Decizia civilă nr. 315/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 315/R/2011
Ședința publică din 28 ianuarie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C.-M. CONȚ JUDECĂTORI: I.-
D. C.
A.-A. P. G.IER : A. A. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de petentul B. G., împotriva deciziei civile nr. 7. din 25 octombrie 2010 a T.ui B.-N., pronunțată în dosar nr. (...), având ca obiect plângere împotriva încheierii de carte funciară (Art.
50 alin. 2 din Legea nr. 7/1996).
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat de petentul B. G. a fost formulat și motivat în termen legal și este legal timbrat cu un timbru judiciar mobil în valoare de
0,15 lei (f. 7) și cu o taxă judiciară de timbru în cuantum de 4 lei (f. 8).
S-a făcut referatul cauzei după care, Curtea constată că prin memoriul de recurs (f. 4 dosar), în temeiul art. 242 alin. 2 C.pr.civ., petentul recurent a solicitat judecarea cauzei în lipsă, fiind de prezumat faptul că petentul recurent nu se prezintă azi în instanță.
De asemenea, Curtea constată că la data de (...), petentul recurent a înregistrat la dosar un înscris prin care arată că a achitat timbrajul aferent recursului și la care a anexat un timbru judiciar mobil de 0,15 lei și chitanța care atestă plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 4 lei.
Curtea constată că recursul este legal timbrat.
În baza actelor de la dosar, Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 3866 din 29 iunie 2010 pronunțată de
Judecătoria Bistrița în dosar nr.(...) s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul B. G., împotriva Încheierii de respingere nr. 9882/(...) pronunțată în dosarul cu același număr de O. B.-N., B. de C. și P. I. B.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Petentul a dobândit proprietatea asupra imobilului a cărei înscriere în cartea funciară a solicitat-o, în baza Actului de adjudecare din data de (...), ca urmare a cumpărării imobilului vândut la licitație publică în dosarul execuțional nr. 246/ex/2008 al BEJ M. M.
Prin Încheierea nr. 9. din (...) a B. de cadastru și publicitate imobiliară
B. din cadrul Oficiului de C. și P. I. B. - N. a fost respinsă cererea petentului de înscriere în CF a imobilul cu nr. cadastral 3958/2 înscris în cartea funciară 51009 (provenită din cartea funciară de pe hârtia cu numărul
14908 )/UAT B. având proprietari: S. „.&Co"; S. B. în cota de 2. de sub B. M. Ana în cota de 3. de sub B.5, D. A. M., D. B. în cota de 3. de sub B.6, C. M., C. P. în cota de 7. de sub B.7, M. P., M. V. în cota de 5. de sub B.8, M. M., M. V. în cota de 5. de sub B.9, H. M., J. V. C. în cota de 6. de sub B., S.
„.&Co"; S. B. în cota de 5. de sub B. precum și cu privire la imobilul cu nr. cadastral 3958/2/M/2/P/b, înscris în cartea funciară 51009-C1-U3
(provenit din cartea funciară de pe hârtia cu numărul 1.)/UAT B. având proprietari: M. Ana în cota de 1/1 de sub B. s-a dispus notarea respingerii cererii de intabulare a actului de adjudecare - dosar execuțional nr.
246/EX/2008 din (...)- BEJ M. M., depusă de B. G. sub B.2, din cartea funciară 51009-C1-U3 (provenită din cartea funciară de pe hârtia cu numărul 1.)/UAT B. și notarea respingerii cererii de intabulare a actului de adjudecare - dosar execuțional nr. 246/ex/2008 din (...) - BEJ M. M., depusă de B. G. asupra cotei de (...) din C.F hârtie aferentă apartamentului
18 proprietății de sub B.5 sub B/18 cartea funciară 51009 (provenită din cartea funciară de pe hârtia cu numărul 14908) UAT B., cu motivarea că din dosarul depus pentru intabulare lipsește dovada achitării impozitului pe transferul dreptului de proprietate.
Împotriva Încheierii nr. 9. din (...) a Oficiului de C. și P. I. B. - N. a declarat plângere petentul B. G. solicitând modificarea acesteia, în sensul admiterii cererii de înscriere a dreptului de proprietate asupra imobilului apartament situat în B., str. C., nr. 8, sc. A, ap. 10, întabulat în C.F. 51009 (provenit din C.F. 1. B.), cadastral 3958/2/M/2/P/b, în baza actului de adjudecare din (...) din dosar execuțional nr. 246/EX/2008 al BEJ M. M.
Raportat la textele legale incidente în cauză, respectiv art. 77^1 din
Legea nr. 5. privind C. fiscal, cu modificările și completările ulterioare, și art. 1. din H. nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a L. nr. 5. privind C. fiscal, cu modificările și completările ulterioare, plângerea este netemeinică și urmează a fi respinsă, în temeiul art. 50 din Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996, cu modificările și completările ulterioare.
Potrivit art. 77^1 alin. (1) Cod fiscal "la transferul dreptului deproprietate și al dezmembrămintelor acestuia, prin acte juridice între vii asupra construcțiilor de orice fel și a terenurilor aferente acestora, precum și asupra terenurilor de orice fel fără construcții, contribuabilii datorează un impozit";.
Deși textul legal nu face referire expresă la transferul dreptului de proprietate în cadrul procedurii de executare silită, această operațiune nu se situează în afara sferei de aplicare a normei citate.
Astfel, în urma modificărilor aduse H. nr. 44/2004 prin H. nr. 1620 din 29 decembrie 2009, art. 1. paragraful 11 din H. nr. 44/2004, cu modificările și completările ulterioare, referitor la aplicarea art. 77^1 alin. (6) Cod fiscal, prevede că, „în cazul transferurilor prin executare silită, după expirarea termenului de 10 zile inclusiv, în care contribuabilul avea sarcina declarării venitului la organul fiscal competent, pentru transferurile prin alte modalități decât procedura notarială sau judecătorească, organul de executare silită sau cumpărătorul, după caz, trebuie să solicite organului fiscal competent stabilirea impozitului și emiterea deciziei de impunere, conformprocedurilor legale, prin depunerea documentației aferente transferului.";
În ceea ce privește accepțiunea termenului de „. în sensul art. 77^1
Cod fiscal, art. 1. lit. a) din H. nr. 44/2004, cu modificările și completările ulterioare, prevede că, "în cazul transferului dreptului de proprietate sau aldezmembrămintelor acestuia prin acte juridice între vii, contribuabil este celdin patrimoniul căruia se transferă dreptul de proprietate sau dezmembrămintele acestuia…";.
Conform art. 1. paragraful 9 din același act normativ, în cazul transferurilor prin alte modalități decât procedura notarială sau judecătorească, această persoană are obligația, declarării venitului la organul fiscal competent, în termen de 10 de zile, inclusiv, de la data transferului, în vederea stabilirii impozitului, în condițiile legii.
În situația în care cel din patrimoniul căruia se transferă dreptul de proprietate nu declară venitul la organul fiscal competent, în termenul de 10 zile menționat, capătă eficiență dispozițiile art. 1. paragraful 11 din H. nr.
44/2004, cu modificările și completările ulterioare, respectiv se naște obligația organului de executare silită sau a cumpărătorului, după caz, de a solicita organului fiscal competent stabilirea impozitului și emiterea deciziei de impunere, prin depunerea documentației aferente transferului.
Instanța, a constatat că în speță nu s-a făcut dovada achitării impozitului pe transferul dreptului de proprietate prevăzut de dispozițiile art. 77^1 alin. (1) Cod fiscal, reține că, în mod temeinic registratorul biroului de carte funciară a respins cererea, făcând aplicarea alin. 6 teza finală a aceluiași articol: „pentru înscrierea drepturilor dobândite în baza actelor autentificate de notarii publici ori a certificatelor de moștenitor sau, după caz, a hotărârilor judecătorești și a altor documente în celelalte cazuri, registratorii de la birourile de carte funciară vor verifica îndeplinirea obligației de plată a impozitului prevăzut la alin. (1) și (3) și, în cazul în care nu se va face dovada achitării acestui impozit, vor respinge cererea de înscriere până la plata impozitului";.
În considerarea argumentelor expuse și a textelor legale invocate, instanța a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul B. G. împotriva Încheierii nr. 9. din 01 aprilie 2010 a B. de cadastru și publicitate imobiliară B. din cadrul Oficiului de C. și P. I. B. - N.
S-a luat act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel petentul B. Gavriă solicitând admiterea apelului, schimbarea în totalitate a sentinței atacate în sensul admiterii plângerii și modificarea încheierii de respingere nr.9. în sensul admiterii cererii de înscriere a dreptului de proprietate asupra imobilului apartament situat în B., str. C., nr. 8, sc. A, ap. 10, intabulat în CF 5100 nr. cadastral 3958/2/M/2/P/b, în baza actului de adjudecare din 29 martie
2010 din dosar execuțional nr. 246/Ex/2008 al Bej M. M.
Prin decizia civilă nr. 7. din 25 octombrie 2010 pronunțată de T. B.-N. în baza art. 296 Cod procedură civilă s-a respins ca nefondat apelul declarat de petentul B. G., împotriva sentinței civile nr. 3866 din 29 iunie 2010 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul civil nr. (...).
Pentru a pronunța această decizie tribunalul a reținut că pretenția dedusă judecății vizează înscrierea în cartea funciară a imobilului apartament situat în B., str. C., nr. 8, sc. A, ap. 10 a dreptului de proprietate al petentului B. G., drept dobândit prin adjudecare în dosarul execuțional nr. 246/ex/2008 al BEJ M. M.
Formalitatea înscrierii în evidențele de carte funciară a transferului dreptului de proprietate din patrimoniul fostului proprietar tabular M. Ana în cel al petentului B. G., transfer înfăptuit prin actul de adjudecare întocmit la 29 martie 2010 în dosarul execuțional menționat, a fost refuzată de O. B.- N. - B. de C. și P. I. pentru neîndeplinirea condiției legale de atașare la cererea de intabulare a deciziei de impunere emisă de organul fiscal competent sesizat cu cererea de stabilire a impozitului aferent transferuluide proprietate și a dovezii achitării acestui impozit. În cuprinsul Încheierii nr. 9882 dată în dosar nr. 9882/1 aprilie 2010 întocmită de registratorul de carte funciară sunt enumerate atât elementele de fapt, cât și de drept în considerarea cărora solicitarea petentului B. G. a fost respinsă.
Rezolvând nefavorabil plângerea petentului formulată împotriva încheierii de carte funciară menționată, prima instanță a procedat corect, reținând o corectă stare de fapt și făcând o aplicație justă a prevederilor legale incidente.
Cercetarea judecătorească în prezenta cauză nu poartă în legătură cu proprietatea imobilului apartament adjudecat de petent, a cărui calitate de titular al dreptului de proprietate nu a fost negată, ci strict în privința operațiunii de înscriere în cartea funciară a imobilului a transferului de proprietate intervenit.
Judicios a conchis prima instanță că unica interpretare ce se poate da textelor legale evocate în considerentele sentinței, ce nu vor mai fi reiterate, respectiv art. 77^1 alin. 1 din C. fiscal, și art. 1. paragraf 9 și 11 din HG nr.
44/2004 cu modificările și completările ulterioare (normele metodologice de aplicare a codului fiscal) este aceea că în lipsa exceptării exprese de la impozitare (cum sunt cazurile menționate la art. 1. litera e^1, art. 151^4 paragraf 4 lit. c, respectiv constatarea prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă a dobândirii dreptului de proprietate ca efect al uzucapiunii, dobândirea dreptului de proprietate prin reconstituire în temeiul legilor speciale de retrocedare, în situația în care succesiunea legală sau testamentară este dezbătută și finalizată prin întocmirea încheierii de finalizare a succesiunii în termen de 2 ani de la data decesului autorului succesiunii, ori în situația în care după finalizarea succesiunii se solicită certificat de moștenitor suplimentar și se întocmește încheierea finală suplimentară înainte de expirarea termenului de 2 ani), constituie transfer impozabil acela realizat prin executare silită, fiind vorba de un transfer al proprietății prin acte juridice între vii. Regula instituită de legiuitor este aceea a impozitării transferurilor de proprietate, excepțiile fiind expres reglementate de textele legale înainte enumerate. Cât timp transferul de proprietate realizat prin procedura executării silite nu este exceptat expres de la regula generală, nu se poate susține cu succes că legiuitorul ar fi dorit să includă tacit și acest caz particular printre cele expres menționate ca fiind scutite de operațiunea impozitării.
Că este așa dovedește însuși cuprinsul paragrafelor 9 și 11 ale art. 1. din HG nr. 44/2004, normele metodologice ale C. fiscal stipulând expres că
„în cazul transferurilor prin alte modal ități decât procedura notarială sau judecătorească, contribuabilul are sarcina declarării venitului la organul fiscal competent în termen de 10 zile inclusiv, de la data transferului, în vederea stabilirii impozitului, în condițiile legii";, și că „în cazul transferurilor
prin executare silită după expirarea termenului de 10 zile inclusiv, în care contribuabilul avea sarcina declarării venitului la organul fiscal competent, pentru transferurile prin alte modalități decât procedura notarială saujudecătorească, organul de executare silită sau cumpărătorul , după caz, trebuie să solicite organului fiscal competent stabilirea impozitului și emiterea deciziei de impunere, conform procedurilor legale, prin depunerea documentației aferente transferului";.
Este indiscutabil, și nu face obiect de controversă, petentul necontestând acest aspect, că este în sarcina registratorului de carte funciară, sesizat cu solicitarea de înscriere în c.f. a dreptului de proprietate dobândit prin adjudecare, competența de a verifica atât existența deciziei deimpunere emisă de organul fiscal competent consecință a operațiunii impozabile a transferului de proprietate, cât și dovada achitării impozitului.
Că în această modalitate și condiționat de exhibarea acestor dovezi se poate proceda la intabularea dreptului de proprietate al adjudecatarului potrivit și uzanței în materie, este înscrisul atașat la dosar f. 20, potrivit căruia în urma adjudecării unui alt imobil, în baza documentației ce atestă transferul dreptului de proprietate emis de executorul judecătoresc, a fost emisă de organul fiscal decizia de impunere anuală pentru veniturile din transferul proprietăților imobiliar din patrimoniul personal.
Este cert, în concluzie, că pe de o parte transferul proprietății prinexecutare silită se caracterizează prin atributul impozitării și că pe de altă parte în lipsa exhibării dovezilor referitoare la existența deciziei de impunere și a achitării impozitului nu poate fi operată înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate transferat în patrimoniu prin adjudecare în procedura executării silite.
Astfel, pretenția dedusă judecății (verificarea îndeplinirii formalităților de înscriere în c.f. a transferului de proprietate rezultat din executarea silită) nu poate fi satisfăcută în lipsa exhibării înscrisurilor obținute alternativ, fie de organul de executare silită, fie de cumpărătorul-adjudecatar referitoare la existența deciziei de impunere și achitare a impozitului aferent transferului de proprietate în modalitatea executării silite. Furnizarea acestor documente este o condiție esențială și prealabilă operațiunii de înscriere în cartea funciară a dreptului de proprietate dobândit prin adjudecare, în lipsa cărora o atare cerere nu poate fi satisfăcută.
Cum petentul nu a exhibat asemenea înscrisuri, solicitarea sa de înscriere în cartea funciară a imobilului adjudecat a dreptului de proprietate nu putea fi rezolvată favorabil, considerent pentru care, având în vedere cele înainte arătate, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă apelul declarat a fost respins ca nefondat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs petentul B. G. solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul admiterii plângerii, modificarea încheierii de respingere nr. 3. în sensul admiterii cererii de înscriere a dreptului de proprietate asupra imobilului apartament adjudecat conform actului de adjudecare al BEJ M. M.
În motivare arată că în baza actului de adjudecare din (...) emis in dosar execuțional nr. 473/Ex/2008 al BEJ M. M., a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului apartament situat în B. str. C. nr. 8 se. A ap.10 întabulat în CF 3958/2 înscris în CF 51009 provenita din CF 14908
UAT B.
Actul de adjudecare emis, conține toate elementele prevăzute de art. 516 C.
Ca urmare a eliberării actului de adjudecare recurentul a înaintat o cerere de intabulare la O. B. la care a anexat actul de adjudecare si decizia de impunere pentru plata impozitului de către fostul proprietar al imobilului, cerere care a fost respinsă motivat de faptul că nu s-a făcut dovada plății impozitului pe transfer.
Dispozițiile art. 77/1 alin. 1 și 3 C. fiscal apreciază că nu sunt aplicabile procedurii de executarea silită imobiliară ci tranzacțiilor imobiliare. În sensul legii executarea silită nu poate fi considerată o tranzacție imobiliară pentru că nu există vânzător-cumpărător, vânzarea bunului se produce ca urmare a licitației și nu ca urmare a acordului de voința.
Art. 77/1 prevede obligația de plată a impozitului, în primul rând pentru transmiterea dreptului de proprietate imobiliară prin acte juridice intre vii.
Pe baza dispozițiilor c.c. doctrina si practica judiciara au definit unitar și constant de-a lungul timpului, actul juridic civil ca reprezentând manifestarea de voință făcuta cu intenția de a produce efecte juridice.
Ori vânzarea la licitație publică se realizează "silit" prin constrângere, de către organele abilitate ale statului în baza unui titlu executoriu și în contra voinței proprietarului debitor, neputându-se confunda sau asimila din punct de vedere juridic, manifestării libere de voința specifica actului juridic civil.
Arată că dacă s-ar aplica legea în sensul în care a aplicat-o O. atunci se descurajează finalizarea executărilor silite și nimeni nu ar mai vrea sa adjudece un bun deoarece nu îl poate întabula în CF, astfel că unele sentințe nu și-ar mai avea finalitate rămânând doar o iluzie legală în ceea ce privește recuperarea sumelor datorate.
Examinând hotărârea atacată în raport de motivele invocate, Curtea de A. urmează să admită recursul pentru următoarele considerente:
Primul aspect care trebuie lămurit este acela că regula este neimpozitarea iar nu impozitarea, pentru că din multitudinea de acte și activități umane legiuitorul a ales pe cele pe care să le impoziteze iar dintre acestea din urmă a ales din nou pe cele pe care le va excepta.
Nu se poate afirma că regula este impozitarea dat fiind că majoritatea acțiunilor umane nu sunt impozitate, și nici nu s-ar putea stabili care este criteriul impozitării.
Potrivit art. 77^1 alin. 1 din C. fiscal „La transferul dreptului de proprietate și al dezmembrămintelor acestuia, prin acte juridice între vii asupra construcțiilor de orice fel și a terenurilor aferente acestora, precum și asupra terenurilor de orice fel fără construcții, contribuabilii datorează un impozit care se calculează astfel: …"
Actul juridic între vii este definit ca un acord de voințe făcut cu intenția de a produce efecte juridice.
O vânzare silită nu poate fi definită ca un acord de voințe, și prin urmare nici ca un act juridic între vii, dat fiind că nu este prezent acordul voluntar de voințe, pentru că tocmai de aceea vânzarea la licitație reglementată de art. 500 și urm. Cod procedură civilă se găsește în Cap. 4 intitulat „Urmărirea silita asupra bunurilor imobile" din Cartea V „Despre executarea silită", pentru că nu este vorba de o vânzare voluntară ci despre una silită.
Or, dacă nu este o vânzare voluntară atunci vânzarea silită nu poate fi asimilată unui act juridic între vii, de esența acestuia din urmă fiind acordul de voințe făcut cu intenție.
O imprecizie a legiuitorului nu poate să producă efecte în sensul impozitării dat fiind că regula este neimpozitarea iar nu impozitarea pentru că din multitudinea de acte și activități umane legiuitorul a ales pe cele pe care să le impoziteze iar dintre acestea din urmă a ales din nou pe cele pe care le va excepta.
Dacă legiuitorul dorește să impoziteze și vânzările silite poate să o facă, pentru că este atributul său, dar trebuie să o facă în termeni neechivoci, care să nu lase loc de interpretări.
Chiar dacă potrivit art. 518 alin. 1 Cod procedură civilă, prin actul de adjudecare proprietatea imobilului sau, după caz, un alt drept real care afăcut obiectul urmăririi silite se transmite de la debitor la adjudecatar, aceasta nu schimbă semnificația vânzării silite ca fiind un act care nu se încadrează în noțiunea actului juridic, ca manifestare voluntară de voință, cu toate că dreptul de proprietate se transferă între cele două persoane, dar nu voluntar ci silit.
Cu toată imprecizia termenilor din lege, N. metodologice de aplicare a
C. fiscal adaugă la aceasta, și prevăd la art. 1.. alin. 11 din HG nr. 44/2004
și procedura executării silite ca act pentru care se datorează impozit.
Or, N. de aplicare fiind adoptate prin hotărâre de guvern aceasta are putere normativă inferioară legii prin care s-a adoptat C. fiscal iar o hotărâre de guvern nu poate adăuga la o lege.
Chiar dacă acceptăm că și transferul silit de proprietate se include în categoria actelor juridice între vii trebuie constatat că art. 1. lit. a HG nr.
44/2004. Definirea unor termeni: prevede că „a) prin contribuabil, în sensul art. 77^1 din C. fiscal, se înțelege persoana fizică căreia îi revine obligația de plată a impozitului. În cazul transferului dreptului de proprietate sau al dezmembrămintelor acestuia prin acte juridice între vii, contribuabil este cel din patrimoniul căruia se transferă dreptul de proprietate sau dezmembrămintele acestuia: vânzătorul, credirentierul, transmițătorul în cazul contractului de întreținere, al actului de dare în plată, al contractului de tranzacție etc., cu exceptia transferului prin donație. În contractele de schimb imobiliar calitatea de contribuabil o au toți copermutanții, coschimbașii, cu excepția schimbului unui bun imobil, proprietate imobiliară, cu un bun mobil, situație în care calitatea de contribuabil o are numai proprietarul bunului imobil. În cazul transferului dreptului de proprietate prin donație, calitatea de contribuabil revine donatarului. Contribuabil este și persoana fizică din patrimoniul căreia se transferă dreptul de proprietate sau dezmembrăminte ale acestuia cu titlu de aport la capitalul social. În cazul transferului dreptului de proprietate pentru cauză de moarte, prin succesiune legală sau testamentară, calitatea de contribuabil revine moștenitorilor legali sau testamentari, precum și legatarilor cu titlu particular;"
Ca regulă, potrivit acestui text din N. de aplicare reiese că cel din patrimoniul căruia se transferă dreptul de proprietate sau dezmembrămintele acestuia are calitatea de contribuabil.
Adjudecatarul, pe lângă că nu este menționat în nici una dintre categoriile de contribuabili și nici nu poate fi încadrat în vreuna, nici nu este cel din patrimoniul căruia se transferă dreptul de proprietate ci este cel în patrimoniul căruia se transferă dreptul de proprietate.
Tot în susținerea aceleiași idei, art. 1. lit. e HG nr. 44/2004 prevede că
„e) prin transferul dreptului de proprietate sau al dezmembrămintelor acestuia se înțelege înstrăinarea, prin acte juridice între vii, a dreptului de proprietate sau a dezmembrămintelor acestuia, indiferent de tipul sau natura actului prin care se realizează acest transfer: vânzare-cumpărare, donație, rentă viageră, întreținere, schimb, dare în plată, tranzacție, aport la capitalul social, inclusiv în cazul când transferul se realizează în baza unei hotărâri judecătorești și altele asemenea;"
Din nou trebuie arătat că vânzarea la licitație nu se încadrează în noțiunea de transfer al dreptului de proprietate, așa cum este definită de acest text, ca fiind înstrăinarea, prin acte juridice între vii, a dreptului de proprietate sau a dezmembrămintelor acestuia.
Cum am arătat mai sus N. metodologice de aplicare a C. fiscal adaugă la lege și prevăd la art. 1.. alin. 11 din HG nr. 44/2004 și procedura executării silite ca act pentru care se datorează impozit.
Chiar dacă acceptăm aceasta, din textul art. 1. lit. a HG nr. 44/2004, care definește noțiunea de contribuabil, reiese că cel care datorează impozitul este cel din patrimoniul căruia se transferă dreptul de proprietate, anume executatul silit iar nu adjudecatarul.
O oarecare acceptare implicită a acestei idei este redată în din HG nr.
44/2004 art. 1.. alin. 9 care prevede că „În cazul transferurilor prin alte modalități decât procedura notarială sau judecătorească, contribuabilul are sarcina declarării venitului la organul fiscal competent, în termen de 10 de zile, inclusiv, de la data transferului, în vederea stabilirii impozitului, în condițiile legii." iar apoi la alin. 11 prevede că „În cazul transferurilor prin executare silită, după expirarea termenului de 10 zile inclusiv, în care contribuabilul avea sarcina declarării venitului la organul fiscal competent, pentru transferurile prin alte modalități decât procedura notarială sau judecătorească, organul de executare silită sau cumpărătorul, după caz, trebuie să solicite organului fiscal competent stabilirea impozitului și emiterea deciziei de impunere, conform procedurilor legale, prin depunerea documentației aferente transferului."
Acceptarea implicită rezultă din aceea că singura obligație care rezultă din acest text legal este aceea a solicitării organului fiscal competent să stabilească impozitul și să emită decizia de impunere iar nu obligația în sine de plată a impozitului.
O astfel de obligație nu are nimic de a face cu obligarea adjudecatarului de a plăti impozitul cât timp am stabilit deja că dacă există o astfel de obligație aceasta este a persoanei executată silit.
Prin urmare dacă nu există o astfel de obligație a adjudecatarului de plată a impozitului nu i se poate condiționa intabularea dreptului său de proprietate obținut prin actul de adjudecare de plata unui impozit de către o persoană care este terț deja față de dreptul său.
Adjudecatarul este terț la rândul său față de obligația de plată a impozitului și din acest punct de vedere nu i se poate condiționa înscrierea dreptului de proprietate de faptul plății de către o altă persoană.
Ar fi și absurd ca în cazul concret să se condiționeze înscrierea dreptului de proprietate al adjudecatarului de plata impozitului de către persoana executată silit care are în cel mai înalt grad interesul de a tergiversa executarea silită și implicit intabularea dreptului de proprietate al adjudecatarului.
Dispozițiile art. 77^1 alin. (6) Cod fiscal prevăd că „I. prevăzut la alin. (1) și (3) se va calcula și se va încasa de notarul public înainte de autentificarea actului sau, după caz, întocmirea încheierii de finalizare a succesiunii. I. calculat și încasat se virează până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care a fost reținut. În cazul în care transferul dreptului de proprietate sau al dezmembrămintelor acestuia, pentru situațiile prevăzute la alin. (1) și (3), se realizează prin hotărâre judecătorească sau prin altă procedură, impozitul prevăzut la alin. (1) și (3) se calculează și se încasează de către organul fiscal competent. Instanțele judecătorești care pronunță hotărâri judecătorești definitive și irevocabile comunică organului fiscal competent hotărârea și documentația aferentă în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii. Pentru alte proceduri decât cea notarială sau judecătorească contribuabilul are obligația de a declara venitul obținut în maximum 10 zile de la datatransferului, la organul fiscal competent, în vederea calculării impozitului. Pentru înscrierea drepturilor dobândite în baza actelor autentificate de notarii publici ori a certificatelor de moștenitor sau, după caz, a hotărârilor judecătorești și a altor documente în celelalte cazuri, registratorii de la birourile de carte funciară vor verifica îndeplinirea obligației de plată a impozitului prevăzut la alin. (1) și (3) și, în cazul în care nu se va face dovada achitării acestui impozit, vor respinge cererea de înscriere până la plata impozitului."
Acest text legal nu are în vedere stabilirea impozitului în sarcina adjudecatarului, prin urmare nici obligația de plată a acestui impozit de către adjudecatar și se poate referi cel mult la obligația de plată a impozitului de către persoana executată silit dar registratorii de la birourile de carte funciară nu pot condiționa înscrierea dreptului de proprietate de plata impozitului de către persoana executată silit ci cel mult doar de stabilirea impozitul și emiterea deciziei de impunere, ceea ce în speță s-a făcut, fiind emisă decizia de impunere din data de (...) (fila 10 dosar fond).
În concluzie, prin prisma C. fiscal, nu există o obligație de plată a impozitului pentru vânzările silite, dat fiind că acestora le lipsește elementul esențial al actelor juridice între vii, pentru care se poate pretinde plata impozitului pentru transferul de drepturi reale, element esențial care constă în acordul voluntar de voință.
Apoi, dacă acceptăm că prin N. metodologice se poate adăuga la C. fiscal, atunci nu adjudecatarul are calitatea de contribuabil iar dacă acesta nu are nici o obligație nu i se poate pretinde să suporte consecințe negative pentru o obligație pentru care nu o are, ca și cum ar avea-o, dar în fapt obligația aparținând unei alte persoane care are eventual calitatea de contribuabil, acesta fiind persoana urmărită silit.
În final chiar dacă persoana urmărită silit are obligația de plată a impozitului pentru transferul silit de proprietate, această obligație nu impietează asupra înscrierii dreptului de proprietate al adjudecatarului deoarece obligația registratorului este în acest caz doar de a urmări existența numai a existenței stabilirii impozitul și a emiterii deciziei de impunere iar nu plata în sine a impozitului, aceasta fiind sarcina organului fiscal.
Față de cele menționate anterior și în temeiul prevederilor art. 304 pct.
9 Cod procedură civilă cât și al art. 312 alin. 3, art. 299 alin. 1 și art. 3041
Cod procedură civilă, curtea urmează să admită recursul declarat de petentul B. G. împotriva deciziei civile nr. 7. din 25 octombrie 2010 a T.ui
B.-N. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o va modifica în sensul că va admite apelul formulat de petentul B. G. împotriva sent. civ. nr. 3866/(...) pronunțată în dos. (...) al Judecătoriei B. pe care o va schimba în sensul că va admite plângerea formulată de petentul B. G. împotriva încheierii de respingere nr. 9. a B. de C. și publicitate I. B. pe care o va modifica în sensul că va admite cererea formulată de petentul B. G..
Va dispune întabularea în CF a dreptului de proprietate pe numele petentului B. G. asupra imobilului ap. 18 situat în B. str. Cantonului nr. 2 înscris în Cf 51009 (provenit din Cf 1.) B., nr. cadastral 3958/2/M/2/P/b, cu titlu de drept adjudecare în baza actului de adjudecare din (...) din dosar execuțional nr. 246/Ex/2008 al B. Executorului Judecătoresc M. M.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.
D E C I D E
Admite recursul declarat de petentul B. G. împotriva deciziei civile nr.
7. din 25 octombrie 2010 a T.ui B.-N. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o modifică în sensul că: Admite apelul formulat de petentul B. G. împotriva sent. civ. nr. 3866/(...) pronunțată în dos. (...) al Judecătoriei B. pe care o schimbă în sensul că:
Admite plângerea formulată de petentul B. G. împotriva încheierii de respingere nr. 9. a B. de C. și publicitate I. B. pe care o modifică în sensul că:
Admite cererea formulată de petentul B. G..
Dispune întabularea în CF a dreptului de proprietate pe numele petentului B. G. asupra imobilului ap. 18 situat în B. str. Cantonului nr. 2 înscris în Cf 51009 (provenit din Cf 1.) B., nr. cadastral 3958/2/M/2/P/b, cu titlu de drept adjudecare în baza actului de adjudecare din (...) din dosar execuțional nr. 246/Ex/2008 al B. Executorului Judecătoresc M. M.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 28 ianuarie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI C. M. CONȚ I.-D. C. A.-A. P.
Redactat de I., dactilografiat de S. În 2 ex., la data de (...)
Judecători apel - Nășcuțiu C., B. M.L. - T. B.-N. Judecător fond - C. R.R., - Judecătoria Bistrița
G.IER A.-A. M.
| ← Decizia civilă nr. 5301/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 3189/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
