Decizia civilă nr. 4472/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA 1 CIVILĂ
Dosar nr. (...) Cod operator 8428
D. CIVILĂ NR. 4472/R/2011
Ședința publică din 04 noiembrie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: C.-M. CONȚ JUDECĂTORI: ANA I.
A.-A. P. GREFIER : A.-A. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de T. E., împotriva sentinței civile nr. 2712 din (...), pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr. (...) și recursul declarat de reclamanta T. B. M., împotriva sentinței civile nr. 1816 din (...) a T. S., pronunțată în dosar nr. (...), privind și pe pârâtul intimat S. R., PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, reprezentat prin D. S., având ca obiect despăgubiri în baza L. nr. 2..
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C., procuror S. A., lipsă fiind recurenta T. E., reclamanta recurentă T. B. M. și reprezentantul pârâtului intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat de T. E. vizează o altă sentință decât cea pronunțată în dosarul instanței de fond, respectiv sentința civilă nr. 2712 din (...), pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr. (...), însă acest recurs a fost comunicat părții adverse și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar în baza art. 5 alin. 3 din L. nr. 2..
Recursul declarat de reclamanta recurentă T. B. M. a fost formulat și motivat în termen legal, a fost comunicat părții adverse și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar în baza art. 5 alin. 3 din L. nr. 2..
S-a făcut referatul cauzei după care C. lasă cauza la a doua strigare, pentru a da recurentei T. E., reclamantei recurente T. B. M. și reprezentantului pârâtului intimat posibilitatea de a se prezenta la dezbateri.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C., procuror S. A., lipsă fiind recurenta T. E., reclamanta recurentă T. B. M. și reprezentantul pârâtului intimat.
C. constată că prin memoriile de recurs (f. 3 verso și f. 8 verso din dosar), recurentele au solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit prevederilor art. 242 alin. 2 C.pr.civ.
De asemenea, C. constată că recursul formulat de T. E. a fost declarat împotriva sentinței civile nr. 2712 din (...), pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr. (...) și a fost înregistrat greșit în dosarul nr. (...) al C. de apel C., având în vedere că T. E. nu a fost parte în dosarul nr. (...) al T. S..
De asemenea, C. constată că la data de (...), pârâtul intimat a înregistrat la dosar o întâmpinare, în 2 exemplare, prin care solicită respingerea recursului declarat de reclamanta T. B. M., și pe cale de consecință, respingerea acțiunii formulate de această reclamantă, iar în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 C.pr.civ. solicită judecarea cauzei în lipsă.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. arată că nu are de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat.
C. din oficiu, invocă excepția inadmisibilității recursului formulat de T. E., având în vedere că aceasta nu a fost parte în cauză.
În privința recursului declarat de reclamanta recurentă T. B. M., C. din oficiu, în temeiul art. 316 C.pr.civ. raportat la art. 294 alin.1 C.pr.civ., invocă excepția inadmisibilității schimbării cauzei juridice a acțiunii pentru prima dată în recurs, prin invocarea unor temeiuri juridice noi, respectiv a prevederilor 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, a principiului egalității în fața legii și a principiului securității.
Nemaifiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, C. declară închise dezbaterile și acordă cuvântul reprezentantei P.ui de pe lângă
C. de A. C. pentru a pune concluzii pe cele două recursuri care au fost înregistrate în prezentul dosar, cu mențiunea ca aceasta să se refere și la excepțiile invocate din oficiu de către instanță.
În privința recursului declarat de T. E., reprezentanta P.ui de pe lângă
C. de A. C. solicită admiterea excepției inadmisibilității acestui recurs, invocată din oficiu de către instanță și respingerea ca inadmisibil a acestui recurs, având în vedere că T. E. nu a fost parte în dosarul instanței de fond.
În privința recursului declarat de reclamanta recurentă T. B. M., reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. solicită admiterea excepției inadmisibilității schimbării cauzei juridice a acțiunii pentru prima dată în recurs, prin invocarea unor temeiuri juridice noi, care nu au fost invocate în fața instanței de fond și respingerea recursului ca fiind nefondat.
C. reține cauza în pronunțare.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 1816 din data de (...) a T. S., pronunțată în dosarul nr. (...), s-a respins ca inadmisibilă acțiunea reclamantei T. B. M., privind constatarea caracterului politic al măsurii de constituire prizonier a defunctului B. I. și obligarea pârâtului S. R. prin M. F. la plata daunelor morale pentru această măsură.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamanta T. B. M. este fiica defunctului B. I., titularul livretului militar seria Ev nr. 0., care cuprinde mențiunea de la prizonierat în perioada (...)—
(...) în URSS.
Întemeindu-și acțiunea pe dispozițiile L. nr. 2., reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la despăgubiri pentru prejudiciul moral încercat prin supunerea tatălui său, în prezent decedat, la această măsură de prizonierat.
L. nr. 2. face parte din cadrul unei politici sociale restaurative a statului, de reparare a prejudiciilor create unor mari categorii de persoane de către fostele regimuri totalitare ce s-au succedat în istoria R..
Acest act normativ se situează într-un cadru legislativ preexistent prin care, în mod fragmentat, s-au acordat măsuri reparatorii pentru diferite tipuri de abuzuri comise în diferite perioade istorice.
Un prim demers legislativ este dat de prevederile D. - L. nr. 1. pentru acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatură instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri.
Comparativ cu sfera de aplicare a D. - L. nr. 1., instanța constată că numai prima categorie de persoane la care se referă acest act normativ se circumscrie dispozițiilor L. nr. 2., respectiv persoanele care au suferit condamnări cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.
Articolul 1 din L. nr. 2. prevede că beneficiază de reglementările acestui act normativ persoanele condamnate politic pentru fapte care au avut drept scop împotrivirea față de regimul totalitar instaurat la data de 6 martie 1945.
Măsurile administrative care au caracter politic sunt, conform art. 3 din același act normativ, măsuri luate de organele fostei miliții sau securități, textul de lege enumerând doar acele măsuri care au de drept caracter politic.
Articolul 4 alin. 2 permite constatarea caracterului politic si a altor măsuri administrative, necuprinse în enumerarea limitativă de la articolul 3. Prizonieratul însă, nu este o măsură luată de organele fostei miliții sau securități, ci reprezintă o consecință a participării R. la cel de-al doilea război mondial, persoanele care au suferit în urma acestei participări putându-se prevala, în termen legal, cu îndeplinirea tuturor celorlalte condiții de D. - L. nr. 1..
De altfel, prin decizia C. C. nr. 1358/(...) s-a constatat neconstituționalitatea prevederilor art.5 alin.1 lit. a, teza întâi din L. nr. 2.. Teza întâi a acestui text de lege, în urma modificării L. nr. 2. prin O. nr. 6. se referă la acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul moral.
În baza considerentelor de drept și de fapt arătate, instanța de fond a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamanta T.-B. M., privind obligarea S.ui R. prin M. F. P. la plata daunelor morale.
Împotriva acestei sentințe reclamanta T. B. M. a declarat recurs întermen legal, solicitând instanței admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii acțiunii civile așa cum a fost formulată, cu obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului, reclamanta a arătat că și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 4 alin. 2 din L. nr. 2. și apreciază că prizonieratul este o veritabilă măsură administrativă în sensul acestui act normativ.
L.ul a avut în vedere și aceste categorii de persoane în nota de fundamentare a legii nr. 2.. În acest sens este și practica judiciară a T. S. M. și a C. de A. O.
Împrejurarea că S. R., la momentul din 23 august 1944, ora 22,00, a ieșit din Alianță cu Puterile Axei și a întors armele împotriva Germaniei hitleriste, trecând de partea aliaților, context în care armata sovietică aflată pe frontul din Moldova a capturat circa 160.000 de soldați făcându-i prizonieri de război, reprezintă o măsură politică.
Faptul că după terminarea războiului, S. R. nu a făcut nimic în sensul acțiunii de a-și readuce în țară soldații capturați de forțele sovietice, este o măsură politică administrativă, un fapt juridic comis prin omisiune, astfel încât există o relație de cauzalitate între prejudiciul moral creat de stat prizonierului de război și conduita S.ui R. care nu poate fi apreciată decât ca fiind culpabilă.
Prin hotărârea criticată se încalcă principiul tratamentului egal în fața legii, principiul securității juridice și dreptul la un proces echitabil reglementat de art. 6 C.
D. C. C. nr. 1. lipsește de eficiență L. nr. 2. și are efect retroactiv, astfel că în speță se aplică legea în vigoare la data formulării cererii de chemare în judecată.
Pârâtul intimat S. R. prin D. G. A F. P. J. S. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat (f.16-17).
În susținerea poziției procesuale pârâtul intimat a arătat că prin decizia nr. 1. a C. C. s-a constatat neconstituționalitatea art. 5 alin. 1 lit. a teza I din L. nr. 2., astfel încât această decizie este opozabilă erga omnes, inclusiv pentru instanțele judecătorești și au putere numai pentru viitor, ceea ce înseamnă că după publicare ea se aplică asupra cauzelor aflate în curs de soluționare sau care se vor soluționa în viitor.
În consecință, în prezent nu mai există un temei juridic pentru acordarea daunelor morale solicitate de către reclamantă.
La data de (...), în dosarul nr. (...), numita T. E. a înregistrat recursîmpotriva sentinței civile nr. 2712/(...) a T. S., prin care a solicitat admiterea acestuia, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii civile astfel cum a fost formulată, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului, numita T. E. a arătat că și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 4 alin. 2 din L. nr. 2. și apreciază că prizonieratul este o veritabilă măsură administrativă în sensul acestui act normativ.
L.ul a avut în vedere și aceste categorii de persoane în nota de fundamentare a legii nr. 2.. În acest sens este și practica judiciară a T. S. M.
și a C. de A. O.
Împrejurarea că S. R., la momentul din 23 august 1944, ora 22,oo, a ieșit din Alianță cu Puterile Axei și a întors armele împotriva Germaniei hitleriste, trecând de partea aliaților, context în care armata sovietică aflată pe frontul din Moldova a capturat circa 160.000 de soldați făcându-i prizonieri de război, reprezintă o măsură politică.
Faptul că după terminarea războiului, S. R. nu a făcut nimic în sensul acțiunii de a-și readuce în țară soldații capturați de forțele sovietice, este o măsură politică administrativă, un fapt juridic comis prin omisiune, astfel încât există o relație de cauzalitate între prejudiciul moral creat de stat prizonierului de război și conduita S.ui R. care nu poate fi apreciată decât ca fiind culpabilă.
Prin hotărârea criticată se încalcă principiul tratamentului egal în fața legii, principiul securității juridice și dreptul la un proces echitabil reglementat de art. 6 C.
D. C. C. nr. 1. lipsește de eficiență L. nr. 2. și are efect retroactiv, astfel că în speță se aplică legea în vigoare la data formulării cererii de chemare în judecată.
În conformitate cu prevederile art.137 alin.1 C.pr.civ., C. se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte cercetarea în fond a pricinii.
Astfel, în ședința publică din (...), C. din oficiu, a invocat excepția inadmisibilității recursului formulat de T. E., excepție care a fost admisă, având în vedere că numita T. E. a declarat recurs împotriva unei alte hotărâri judecătorești, respectiv a sentinței civile nr. 2712 din (...), pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr. (...) și a fost înregistrat greșit în dosarul nr. (...) al C. de apel C., astfel încât numita T. E. nu a avut calitatea de parte în dosarul nr. (...) al T. S. și, prin urmare, în temeiulart.312 alin.1 C.pr.civ., C. va respinge ca inadmisibil recursul declarat de aceasta.
În ceea ce privește recursul reclamantei T. B. M., în ședința publică din (...) C., din oficiu, în temeiul art. 137 alin. 1 coroborat cu art. 316 raportat la art. 294 alin. 1 C.pr.civ., a invocat excepția inadmisibilității schimbării cauzei juridice în calea de atac a recursului, având în vedere că prin cererea de recurs reclamanta a invocat, pentru prima dată în calea de atac, temeiuri juridice noi, respectiv a prevederile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, a principiului egalității în fața legii și a principiului securității.
În acest sens, C. reține că prin cererea de chemare în judecată reclamanta și-a întemeiat în drept acțiunea civilă pe prevederile art. 4 alin. 2, art. 5 alin. 1 lit. a și alin.4 din L. nr. 2., art.998-999 C.civ.
Conform art. 316 C.pr.civ., dispozițiile de procedură privind judecata în apel se aplică și în instanța de recurs, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în acest capitol, iar art. 294 alin. 1 C.pr.civ. prevede că, în apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face alte cereri noi.
Având în vedere că reclamanta a invocat pentru prima dată în calea extraordinară de atac a recursului dispozițiile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, principiul egalității în fața legii și principiul securității juridice, practic schimbând parțial cauza juridică a cererii de chemare în judecată formulată și precizată, implicit și obiectul acesteia, motiv pentru care C. în temeiul art. 137 alin. 1 coroborat cu art. 316 raportat la art. 294 alin. 1 C.pr.civ., va admite excepția inadmisibilității schimbării cauzei juridice a acțiunii civile în recurs invocată din oficiu.
Analizând sentința criticată prin prisma motivelor de recurs invocate și a apărărilor formulate, C., în temeiul art. 3041 C.pr.civ., reține următoarele:
Reclamanta T. B. M. este fiica defunctului B. I., care a decedat la data de (...) așa cum rezultă din certificatul de deces anexat la f.7 dosar fond.
Antecesorul reclamantei, B. I., a fost titularul livretului militar seria Ev nr. 0., care cuprinde mențiunea că acesta că a fost soldat și a fost în prizonierat în perioada (...)— (...) în URSS (f.8 dosar fond).
Cu privire la constatarea caracterului politic al măsurii administrative a luării în prizonierat a antecesorului reclamantei, în fosta U.R.S.S., în perioada (...) - (...) în URSS C. reține că L. nr. 2., așa cum o spune chiar titulatura sa, are ca obiect condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada de referință reglementată de lege, respectiv, 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.
Pentru ca o condamnare sau o măsură administrativă să facă obiect al
L. nr. 2. este necesar să întrunească o dublă cerință, pe de o parte, să aibă caracter politic - să fie vorba despre o manifestare ca formă de opoziție față de sistemul totalitar comunist -, în înțelesul pe care L. nr. 2. îl dă acestei noțiuni, iar pe de altă parte, respectiva condamnare sau măsură administrativă să fi fost dispusă de către organele fostei miliții sau securități înăuntrul perioadei de referință a legii, în termenul cuprins între 6 martie
1945 - 22 decembrie 1989.
În ce privește posibilitatea acordării de despăgubiri în temeiul L. nr. 2., se poate constata caracterul politic și al altor măsuri administrative în afara dislocării și stabilirii de domiciliu obligatoriu, internării în unități și colonii de muncă sau stabilirii de loc de muncă obligatoriu în baza actelor normative enumerate în articolul 3, condiția esențială fiind ca persoanele supuse unorastfel de măsuri să fi săvârșit fapte prin care s-a urmărit unul din scopurile prevăzute de art. 2 alin. 1 din Ordonanța de urgență a G. nr. 2..
Prin urmare, și în cazul prevăzut de art. 3 și în cel prevăzut de art. 4 alin. 2 din L. nr. 2., legiuitorul a avut în vedere posibilitatea constatării caracterului politic al unor măsuri administrative, numai dacă persoana a săvârșit fapte îndreptate împotriva regimului totalitar, de natura celor prezentate în actele normative enumerate în art. 3 sau în art. 2 alin. 1 din OUG nr. 2..
Pentru identitate de rațiune, în ceea ce privește definirea măsurilor administrative cu caracter politic, legiuitorul a procedat în mod similar cu definirea condamnărilor cu caracter politic, în sensul că, pe de-o parte s-a raportat la acte normative expres menționate, precizând că sunt măsuri administrative cu caracter politic orice măsuri luate de organele fostei miliții sau securități, având ca obiect dislocarea și stabilirea de loc de muncă obligatoriu, dacă au fost întemeiate pe unul sau mai multe dintre actele normative enumerate în art. 3, evidențiate mai sus, iar pe de altă parte s-a raportat la scopul urmărit de cel supus măsurilor cu caracter administrativ, astfel cum acesta a fost definit pentru infracțiunile cu caracter politic.
L. nr. 2. are un caracter reparator și compensator doar pentru persoanele care s-au împotrivit sau au fost considerate potrivnice regimului totalitar instaurat la data de 6 martie 1945.
Condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, prevăzute de L. nr. 2. ce constituie temeiul acordării de despăgubiri, trebuie să fie ale S.ui R..
Or, măsura prizonieratului în URSS este o măsură impusă de S. S., ca stat de ocupație la acea vreme.
În speță, prizonieratul nu a fost dispus de S. R., ci de forțele sovietice de ocupație și nu s-a datorat împotrivirii față de regimul comunist instaurat la 6 martie 1945, ci s-a înscris în deportările - despăgubiri de război pretinse de sovietici după Convenția de A. din 1944.
În speță, conform propriilor susțineri ale reclamantei recurente, dovedite și de livretul militar seria Ev nr. 0., se constată că antecesorul reclamantei, în calitatea sa de soldat, s-a găsit în prizonierat în fosta U.R.S.S., începând cu (...), și până la data de (...), acesta fiind luat prizonier în timpul celui de-al doilea război mondial.
Prin urmare, luarea soldatului B. I. în prizonierat, în fosta U.R.S.S. - începutul prizonieratului situându-se în perioada în care cel de-al doilea război mondial era încă în curs de desfășurare -, pe de o parte, nu constituie o măsură administrativă cu caracter politic, luată față de antecesorul reclamantei, ca o consecință a faptelor săvârșite de acesta, ca formă de manifestare a opoziției sale față de regimul totalitar comunist instaurat în R.ia după 6 martie 1945, iar pe de altă parte, nu a fost luată în perioada de referință a L. nr. 2., respectiv, în termenul 06 martie 1945 - 22 decembrie
1989.
Statutul de prizonier, ca urmare a consecințelor celui de-al doilea război mondial, nu se circumscrie noțiunii de măsură administrativă cu caracter politic luată față de respectivul prizonier de război, ca urmare a faptelor săvârșite de acesta, ca o formă de manifestare a opoziției sale față de regimul totalitar comunist instaurat în R.ia postbelică.
Așa fiind, C. constată că situația de prizonierat în fosta U.R.S.S., la care a fost supus soțul reclamantei, nu se circumscrie dispozițiilor L. nr. 2. și, în consecință, nu face obiectul acestei legi.
Pe cale de consecință, C. constată că în mod corect prima instanță a respins petitul având ca obiect constatarea caracterului politic al măsurii administrative a luării în prizonierat a soțului reclamantei, în fosta U.R.S.S.
Cu privire la petitul având ca obiect obligarea pârâtului la plata despăgubirilor morale în sumă de 683.467 lei, în temeiul L. nr. 2. C. reține că, deși situația particulară a reclamantei, conform celor anterior expuse, nu se circumscrie dispozițiilor L. nr. 2. și nu face obiectul acestei legi, totuși, față de motivele expuse în memoriul de recurs, referitoare la faptul că reclamanta este îndreptățită la a-i fi acordate daune morale în temeiul L. nr.
2., C. se vede nevoită să răspundă și acestor motive de recurs, după cum urmează:
Prin D. C. C. nr. 1358/(...), publicată în M. Of. nr. 761/(...), a fost admisă excepția de neconstituționalitate ridicată de S. R., prin Ministerul
Finanțelor Publice - D. C. și, în consecință, s-a constatat că prevederile art. 5 alin. 1 lit. a teza I din L. nr. 2., privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie
1945 - 22 decembrie 1989, cu modificările și completările ulterioare, sunt neconstituționale, pe motiv că acestea contravin prevederilor art. 1 alin. 3 și
5 din L. fundamentată, respectiv, încalcă normele de tehnică legislativă, prin crearea unor situații de incoerență și instabilitate, contrare prevederilor L. nr. 24/2000, reținându-se în considerentele acestei decizii că L. nr. 2., privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, face parte din categoria legilor organice, fiind adoptată de P. cu respectarea prevederilor art. 75 și ale art. 76 alin. (1) din Constituție, însă, așa cum a statuat Curtea Constituțională prin D. nr. 1., aceasta nu a fost supusă controlului de constituționalitate a priori, conform art. 146 lit. a) din Constituție.
Art. 147 din Constituția R. din 21 noiembrie 1991 (*republicată*)
(modificată și completată prin de revizuire a C. R. nr. 4., publicată în Monitorul Oficial al R., Partea I, nr. 758 din 29 octombrie 2003, republicată de C. L., în temeiul art. 152 din Constituție, cu reactualizarea denumirilor și dându-se textelor o noua numerotare (art. 152 a devenit, în forma republicată, art. 156)), prevede următoarele :
„ (1) Dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare, precum și cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei C. C. dacă, în acest interval,
P.ul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile C.. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept.
(2) În cazurile de neconstituționalitate care privesc legile, înainte de promulgarea acestora, P.ul este obligat sa reexamineze dispozițiile respective pentru punerea lor de acord cu decizia C. C..
(3) În cazul în care constituționalitatea tratatului sau acordului internațional a fost constatată potrivit articolului 146 litera b), acesta nu poate face obiectul unei excepții de neconstituționalitate. T. sau acordul internațional constatat ca fiind neconstituțional nu poate fi ratificat.
(4) Deciziile C. C. se publica în Monitorul Oficial al R.. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor";.
Art. 31 din L. nr. 47 din 18 mai 1992, privind organizarea și funcționarea C. C. (republicată în temeiul dispozițiilor art. V din L. nr.
177/2010 pentru modificarea și completarea L. nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea C. C., a C. de procedură civilă și a C. deprocedură penală al R., publicată în Monitorul Oficial al R., Partea I, nr. 672 din 4 octombrie 2010, dându-se textelor o nouă numerotare), stabilește următoarele :
„(1) D. prin care se constată neconstituționalitatea unei legi sauordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare este definitivă și obligatorie.
(2) În caz de admitere a excepției, C. se va pronunța și asupra constituționalității altor prevederi din actul atacat, de care, în mod necesar și evident, nu pot fi disociate prevederile menționate în sesizare.
(3) Dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei C. C., dacă, în acest interval, P.ul sau Guvernul, după caz, nu pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile C.. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept.
(4) Deciziile pronunțate în condițiile alin. (1) se comunică celor două
Camere ale P.ului, G. și instanței care a sesizat Curtea Constituțională.
(5) În cazul în care la data comunicării deciziei C. C. potrivit alin. (4) cauza se află pe rolul altui organ judiciar, instanța comunică acestuia decizia.";
Din coroborarea art. 147 din Constituția R. Revizuită cu art. 31 alin. 1 și 3 din L. nr. 47/1992 republicată, se desprinde cu evidență faptul că, pe de o parte, deciziile C. C. sunt general obligatorii, nu doar în cauza în care a fost invocată respectiva excepție de neconstituționalitate, iar pe de altă parte că, acele dispoziții din legile și ordonanțele în vigoare, constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei C. C., dacă, în acest interval, P.ul sau Guvernul, după caz, nu pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile C..
De altfel, Curtea Constituțională a R. a statuat prin D. nr. 1. că obligativitatea Deciziilor C. C. pentru instanțele judecătorești, ca de altfel și pentru celelalte persoane fizice și juridice, decurge din principiul supremației C., potrivit căruia, respectarea C., a supremației sale (și a legilor), este obligatorie.
Or, în cazul de față, în termenul de 45 de zile prevăzut de art. 147 alin.
1 din Constituție, nu au fost puse de acord prevederile neconstituționale ale art. 5 alin. 1 lit. a teza I din L. nr. 2. cu dispozițiile constituționale, astfel că, textul art. 5 alin. 1 lit. a teza I din L. nr. 2. și-a încetat efectele juridice.
Drept urmare, în prezent nu există un temei juridic în legea specială, nr.
2., care să fundamenteze admisibilitatea cererilor de chemare în judecată promovate în baza L. nr. 2., având ca obiect acordarea de despăgubiri morale.
Nu sunt incidente în cauză nici dispozițiile art. 2 din O. nr. 214/2009 și nici ale D.-lege nr. 1., câtă vreme, situația particulară a antecesorului reclamantei, aceea de prizonier de război în fosta U.R.S.S., nu se circumscrie nici dispozițiilor L. nr. 2., și nici dispozițiilor anterior invocate.
De altfel, Înalta Curte de Casație și Justiție, printr-o decizie pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii, cu nr. 12/(...), pronunțată în dosar nr. 14/2011, a statuat în sensul că „urmare a deciziilor C. C. nr. 1. și nr. 1360/2010, dispozițiile art. 5 alin. 1 lit. a teza I din L. nr. 2., privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora și-au încetat efectele și nu mai pot constitui temi juridic pentru cauzele nesoluționate definitiv la data publicării deciziilor instanței de contencios constituțional în Monitorul Oficial";.
Pentru aceste considerente de fapt și de drept C., în temeiul art.312 alin.1 coroborat cu art.3041 C.pr.civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta T. B. M. împotriva sentinței civile nr. 1816 din (...) a T. S., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține, în speță nefiind incidente nici unul din motivele de casare sau modificare prevăzute art. 304 C.pr.civ. PENTRU ACESTE MOTIVE, IN NUMELE L. D E C I D E: Respinge ca inadmisibil recursul declarat de T. E. Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta T. B. M. împotriva sentinței civile nr. 1816 din (...) a T. S., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține. D. este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din 04 noiembrie 2011. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, C.-M. CONȚ ANA I. A.-A. P. Red.A.A.P./Dact.H.C./3 ex./(...)/J.fond: M.K. A.-A. M. GREFIER,
| ← Decizia civilă nr. 236/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 4469/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
