Decizia civilă nr. 1272/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMI.
DOSAR NR. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 1272/R/2011
Ședința publică din 6 aprilie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:
JUDECĂTORI:
T. D. - președintele Secției civile
T.-A. N.
M.-C. V.
GREFIER:
M. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul N. D., împotriva sentinței deciziei civile nr. 1. din 7 ianuarie 2011, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privind și pe reclamanții I. G. și I. M. având ca obiect grănițuire.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă reprezentantul pârâtului-recurent N. D., avocat T. A. I., și reprezentantul reclamanților- intimați I. G. și I. M., avocat M. A.-V.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu 4 lei taxă judiciară de timbru și
0,300 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 1 aprilie 2011, reclamanții-intimați au depus la dosar, prin registratura instanței, întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat, din care un exemplar se comunică reprezentantului pârâtului-recurent.
La termenul de azi, reprezentantul pârâtului-recurent depune la dosar, chitanța prin care se atestă plata onorariului avocațial.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul pârâtului-recurent susține recursul așa cum a fost formulat în scris, solicită admiterea acestuia, modificarea deciziei recurate în sensul respingerii apelului declarat de reclamanți ca fiind nefondat, și în consecință menținerea ca temeinică și legală a sentinței pronunțate de prima instanță, cu obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată în apel și recurs, în cuantum de 2500 lei, potrivit chitanțelor aflate la dosar. C. că decizia instanței de apel a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a dispozițiilor de drept material incidente în speță, în această situație în care decizia de apel este nelegală. În mod greșit a fost respinsă excepția lipsei de interes a reclamanților în promovarea acțiunii, pe considerentul că unele porțiuni ale imobilului au fost ridicate garduri noi, fără acordul reclamanților. D., la fața locului, cele două imobile sunt delimitate pe olatură (latura din stânga drumului de acces la proprietatea reclamanților) cu gard din fier cu plasă de sârmă și cu gard din lemn și plasă de sârmă, îngropată în pământ în partea de nord a anexelor gospodărești, astfel că atâta timp cât cele două proprietăți sunt delimitate prin semne exterioare reclamanții nu justifică interesul în promovarea acțiunii în grănițuire, întrucât aceștia folosesc aceeași suprafață de teren, bine delimitată prin gard pe cele două laturi cu care se învecinează proprietatea pârâtului. G. cu privire la care instanța de apel susține că a fost ridicat fără acordul reclamanților, a fost construit în anul 1991, la momentul punerii în posesie, iar reclamanții, timp de 18 ani, nu au avut nimic de obiectat cu privire la acest gard, cu atât mai mult, cu cât mărimea drumului de servitute respectă distanța de 4 m stabilită prin sentința de stabilire a drumului de acces. Mai mult, instanța de apela nu a luat în considerare faptul că reclamanții nu au contestat semnele de hotar notate de către instanță pe schița întocmită odată cu cercetarea la fața locului, după cum aceștia au arătat prin răspunsul la întâmpinare depus la dosarul instanței de fond, că nu doresc mutarea mejdiei existente, or, în condițiile în care nu se dorește mutarea gardului existent acțiunea apare lipsită de interes, cu atât mai mult cu cât acțiunea în grănițuire este aceea operație de determinare prin semne exterioare a limitelor dintre cele două fonduri vecine.
Reprezentantul reclamanților-intimați susține întâmpinarea depusă la dosar, solicită respingerea recursului ca nefondat cu consecința menținerii ca temeinice și legale a deciziei recurate, fără cheltuieli de judecată. C. că decizia instanței de apel este legală și temeinică, dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale, în cauză nefiind incident nici un motiv de modificare. A. că în mod întemeiat a fost respinsă excepția lipsei de interes în promovarea acțiunii, invocată de către pârât, întrucât în calitate de proprietari limitrofi ai terenului vecin, cu cel aparținând cu titlu de moștenire pârâtului-recurent, oricând reclamanții-intimați puteau solicita stabilirea liniei de hotar reale între cele două proprietăți, având în vedere că până l în prezent la fața locului, linia de hotar dintre proprietăți nu a fost stabilită prin bună-înțelegere sau în temeiul unei hotărâri judecătorești. Nu corespunde realității susținerea potrivit căreia gardul de metal a fost construit de pârâtul-recurent în anul 1990 odată cu punerea sa în posesie, întrucât acesta nu a fost pus în posesie în mod real, la fața locului, executorul judecătoresc nu a demolat nici un gard, iar gardul nou de sârmă a fost edificat de pârâtul-recurent la un interval îndelungat de timp după procesul din anul 1990, în lipsa reclamanților de la domiciliu. P. acestei acțiuni a plecat de la aprecierea că pârâtul nu dorește să stabilească pe cale convențională linia reală de hotar dintre cele două proprietăți, fără a se lua în considerare aspectul referitor la faptul că pârâtul ocupă vreo suprafață de teren din proprietatea reclamanților. În ipoteza în care se va constata că acesta ocupă o porțiune din terenul reclamanților, se va apela și la ajutorul acțiunii în revendicare. Î. prin acțiunea în grănițuire se urmărește delimitarea proprietăților limitrofe prin semne de hotar exterioare și vizibile, și fiind întemeiată pe un drept real, dreptul de proprietate, ea este petitorie,reală, imprescriptibilă și imobiliară, putând fi cerută oricând, fiind menită ocrotirii dreptului de proprietate. Î. la fața locului s-a constatat existența unu gard metalic făcut de pârâtul-recurent fără acordul reclamanților- intimați, care nu poate reprezenta o limită de proprietate, gard care este mutat tot timpul de către pârâtul-recurent după bunul său plac, precum și faptul că distanța de 4 metri aferentă drumului de servitute nu este respectată pe toată lungimea acestuia, nefiind delimitat concret în teren, nu poate fi vorba despre existența unei granițe între terenurile limitrofe acceptate de ambele părți. Din procesul-verbal încheiat în lipsa reclamanților, rezultă doar chestiuni legate de o pretinsă punere în posesie cu cale de acces și nu o grănițuire, întrucât au solicitat prin prezenta cerere delimitarea proprietăților pe întreaga suprafață a acestora și nu numai în zona drumului de servitute, iar pe de altă parte, așa cum a arătat reclamantul cu ocazia cercetării la fața locului și s-a consemnat în procesul- verbal, executorul a desființat o porțiune din vechiul gard de lemn pe o porțiune aproximativ de 4 m pentru a permite accesul pârâtului la terenul său, și nu a făcut nici o altă operațiune de grănițuire. A. aspect a fost contestat de către reclamanți după ce au ajuns la domiciliu iar executorul judecătoresc era plecat. Raportat la cele anterior arătate, nu se poate discuta de nici o grănițuire realizată de executorul judecătoresc. A. că este necesar pentru soluționarea cauzei pe fond și curmarea definitivă a problemei litigioase dintre părți, legată de delimitarea terenurilor vecine, soluționarea cauzei pe fond prin trimiterea spre rejudecare și administrarea probei cu expertiza tehnică topografică pentru a putea fi stabilite în concret limitele grănițuirii, precum și administrarea de probe testimoniale sau orice alte probe necesare și utile.
În replică, reprezentantul pârâtului-recurent cu privire la susținerea reprezentantului intimaților, privind administrarea de probe, arată că cererea în probațiune testimonială, a fost respinsă în temeiul prevederilor art. 189 Cod procedură civilă, întrucât au fost propuși martori care se află în dușmănie cu pârâtul, iar în ceea ce privește susținerile referitoare la mutarea gardului, acestea nu sunt adevărate.
Reprezentantul reclamanților-intimați arată că gardul din față a fost mutat cu două zile înainte de cercetarea la fața locului.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 353/(...), pronunțată de Judecătoria Huedin în dosar nr. (...), s-a admis excepția lipsei de interes a reclamanților în promovarea cererii de chemare în judecată, invocată de pârât prin întâmpinare și, în consecință, s-a respins ca lipsită de interes acțiunea civilă având ca obiectgrănițuire formulată de reclamanții I. G. și I. M., în contradictoriu cu pârâtul
N. D.
Au fost obligați reclamanții la plata către pârât a sumei de 1000 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța în acest sens, judecătoria a reținut următoarele:
Prin cererea de chemare in judecata formulată, reclamanții I. G. și I. M. au solicitat doar stabilirea liniei de hotar care desparte terenul aflat în proprietatea lor și în proprietatea pârâtului N. D.
În principiu, grănițuirea reprezintă o operațiune de determinare prin semne exterioare a limitelor dintre două sau mai multe proprietăți vecine, acțiunea exercitată cu scopul stabilirii traseului real pe care trebuie să îl urmeze hotarul fiind întemeiată pe dispozițiile art. 584 C. civ.
Grănițuirea, menită să apere dreptul de proprietate, se poate dispune atât în cazul inexistenței unei delimitări între proprietăți, cât și în situația în care astfel de semne exterioare există, dar sunt contestate de părți.
Grănițuirea potrivit art. 584, 606 C. civil, se impune în situația în care nu există o linie de hotar între două proprietăți învecinate, pentru că în caz contrar, partea lezată are la îndemână fie acțiunea petitorie, fie cea posesorie.
Reclamanții au susținut în promovarea cererii lor că între cele două proprietăți învecinate nu este stabilită linia de hotar nici pe cale convențională și nici pe cale judiciară și, întrucât pârâtul în prezent încalcă frecvent limitele proprietății lor, astfel cum sunt acestea materializate la fața locului, a fost necesară promovarea acțiunii, pentru a putea fi stabilită pe cale judiciară limita reală de proprietate între cele 2 fonduri vecine.
Prin interogatorul luat reclamanților, aceștia au arătat că au cumpărat imobilul pe care îl dețin în proprietate în anul 1974, imobilul era delimitat de cel învecinat printr-un gard, însă acesta a fost stricat de pârât în partea dinspre S.
Prin interogatoriul administrat pârâtului N. D. acesta a arătat că în anul
1992 a purtat un proces cu reclamanții și s-a efectuat în acel dosar o expertiză, măsurători și între cele două proprietăți s-a stabilit un drum de acces.
Din analiza procesului-verbal de cercetare la fața locului, care a avut loc la data de (...) în prezența tuturor părților și a apărătorilor aleși ai acestora, a rezultat că, pornind de la poarta imobilului situat la nr. 158 A (proprietatea pârâtului N. D.) și de la poarta imobilului cu nr. 158 (proprietatea reclamanților), respectiv dinspre Sud către Nord, în interiorul celor două proprietăți există un gard metalic edificat de pârâtul N. D. în anul 1981, care a înlocuit un gard vechi de lemn ce se întindea până la colțul grajdului. În prezent, gardul metalic se întinde până la colțul casei pârâtului N. D. A. părți au recunoscut ca punct de reper vechi de delimitare a proprietăților notat cu nr. 1 în anexa la procesul-verbal de cercetare la fața locului - o țeavă metalică care separă cele două porți pe care se asigură accesul în imobile. Cu privire la acest gard metalic reclamanții au arătat că în iarna anului 2009 pârâtul N. D. l-ar fi mutat în interiorul proprietății sale, în timp ce pârâtul a susținut că acest gard a fost poziționat pe vechiul amplasament, urmare a lucrărilor de canalizare.
Instanța a constatat la fața locului că pe toată lungimea acestui gard metalic există gropi care pot atesta vechiul amplasament al acestuia.
Efectuând măsurători ale lățimii drumului de acces stabilit peste terenul proprietatea reclamanților în favoarea pârâtului N. D. prin sentința civilă nr.
3643/(...) pronunțată de J. C. în dosarul nr. 1334/1990, menținută prin decizia civilă nr. 42/(...) pronunțată de T. J. C. în dos. nr. 1293/1990 și pusă în posesie pârâtului N. D. prin procesul-verbal de punere în posesie încheiat în dosarul execuțional nr. 435/1991, instanța a constatat că aceasta variază între 4,03 și 4,07 m (prin hotărârea judecătorească menționată, procesul- verbal de punere în posesie și expertiza care a stat la baza pronunțării sentinței fiind stabilită o lățime de 4 m).
S-a constatat, de asemenea, că există o porțiune cuprinsă între gardul metalic și colțul grajdului proprietatea pârâtului N. D., unde cele două proprietăți nu sunt delimitate cu gard și unde nu se pot observa alte semne vechi de hotar care să poată fi vizualizate.
Cu privire la această porțiune părțile au arătat la fața locului că a existat un gard vechi de lemn, reclamanții susținând că acesta a fost demolat de pârât, iar pârâtul susținând că a fost demolat de executorul judecătoresc la momentul punerii în executare a sentinței civile prin care s-a stabilit drumul de acces.
La fața locului părțile au recunoscut alte 2 repere, notate cu nr. 2 și nr. 3 pe schița efectuată la fața locului, reprezentând fiecare un șoș de lemn bătut în pământ.
Între aceste două repere, precum și între colțul grajdului și reperul nr. 2 există un gard vechi de sârmă, îngropat în pământ și recunoscut atât de către reclamanți, cât și de către pârât.
Între reperele 2 și 3, în interiorul gardului de sârmă, spre proprietatea pârâtului N. D. există edificat un gard de lemn, construit în anul 1992, care este înclinat în partea superioară înspre proprietatea reclamanților.
Așadar, instanța a constatat la fața locului existența unor semne vechi de hotar, recunoscute de părți și nemodificate până în prezent.
Pe de altă parte, prin sentința civilă nr. 3643/(...) pronunțată de J. C. în dosarul nr. 1334/1990 menținută prin decizia civilă nr. 42/(...) pronunțată de T. J. C. în dosar nr. 1293/1990 s-a stabilit un drum de servitute în favoarea pârâtului N. D., peste terenul proprietatea reclamanților. A. sentință a fost pusă în executare prin intermediul executorului judecătoresc care a efectuat punerea în posesie a pârâtului N. D. pentru drumul de acces pe o lățime de 4 m și o lungime de 21 m.
Din considerentele sentinței și deciziei amintite rezultă că imobilul situat în loc. C. Mic, la nr. 158, a format un singur corp de proprietate ce a aparținut numitului N. I. lui F. - antecesorul pârâtului N. D. și numitului N. A. (persoana de la care reclamanții au cumpărat imobilul înscris în CF 854 C. Mic, nr. top 1219/(...)/(...)/1, 1268/1/2, reprezentând casă din lemn pe fundație din piatră, șarpantă din lemn, învelitoare din țiglă, cu 2 încăperi și grajd din cărămidă și șură, saivan pentru oi și fântână și teren în suprafață de 2564 mp). Prin hotărâri judecătorești irevocabile, imobilul a fost partajat, formându-se două corpuri de proprietate, situate la nr. adm. 158 - care a revenit lui N. A. și la nr. adm. 158 A - care a revenit antecesorului pârâtului N. D.
Reclamanții au cumpărat imobilul de la nr. adm. 158 în anul 1976, de la numitul N. A., moment la care pârâtul N. D. folosea drumul de acces în lungime de 21 m și lățime de 4 m.
Ca atare, reclamanții ar justifica un interes în promovarea acțiunii în grănițuire, care ar putea fi admisibilă, numai dacă între cele doua proprietăți nu ar fi existat o linie de hotar stabilită prin convenția părților sau prin hotărâre judecătorească, ori nu au ființat semne exterioare de hotar. Or, în cauză, linia de hotar dintre proprietățile părților este stabilită încă din anii
1972-1974.
O condiție de exercițiu a acțiunii civile este aceea a interesului, respectiv a folosului practic urmărit de partea ce a declanșat procesul. Interesul trebuie să fie legitim, personal, născut și actual. Cum linia de hotar este stabilită între cele două proprietăți, iar reclamanții nici nu au contestat semnele vechi de hotar vizibile și nici nu au formulat vreun petit de revendicare, deci nu au susținut că pârâtul le-ar fi ocupat vreo suprafață de teren, nu justifică un interes în promovarea acțiunii de față.
Față de considerentele expuse, instanța a apreciat că excepția lipsei de interes a reclamanților în promovarea cererii de chemare în judecată, invocată de pârât prin întâmpinare, este întemeiată și a fost admisă și, pe cale de consecință, a fost respinsă ca lipsită de interes acțiunea civilă având ca obiect grănițuire formulată de reclamanții I. G. și I. M. în contradictoriu cu pârâtul
N. D.
Văzând dispozițiile art. 274 și urm. C. proc. civ, reclamanții fiind în culpă procesuală, au fost obligați la plata către pârât a sumei de 1000 lei reprezentând cheltuieli de judecată, respectiv onorariu avocat conform chitanței depuse la dosar.
Prin decizia civilă nr. 1./(...) a T.ui C. a fost respinsă excepția lipsei deinteres.
A fost admis apelul declarat de reclamanții I. G. și I. M. împotriva sentinței civile nr. 3. din data de (...) pronunțată în dosar nr. (...) al J. H., care a fost desființată și trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, fără cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că excepția lipsei de interes în promovarea acțiunii în grănițuire a fost admisă de către prima instanță în mod greșit, dat fiind că s-a reținut că există semne vizibile ale liniei de hotar, stabilite anterior intrării terenurilor în proprietatea părților și acceptate de către aceștia, fără să se aibă în vedere că, pe unele porțiuni, au fost ridicate garduri noi, fără acordul vecinilor.
Într-adevăr, din probele administrate (interogatorii, cercetarea la fața locului), a rezultat că există semne de hotar recunoscute de toate părțile, dar aceste semne acceptate de toate părțile constituie punctele fixe indicate în procesul verbal de cercetare la fața locului și pe schiță ca fiind punctele 1, 2, 3, fără ca gardurile trase între aceste puncte să fie acceptate de către reclamanți.
Din procesul verbal întocmit la fața locului, a reieșit că pârâtul a făcut un nou gard metalic, pe lângă reperele vechi, între punctul 1 și un punct din dreptul colțului casei, fără prezența reclamanților. În plus, pe o anumităporțiune, între colțul casei și colțul grajdului, nu mai există nici gard, nici semne vizibile ale liniei de hotar. De asemenea, gardul de lemn din spate a fost ridicat de pârât în anul 1992.
În aceste condiții, în care reclamanții nu sunt de acord cu modul în care pârâtul a ridicat noile garduri, nu se mai poate susține că aceste garduri constituie linia de hotar stabilită prin acordul părților ori prin hotărâre judecătorească, astfel încât reclamanții justifică interesul în promovarea acțiunii în grănițuire. În consecință, se impune respingerea excepției lipsei de interes și analizarea cauzei pe fond.
Pentru aceste considerente și, în temeiul art. 297 C.pr.civ., tribunalul a admis prezentul apel, a respins excepția lipsei de interes și, având în vedere că nu a fost soluționat fondul cauzei, a desființat hotărârea atacată și a trimis cauza spre rejudecare primei instanțe.
Apelanții nu au solicitat cheltuieli de judecată în apel.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul, solicitând modificareadeciziei în sensul respingerii apelului promovat de reclamanți, menținerii în totalitate a sentinței civile nr. 3. a J. H. și obligării intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului, pârâtul a invocat următoarele:
Instanța de apel a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor de drept material aplicabile în speță.
A reținut că pe unele porțiuni ale imobilului au fost ridicate garduri noi, fără acordul reclamanților.
Greșit a reținut instanța de apel că gardurile existente între punctele de reper 1-2-3 de pe schița efectuată cu ocazia cercetării la fața locului au fost ridicate fără acordul reclamanților. G. din plasă de sârmă a fost edificat în anul 1991 când pârâtul a fost pus în posesie în baza sentinței civile nr. 3. a J. C.-N., opozabilă reclamanților.
Timp de 18 ani reclamanții nu au avut nimic de obiectat.
Nu s-a luat în considerare de către instanța de apel faptul că reclamanții nu au contestat semnele de hotar de pe schița întocmită cu ocazia cercetării la fața locului. În condițiile în care reclamanții au arătat că nu doresc mutarea mejdiei existente acțiunea apare ca lipsită de interes.
Între cele două proprietăți există semne exterioare, care nu sunt contestate, astfel încât nu este nevoie de stabilirea lor.
Instanța de apel a arătat că între colțul casei și colțul grajdului nu mai există nici gard și nici semne vizibile ale liniei de hotar, însă pe această porțiune se află intrarea cu mijloace auto în curtea pârâtului, așa cum s-a statuat prin sentința civilă nr. 3. a J. C.-N.
Prin întâmpinarea formulată ( f. 11-14), reclamanții au solicitat respingerearecursului.
În motivarea întâmpinării, au arătat că până în prezent granița dintre proprietățile învecinate nu a fost stabilită.
Imobilele proprietatea reclamanților și pârâtului nu sunt delimitate pe toate laturile și pe toată lungimea proprietăților, prin semne de hotar vizibile, acceptate de către ambele părți.
Și pârâtul a recunoscut că între cele două proprietăți nu a fost stabilită niciodată o mejdie.
Existența unor vechi semne de hotar constatate cu ocazia cercetării la fața locului nu poate însemna că grănițuirea între cele două proprietăți este făcută.
G. metalic făcut de pârât este mutat tot timpul după bunul plac al acestuia, împrejurare necontestată de către pârât.
Reclamanții au arătat că se impune soluționarea cauzei pe fond, prin administrarea probei cu expertiza tehnică pentru stabilirea concretă a delimitării celor două proprietăți, prin administrarea de probe testimoniale, precum și a altor probe necesare și utile.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, curtea constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 584 C. civil, orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la grănițuire proprietății lipite cu a sa.
Prima instanță a reținut că acțiunea promovată de reclamanți este lipsită de interes, întrucât între cele două proprietăți între care se solicită grănițuirea linia de hotar este stabilită, iar reclamanții nu contestă semnele vechi de hotar vizibile.
Instanța de apel a reținut că linia de hotar este contestată, reclamanții nefiind de acord cu modul în care pârâtul a ridicat noile garduri.
Curtea constată că hotărârea dată de instanța de apel prin care se înlătură excepția lipsei de interes și se trimite cauza primei instanțe pentru a o soluționa pe fond, este temeinică și legală.
Interesul formulării acțiunii îl constituie împrejurarea că pârâtul nu respectă limitele de delimitare a celor două parcele învecinate, acesta a edificat, pe o porțiune între cele două proprietăți un gard metalic care este susceptibil de a fi mutat.
Așa cum corect a reținut instanța de apel, din chiar conținutul procesului verbal întocmit cu ocazia cercetării la fața locului și din schița întocmită cu același prilej de către prima instanță (f. 54-56 dosar fond), între gardul metalic edificat de pârât, a cărui amplasament este contestat de către reclamanți ca fiind pe mejdie și gardul de sârmă îngropat, recunoscut de toate părțile, există o porțiune care nu este delimitată.
Pârâtul afirmă că prin acel loc este intrarea cu mijloace auto în curtea sa, statuat prin sentința civilă nr. 3. a J. C.-N.
Pe de altă parte, și gardul de lemn din partea din spate, edificat între cei doi
șoși din lemn, înclinat în partea superioară către proprietatea reclamanților, este contestat de către aceștia, arătându-se că a fost ridicat tot de către pârât în anul 1992, fără acordul lor.
Reiese că, în speță, sunt contestate două garduri - cel din lemn și cel din metal - reclamanții arătând că acestea au fost edificate de către pârât, fără acordul lor, iar o porțiune între cele două imobile - cea din colțul casei pârâtului și colțul grajdului de animale - nu este delimitată.
Față de existența acestor trei elemente aparent litigioase, lipsa interesului reclamanților în promovarea acțiunii nu poate fi reținută.
Aceștia au interes din perspectiva prev. art. 584 C. civil de a promova o acțiune în grănițuire, modalitatea de soluționare a acesteia pe fond urmând a fi dispusă în funcție de probatoriul ce se va administra.
Instanța de apel, desființând hotărârea primei instanțe nu a arătat probele ce vor fi administrate, curtea, procedând la completarea considerentelor deciziei pronunțate în apel, stabilește că în judecarea fondului litigiului, instanța va pune în discuția părților oportunitatea efectuării unei expertize tehnice topografice care să stabilească linia de hotar între imobilul înscris în CF nr. 854
C. Mic, nr. top 1219/(...)/(...)/1 și 1268/1/1, proprietatea reclamanților și imobilul înscris în Cf nr. 855 C. Mic, nr. top 1219/(...)/(...)/2 și 1268/1/2 proprietatea antecesorului pârâtului, dacă în actuala folosință părțile ocupă efectiv imobilele pe care le dețin în proprietate sau ocupă și din proprietatea învecinată, precum și orice alte obiective apreciate ca utile.
Totodată, instanța va pune în discuție și administrarea altor probe pertinente, utile și necesare pentru justa soluționare a cauzei.
Pentru aceste considerente, în baza art. 312 alin. 1 Cod proc.civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU A.E MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul N. D. împotriva deciziei civile nr. 1. din 7 ianuarie 2011 a T.ui C. pronunțată în dosar nr.
(...), pe care o menține.
Irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 6 aprilie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER T. D. T. A. N. M. C. V. M. T.
Red. M.V. dact. GC
2 ex/(...)
Jud.apel: A.A.M., O.R. Ghișoiu
| ← Decizia civilă nr. 4914/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 2906/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
