Decizia civilă nr. 2902/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA Civilă, de M. și A. S. pentru Minori și Familie
Dosar nr. (...) Cod operator 8428
D. CIVILĂ NR. 2902/R/2011
Ședința publică din 09 septembrie 2011
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE: C.-M. CONȚ JUDECĂTORI: I.-D. C.
A.-A. P.
GREFIER : A.-A. M.
S-a luat în examinare recursul declarat reclamanta S. L. M., împotriva sentinței civile nr. 388 din (...) a T. C., pronunțată în dosar nr. (...), privind și pe pârâtul intimat S. R., PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE R. PRIN D. A J. C., având ca obiect despăgubiri în baza L. nr. 221/2009.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C., procuror S. A., lipsă fiind reclamanta recurentă personal și reprezentantul pârâtului intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat de reclamanta S. L. M., a fost formulat și motivat în termen legal, a fost comunicat părții adverse și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar în baza art. 5 alin. 3 din L. nr.
221/2009.
S-a făcut referatul cauzei după care C. constată că prin memoriul de recurs (f. 4 din dosar), reclamanta recurentă a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform prevederilor art. 242 alin. 2 C.pr.civ. și, de asemenea, constată că la data de (...), pârâtul intimat a înregistrat la dosar o întâmpinare, în 2 exemplare, prin care solicită respingerea recursului formulat de reclamantă ca neîntemeiat.
C. constată că recursul a fost declarat de reclamanta S. L. M., prin intermediul domnului avocat C. I. M., iar la f. 5 din dosar se află împuternicirea avocațială de reprezentare a domnului avocat C. I. M. și lasă cauza la a doua strigare, pentru a da reprezentantului reclamantei recurente posibilitatea de a se prezenta la dezbateri.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C., procuror S. A., lipsă fiind reclamanta recurentă personal, reprezentantul acesteia și reprezentantul pârâtului intimat.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. arată că nu are de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat.
Nemaifiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, C. declară închise dezbaterile și acordă cuvântul reprezentantei P.ui de pe lângă
C. de A. C. pentru a pune concluzii pe recursul care formează obiectul prezentului dosar.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. solicită respingerea recursului declarat de reclamantă și menținerea sentinței recurate, ca fiind legală.
C U R T E A
Prin sen tinț a c iv il ă n r. 388/(...), pronunțată de T ribun al ul Cluj în dos ar nr. (...), s-a respins ca lipsit de interes capătul de cerere din acțiuneaformulată de reclamanta S. L. M., în contradictoriu cu pârâtul S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice, prin D. G. a F. P. C., referitor la constatarea caracterului politic al condamnării antecesorilor reclamantei, S. C. C. și S. I., pentru săvârșirea infracțiunilor de huliganism politic; s-a respins, în baza excepției prescripției dreptului la acțiune, capătul de cerere având ca obiect plata despăgubirilor morale.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în considerentele sentinței faptul că, din susținerile reclamantei, reiese că tatăl acesteia ar fi fost condamnat în perioada comunistă, printr-o sentința penală a T. Militar Ilfov, din perioada octombrie - noiembrie 1947, precum și prin hotărârea penală nr. 219/(...) a T. Regiunii Militare București, pentru săvârșirea infracțiunilor de huliganism politic.
Hotărârile penale despre care a făcut vorbire reclamanta nu au fost depuse în probațiune, iar acestea nu se găsesc nici în dosarul comunicat instanței de către C. A. situație este constatată și în privința bunicului S. I..
Întrucât, potrivit art. 1 alin. 2 din L. nr. 221/2009, condamnările suferite de către antecesorii reclamantei, pentru infracțiuni de huliganism politic, constituie de drept condamnări cu caracter politic, capătul de cerere din acțiunea reclamantei, având acest obiect, se impune a fi respins ca fiind lipsit de interes.
În ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect plata daunelor morale în temeiul art. 998 C., acesta se impune a fi respins ca prescris extinctiv, în baza art. 3 din D. nr. 1., reclamanta putând oricând după data de (...) să formuleze o astfel de cerere.
Împ o tr iv a aces te i s e n tințe a decl ar at rec urs, în ter men leg al, recl aman ta
S. L. M., solicitând ca, în temeiul art. 304 pct. 9 C.pr.civ., coroborat cu art.
312 C.pr.civ., să se admită recursul, să se modifice în întregime decizia recurată, în sensul admiterii acțiunii reclamantei având ca obiect în principal constatarea faptului că de drept constituie condamnări cu caracter politic condamnările suferite de tatăl și bunicul reclamantei, pentru infracțiuni de huliganism politic, în subsidiar, constatarea caracterului politic al condamnărilor politice aplicate tatălui și bunicului reclamantei; obligarea pârâtului la despăgubiri morale în sumă de 600.000 Euro, precum și la cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului s-a arătat că în mod greșit instanța de fond a respins ca lipsit de interes capătul de cerere având ca obiect constatarea caracterului politic al condamnării și tot în mod greșit a respins ca prescris capătul de cerere având ca obiect acordarea unor despăgubiri pentru daune morale în cuantum de 600.000 Euro.
Art. 2 din L. nr. 221/2009 a operat o veritabilă repunere în termenul de prescripție, indiferent de temeiul juridic al cererii având ca obiect obligarea pârâtului la despăgubiri pentru daune morale, art. 5 alin. 1 lit. a din L. nr. 221/2009 sau art. 998 C., mai ales că prevederile art. 5 alin. 1 lit. a din L. nr. 221/2009 au fost declarate neconstituționale prin D. C. C. nr. 1.,ceea ce însă nu poate duce la concluzia că prezenta acțiune nu mai are temei juridic și fundament legal.
Prin prisma art. 84 C.pr.civ. instanța nu este ținută de textele legal indicate de părți, iar art. 294 alin. 1 C.pr.civ. interzice schimbarea în apel a cauzei cererii de chemare în judecată.
Art. 129 alin. 4 C.pr.civ. permite judecătorului să pună în dezbaterea părților orice împrejurări de fapt sau de drept ale cauzei, inclusiv cele legate de suspendarea art. 5 alin. 1 lit. a din L. nr. 221/21009, iar ca urmare a aplicării art. 31 alin. 3 din L. nr. 47/1992, pot fi aplicate dispozițiilor art. 998
C.
Tot în motivarea recursului au fost reiterate considerentele de fapt ale cauzei, soldate cu condamnarea tatălui, respectiv, bunicului reclamantei, precum și consecințele pe care aceste condamnări le-au avut asupra reclamantei și a familiei sale.
S-a mai apreciat de către reclamantă că suma solicitată cu titlu de daune morale reprezintă o justă apreciere a dispozițiilor art. 998 - 999 C., având în vedere că efectul imediat al condamnării a avut consecințe asupra demnității, poziției sociale, prestigiului profesional, drepturilor nepatrimoniale ocrotite de lege, ale tatălui și bunicului reclamantei.
Pr in în tâmp in are a f or mul ată în c auz ă, p âr âtul in timat S. R., pr in
M in is terul F in anțelor Publ ice, pr in D. G. a F. P. C. , a solicitat instanței sădispună respingerea recursului reclamantei ca neîntemeiat, cu motivarea că soluția primei instanțe este legală sub aspectul tuturor dispozițiilor sale.
Recursul este nefondat.
Inițial, reclamanta și-a întemeiat cererea de chemare în judecată pe dispozițiile art. 4 alin. 4 și art. 5 alin. 3 din L. nr. 221/2009, însă, ca urmare a pronunțării de către Curtea Constituțională a D. nr. 1., prin care textul art. 5 alin. 1 lit. a din L. nr. 221/2009 a fost decalrat neconstituțional, reclamanta și-a precizat cererea, la data de (...), indicând ca temei legal al cererii sale dispozițiile art. 1 alin. 1, 2 și 4 din L. nr. 221/2009 și art. 998 C. (f. 64 dosar fond).
Cu privire la petitul având ca obiect obligarea pârâtului la plata
desp ăgub ir ilor mor al e în te me iul L. nr. 221/2009.
În ceea ce privește temeiul de drept inițial invocat de reclamantă în susținerea petitului având ca obiect obligarea pârâtului la plata daunelor morale, respectiv dispozițiile art. 5 alin. 1 lit. a teza I din L. nr. 221/2009, C. constată că acest temei de drept și-a încetat efectele juridice, ca urmare a pronunțării D. nr. 1358/(...) a C. C. a R., astfel încât, întemeiat pe acest text legal, reclamanta nu mai este îndreptățită la a pretinde obligarea pârâtului la despăgubiri morale.
Prin D. C. C. nr. 1358/(...), publicată în M. Of. nr. 761/(...), a fost admisă excepția de neconstituționalitate ridicată de S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice - D. C. și, în consecință, s-a constatat că prevederile art. 5 alin. 1 lit. a teza I din L. nr. 221/2009, privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, cu modificările și completările ulterioare, sunt neconstituționale, pe motiv că acestea contravin prevederilor art. 1 alin. 3 și 5 din L. fundamentată, respectiv, încalcă normele de tehnică legislativă, prin crearea unor situații de incoerență și instabilitate, contrare prevederilor L. nr.
24/2000, reținându-se în considerentele acestei decizii că L. nr. 221/2009, privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, face parte din categoria legilor organice, fiind adoptată de P. cu respectarea prevederilorart. 75 și ale art. 76 alin. (1) din Constituție, însă, așa cum a statuat Curtea Constituțională prin D. nr. 1., aceasta nu a fost supusă controlului de constituționalitate a priori, conform art. 146 lit. a) din Constituție.
Art. 147 din Constituția R. din 21 noiembrie 1991 (*republicată*)
(modificată și completată prin de revizuire a C. R. nr. 4., publicată în
Monitorul Oficial al R., Partea I, nr. 758 din 29 octombrie 2003, republicată de C. L., în temeiul art. 152 din Constituție, cu reactualizarea denumirilor și dându-se textelor o noua numerotare (art. 152 a devenit, în forma republicată, art. 156)), prevede următoarele :
„ (1) Dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare, precum și cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei C. C. dacă, în acest interval, P.ul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile C.. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept.
(2) În cazurile de neconstituționalitate care privesc legile, înainte de promulgarea acestora, P.ul este obligat sa reexamineze dispozițiile respective pentru punerea lor de acord cu decizia C. C..
(3) În cazul în care constituționalitatea tratatului sau acordului internațional a fost constatată potrivit articolului 146 litera b), acesta nu poate face obiectul unei excepții de neconstituționalitate. T. sau acordul internațional constatat ca fiind neconstituțional nu poate fi ratificat.
(4) Deciziile C. C. se publica în Monitorul Oficial al R.. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor";.
Art. 31 din L. nr. 47 din 18 mai 1992, privind organizarea și funcționarea C. C. (republicată în temeiul dispozițiilor art. V din L. nr.
177/2010 pentru modificarea și completarea L. nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea C. C., a C. de procedură civilă și a C. de procedură penală al R., publicată în Monitorul Oficial al R., Partea I, nr. 672 din 4 octombrie 2010, dându-se textelor o nouă numerotare), stabilește următoarele :
„(1) D. prin care se constată neconstituționalitatea unei legi sauordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare este definitivă și obligatorie.
(2) În caz de admitere a excepției, C. se va pronunța și asupra constituționalității altor prevederi din actul atacat, de care, în mod necesar și evident, nu pot fi disociate prevederile menționate în sesizare.
(3) Dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei C. C., dacă, în acest interval, P.ul sau Guvernul, după caz, nu pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile C.. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept.
(4) Deciziile pronunțate în condițiile alin. (1) se comunică celor două
Camere ale P.ului, Guvernului și instanței care a sesizat Curtea
Constituțională.
(5) În cazul în care la data comunicării deciziei C. C. potrivit alin. (4) cauza se află pe rolul altui organ judiciar, instanța comunică acestuia decizia.";
Din coroborarea art. 147 din Constituția R. Revizuită cu art. 31 alin. 1 și 3 din L. nr. 47/1992 republicată, se desprinde cu evidență faptul că, pe de o parte, deciziile C. C. sunt general obligatorii, nu doar în cauza în care a fost invocată respectiva excepție de neconstituționalitate, iar pe de altă partecă, acele dispoziții din legile și ordonanțele în vigoare, constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei C. C., dacă, în acest interval, P.ul sau Guvernul, după caz, nu pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile C..
De altfel, așa cum corect a subliniat prima instanță, Curtea
Constituțională a R. a statuat prin D. nr. 1. că obligativitatea Deciziilor C. C. pentru instanțele judecătorești, ca de altfel și pentru celelalte persoane fizice și juridice, decurge din principiul supremației C., potrivit căruia, respectarea C., a supremației sale (și a legilor), este obligatorie.
Or, în cazul de față, în termenul de 45 de zile prevăzut de art. 147 alin.
1 din Constituție, nu au fost puse de acord prevederile neconstituționale ale art. 5 alin. 1 lit. a teza I din L. nr. 221/2009 cu dispozițiile constituționale, astfel că, textul art. 5 alin. 1 lit. a teza I din L. nr. 221/2009 și-a încetat efectele juridice.
Drept urmare, în prezent nu există un temei juridic în L. specială, nr.
221/2009, care să fundamenteze admisibilitatea cererilor de chemare în judecată promovate în baza L. nr. 221/2009, având ca obiect acordarea de despăgubiri morale.
Cu pr iv ire l a excepț ia prescr ipț ie i drep tu lu i l a acț iune, av ân d c a ob iec t
d aune mor ale, în te me iată pe preveder ile ar t. 998 -999 C. civ.
În ceea ce privește temeiul juridic pe care reclamanta și-a întemeiat ulterior cererea, prin precizarea de acțiune depusă la fila 64 dosar fond, la data de (...), respectiv, art. 998-999 C., C. constată următoarele:
Art. 998 C. constituie sediul legal în materia răspunderii civile delictuale, prevăzând că orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara.
În cauză nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale a
S.ui R., nici în temeiul art. 35 din D. nr. 31/1954, și nici în temeiul art. 998-
999 C., întrucât, S. R. nu are decât o obligație morală de a acorda despăgubiri persoanelor persecutate de regimul comunist, însă, C. constată că prioritar analizării întrunirii sau nu în cauză a condițiilor necesare angajării răspunderii civile delictuale a S.ui R., ar fi trebuit analizată în cauză prescripția dreptului la acțiune a reclamantei, având ca obiect acordarea de daune morale în temeiul art. 998-999 C., excepție sumar analizată de altfel și de către instanța de fond.
Înainte de a se putea analiza pe fondul cauzei pretențiile deduse judecății de către reclamantă, este imperios necesar să se verifice dacă, prin raportare la temeiul de drept pe care reclamanta și-a fundamentat cererea introductivă de instanță, precizată, prezenta acțiune a fost sau nu promovată în termenul legal de prescripție extinctivă reglementat de D. nr.
1..
Reclamanta, prin precizarea de acțiune, formulată la (...), înregistrată pe rolul T. C., a investit Tribunalul Cluj cu o acțiune în răspundere civilă delictuală, întemeiată din punct de vedere juridic pe prevederile art. 998-999
C. civ.
Este adevărat că obiectul cererii introductive de instanță l-a constituit acordarea unor daune morale, dar nu este mai puțin adevărat că acordarea acestor daune morale a fost solicitată cu titlul de reparare a prejudiciului ce a fost cauzat antecesorilor reclamantei prin condamnarea politică pentru infracțiunea de huliganism politic.
Fiind întemeiată din punct de vedere juridic exclusiv pe răspunderea civilă delictuală, reglementată de dispozițiile art. 998-999 C. civ., acțiuneatrebuia formulată în termenul de prescripție extinctivă prevăzut de art. 8 alin. 1 rap. la art. 3 alin. 1 teza I din D. nr. 1..
Astfel, în conformitate cu prevederile art. 8 alin. 1 din D. nr. 1.,
„prescr ipț ia drep tulu i l a acț iune în rep ar are a p agubei pricinuite prin fapta
il ic ită, începe s ă curg ă de l a d ata c ând p ăgub itul a cunoscu t s au trebu ia s ă
cuno asc ă, atât p agu b a c ât ș i pe cel c are r ăspunde de e a";.
Întrucât actul normativ mai sus menționat nu reglementează vreun termen special de prescripție extinctivă în acest caz, este evident că termenul de prescripție este cel general, de 3 ani, reglementat de art. 3 alin. 1 teza I din D. nr. 1..
Prin urmare, în conformitate cu prevederile art. 8 alin. 1 din D. nr. 1., reclamanta ar fi trebuit să promoveze acțiunea pentru daune morale, întemeiată pe răspunderea civilă delictuală reglementată de art. 998 - 999
C. civ., în termen de 3 ani, termen care ar fi început să curgă de la momentul la care reclamanta a cunoscut, sau ar fi trebuit să cunoască, atât paguba, cât și pe cel care răspunde de ea.
Raportat la starea de fapt reținută de instanța de fond, este de subliniat faptul că reclamanta a cunoscut atât paguba - ce a fost cauzată antecesorilor săi - cât și pe cel răspunzător de pagubă - S. R. prin organele sale represive din perioada anterioară anului 1989 - cel mai târziu la data de
(...), când regimul comunist a fost răsturnat.
Dată fiind realitatea politică anterioară anului 1989, este evident că reclamanta nu putea, în perioada anterioară datei de (...), să recurgă la niciun demers judiciar în scopul reparării pagubei ce a fost cauzată antecesorilor săi.
Se pune, așadar, firesc întrebarea, care era momentul la care reclamanta ar fi putut să promoveze o acțiune în justiție întemeiată pe art. 998-999 C., pentru repararea pagubei morale ce a fost cauzată antecesorilor săi, ori să recurgă la vreun alt demers legal în acest sens.
C. apreciază că după data de (...), reclamanta era liberă să se adreseze oricând unei instanțe de judecată pentru a pretinde reparații pentru prejudiciul moral cauzat antecesorilor săi, mai ales că, la data de (...), în
Monitorul Oficial al R. nr. 50/(...), a fost publicat D.-Lege nr. 118/(...), privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la data de (...).
Este adevărat că acest act normativ nu conținea nicio prevedere care să stipuleze expres că astfel de persoane, persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la data de (...), se pot adresa instanțelor de judecată cu acțiuni prin care să solicite repararea efectivă, materială, pecuniară, a daunelor fizice și morale ce le-au fost cauzate în perioada de dinaintea anului 1989, dar nu este mai puțin adevărat că acest decret reprezenta un punct de pornire în a recunoaște faptul că în perioada cuprinsă între (...) - (...), în R.ia au existat persoane persecutate pe motive politice și că unor astfel de persoane trebuie să le se recunoască anumite drepturi : recunoașterea ca vechime în muncă și luarea în considerare la stabilirea pensiei și a celorlalte drepturi ce se acordă, în funcție de vechimea în munca, timpul cât o persoană, după data de 6 martie 1945, pe motive politice: a executat o pedeapsă privativă de libertate în baza unei hotărâri judecătorești rămasă definitivă sau a fost lipsită de libertate în baza unui mandat de arestare preventivă pentru infracțiuni politice; a fost privată de libertate în locuri de deținere în baza unor măsuri administrative sau pentru cercetări de către organele de represiune; a fost internată în spitale de psihiatrie;) a avut stabilit domiciliu obligatoriu; a fost strămutată într-o altalocalitate; acordarea unei indemnizații lunare de câte 200 lei, indiferent dacă sunt sau nu pensionate, pentru fiecare an de detenție, internare, domiciliu obligatoriu sau cât au fost strămutate; dreptul de a beneficia, în mod gratuit, de asistenta medicală și medicamente în unitățile sanitare de stat etc.
Pe cale de consecință, C. constată că termenul de prescripție extinctivă de 3 ani a început să curgă la data intrării în vigoare a D.-lege nr. 1., respectiv, (...), prezenta acțiune bazată pe art. 998-999 C. civ., înregistrată la (...), fiind deci prescrisă extinctiv.
De altfel, antecesoarea reclamantei, S. V., a beneficiat de prevederile D.- lege nr. 1., aspect confirmat de H. nr. 04/(...) și de D. nr. 48/(...) (f. 13, 14 dosar fond).
Susținerea recurentei în sensul că L. nr. 221/2009 a operat o repunere în termenul de prescripție extinctivă nu poate fi primită, având în vedere că prin această lege specială s-a instituit un termen de prescripție special, respectiv de 3 ani calculați de la data intrării în vigoare a legii, dar numai pentru acțiunile întemeiate exclusiv pe dispozițiile L. speciale nr. 221/2009, iar nu și pentru acțiunile întemeiate pe dreptul comun, art. 998 - 999 C., în privința acestor din urmă acțiuni fiind incident termenul de prescripție extinctivă reglementat de D. nr. 1..
Cu pr iv ire l a susț in ere a recuren te i, conf or m c ăru ia în mod greș it pr i ma
ins tanț ă a resp ins pr imu l c ap ăt de cerere c a l ips it de in teres .
Conform propriilor susțineri ale reclamantei, confirmate parțial de înscrisurile depuse la dosarul de fond, tatăl recurentei a fost condamnat politic la 1 an, 5 luni și 27 de zile închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de huliganism politic, în perioada (...)-(...) (f. 13 dosar fond).
Recurenta nu a depus la dosarul cauzei hotărârile penale de condamnare pentru tatăl și bunicul său, iar în dosarul operativ comunicat de C. nu s-au regăsit aceste hotărâri penale de condamnare (f. 55 - 90 dosar fond).
Însă, așa cum corect a reținut prima instanță, infracțiunile pentru care afirmativ au fost condamnați antecesorii reclamantei - huliganism politic -, co9nstituie de drept condamnare cu caracter politic, în sensul art. 1 alin. 2 din L. nr. 221/2009, coroborat cu O.U.G. nr. 214/1999, astfel încât, reiterarea în instanță a constatării încă o dată, în plus față de textul expres al legii, a caracterului politic al acestor condamnări, apare ca fiind lipsită de interes.
Este adevărat că prin prisma art. 84 și art. 129 C.pr.civ. instanța nu este ținută de calificarea juridică dată cererii de către reclamant, și că art. 294 alin. 1 C.pr.civ. interzice schimbarea cauzei juridice în apel, dar nu este mai puțin adevărat că în speță, atât prin cererea introductivă de instanță, cât și prin precizarea ulterioară a acestei cereri reclamanta și-a indicat expres temeiul juridic pe care își întemeiază acțiunea, nelăsând calificarea juridică a cererii la latitudinea instanței.
Așa fiind, în temeiul tuturor considerentelor anterior expuse și a prevederilor art. 312 alin. 1 C.proc.civ., C. urmează să respingă ca nefondat prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta S. L. M., împotriva sentinței civile numărul 388 din (...) a T. C. pronunțată în dosar numărul (...), pe care o menține.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI C.-M. CONȚ I.-D. C. A.-A. P.
GREFIER A.-A. M.
Red.CMC/dact.MS
2 ex./(...) J.fond: M.T.
| ← Decizia civilă nr. 52/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 10/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
