituțională a D. nr. 1358/(...). Dacă nu ar fi intervenit această Decizie a C. C., cel mai probabil reclamanții ar fi beneficiat de o soluție de admitere a cererii lor, sub aspectul tuturor petitelor, parțial sau în întregime, și, concomitent, ar fi fost îndreptățiți la recuperarea cheltuielilor de judecată, ocazionate cu purtarea procedurii judiciare prevăzute de L. nr. 2., în integralitatea lor. Drept urmare, Curtea constată că reclamanții sunt în continuare îndreptățiți la a beneficia de recuperarea cheltuielilor de judecată ce le-au fost ocazionate cu demararea procedurii judiciare obligatorii reglementate de L. nr. 2., neputându-li-se imputa acestora faptul că temeiul legal din L. nr. 2., pe care aceștia și-au fundamentat demersul procedural, respectiv art. 5 alin. 1 lit. a teza I din L. nr. 2., a fost declarat neconstituțional, prin D. nr. 1., publicată cu mult după promovarea de către reclamanți a cererii de chemare în judecată. Chiar dacă S. este cel care se află, eventual, în culpă pentru această situație, nu trebuie ignorat faptul că, în aceste litigii, întemeiate pe L. nr. 2., conform art. 4 alin. 4 din L. nr. 2., S. este reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice. De altfel, și în orice alte litigii S. este reprezentat tot de Ministerul Finanțelor Publice, așa cum prevede art. 25 din Decretul nr. 31/1954. Așa fiind, în temeiul tuturor considerentelor anterior expuse și a prevederilor art. 304 pct. 9 C.proc.civ. și art. 312 alin. 1 C.proc.civ., Curtea urmează să respingă ca nefondat prezentul recurs. Față de soluția de respingere a recursului pârâtului, acesta este implicit căzut în pretenții față de reclamanții intimați, împrejurare raportat la care acesta datorează cheltuieli de judecată în recurs către reclamanții intimați, în conformitate cu prevederile art. 274 C.pr.civ., coroborat cu art. 1169 C.civ., reprezentând onorariu avocațial în sumă de 1.200 lei, justificat prin chitanța de plată din (...) (f. 17, 18) și contravaloare deplasare la instanță, în sumă de 152,20 lei, cheltuielile de transport fiind justificate prin bonul fiscal nr. 2 din (...) (f. 21). Având însă în vedere că reclamanții au solicitat cheltuieli de judecată în sumă de doar 1.350 lei, Curtea va dispune obligarea recurentului la plata către reclamanții intimați a sumei de 1.350 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L. D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul S. R., prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, împotriva sentinței civile nr. 3879 din (...) a T.ui S., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține. Obligă pe numitul recurent să plătească intimaților B. ANA, B. L. și B. G. și B. V. (căsătorită H.), suma de 1350 lei, cheltuieli de judecată în recurs. D. este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din (...). PREȘEDINTE JUDECĂTORI I.-D. C. A.-A. P. C.-M. CONȚ A. A. M. GREFIER Red.CMC/dact.MS 2 ex./(...) J.fond: M. K.
| ← Decizia civilă nr. 2248/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 4477/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
