Decizia civilă nr. 833/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M A N I A CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă,de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 833/R/2011
Ședința publică din 3 martie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. C. JUDECĂTOR: A. A. C.
JUDECĂTOR: C.-M. CONȚ
GREFIER: C. B.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către pârâții V. M. și V. J. L., împotriva deciziei civile nr. 470 din (...) a Tribunalul Cluj, pronunțată în dosarul nr. (...), privind și pe intimata B. L. E., având ca obiect reziliere contract.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentantul pârâților recurenți V. M. și V. J. L., avocat I. B., în substituirea avocatului titular M.
Costin, care depune delegație de substituire la dosar, reprezentanta reclamantei intimate B. L. E., avocat L. Z., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 28 februarie 2011, s-a depus la dosar, prin registratura instanței, din partea pârâților recurenți un înscris la care au anexat chitanța privind achitarea taxei judiciare de timbru în sumă de 58 lei și 3 lei timbru judiciar, aferentă recursului.
Reprezentanta reclamantei intimate depune la dosar chitanța privind achitarea taxei judiciare de timbru în sumă de 116 lei și 3 lei timbru judiciar, pentru fondul cauzei.
Nemaifiind alte excepții sau cereri, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta pârâților recurenți solicită admiterea recursului, să se constate că decizia recurată este nelegală și netemeinică în totalitate în sensul respingerii ca nefondat a apelului, și menținerii în totalitate ca fiind temeinică și legală a sentinței pronunțate de instanța de fond, cu cheltuieli de judecată.
În opinia sa, instanța de apel a apreciat greșit data de la care a început să curgă termenul, calificând durata acestei interdicții de înstrăinare ca fiind un termen suspensiv, ceea ce este corect, apreciind în mod greșit că un astfel de termen amână exigibilitatea tuturor obligațiilor generate de antecontractul de vânzare-cumpărare.
În mod corect prima instanță a admis excepția prescripției dreptului la acțiune și incorect instanța de control a respins această excepție, desființând o sentință dată cu aplicarea corectă a legii. Suspendarea dreptului de a vinde apartamentele dobândite în baza Legii 1., pe o perioadă de 10 ani, nua suspendat obligațiile de plată a prețului și de întreținere, ci doar obligația de a încheia în viitor contractul de vânzare cumpărare.
Reprezentanta reclamantei intimate solicită respingerea recursului ca fiind neîntemeiat și în consecință menținerea deciziei recurate ca fiind temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată, conform chitanței pe care o depune la dosar.
În mod corect instanța de apel a reținut că în mod evident antecontractul a cărui rezoluțiune se solicită a dat naștere unui raport juridic ce se caracterizează prin reciprocitatea și interdependența obligațiilor ce le revin părților contractante, iar prin dispozițiile art. 9 alin. 8 din L. nr.
1. s-a instituit interdicția de înstrăinare pe o perioadă de 10 ani a imobilelor dobândite în temeiul Legii nr. 1., termenul de prescripție începând să curgă de la această dată pentru toate obligațiile contractuale, iar nu de la momente diferite.
Apreciază că motivele de modificare prevăzute de art. 304 alin. 8 și 9
C.proc.civ. invocate de recurenți nu sunt întemeiate, iar motivul de modificare prevăzute de art. 304 alin. 7 C.proc.civ. nu este incident în cauză, în fapt recurenții neprecizând care sunt motivele contradictorii străine de natura pricinii pretins a fi reținut de instanța de apel.
C U R T E A
Prin Sentința civilă nr. 4353/(...) pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr. (...) a fost admisă excepția prescripției și în consecință:
A fost respinsă acțiunea civilă formulată, precizată și extinsă de reclamanta B. L. E., în contradictoriu cu pârâții V. M. și V. J. L.
Au fost obligați reclamanții să plătească pârâților cheltuieli de judecată în sumă de 1428 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Contractul a cărui rezoluțiune s-a solicitat în prezenta cauză, intitulat contract de vânzare-cumpărare provizoriu, a fost încheiat sub semnătură privată, deși avea ca obiect un imobil, astfel că nu poate constitui un veritabil contract de vânzare-cumpărare, neavând efect translativ de proprietate, în lipsa formei autentice. De altfel, imobilul fusese dobândit prin cumpărare în baza Legii 1., astfel că, potrivit art. 9 al. 8 din L. 1., nu putea fi înstrăinat timp de 10 ani.
A., contractul este de fapt o promisiune bilaterală de vânzare- cumpărare, ce dă naștere doar la un drept de creanță, astfel că nu-i sunt aplicabile prevederile art. 1368 Cod civil.
Dat fiind că s-a invocat ca motiv de rezoluțiune neîndeplinirea obligației de întreținere, instanța a reținut că dreptul de a formula acțiunea în rezoluțiune se stinge în termenul de prescripție de 3 ani prev. de art. 3 din
Decretul 167/1958 și se naște de la momentul la care nu a mai fost prestată întreținerea.
Reclamanta, ca succesoare în drepturi a numitei R. E. (titulara contractului), a preluat drepturile antecesoarei sale. A., R. E. avea dreptul să solicite rezoluțiunea în timpul vieții ei, în termen de 3 ani de la momentul la care nu i s-a mai prestat întreținerea, iar după decesul acesteia, succesoareaei în drepturi nu poate decât să continue termenul, de unde a rămas. În acest sens, a se vedea jurisprudența (Fr. Deak, Tratat de drept civil. C. speciale) care a arătat că acțiunea în rezilierea contractului de întreținere este patrimonială, chiar dacă obligația de întreținere este intuitu persone, deci se transmite la succesori, dar în termenul de prescripție, în același sens fiind și practica fostului T. Suprem.
Din lipsa stabilirii unui moment exact de la care nu s-ar mai fi prestat întreținerea, se poate aprecia că, cel mai târziu, termenul de prescripție a început să curgă de la decesul numitei R. E., intervenit la data de (...) (așa cum s-a menționat în sent. civ. 7000/2008, f. 52 din dos. 15.(...)).
Față de această dată, introducerea prezentei acțiuni la data de (...), apare ca fiind prescrisă.
De asemenea, instanța a avut în vedere că se solicită rezoluțiunea contractului pe motive de neplata prețului și neprestarea întreținerii, ori suspendarea dreptului de a vinde apartamentele dobândite în baza Legii 1., pe o perioadă de 10 ani, nu a suspendat obligațiile de plată a prețului și nici de întreținere, ci doar obligația de a încheia în viitor contractul autentic de vânzare-cumpărare. A., disp. art. 9 al. 8 din L. 1. nu prezintă relevanță, neproducând nici un efect în speță.
Nici susținerile reclamantei, conform cu care, prin introducerea cererii de anulare a contractului, (formulată pe cale reconvențională în dos. nr.
(...)), a fost întrerupt termenul de prescripție, nu au putut fi reținute, dat fiind că cererea reconvențională a fost respinsă, soluția fiind definitivă, deci are putere de lucru judecat. Ori, potrivit art. 16 alin. 2 din Decretul
167/1958, "prescripția nu este întreruptă dacă s-a pronunțat încetarea procesului, dacă cererea de chemare în judecată a fost respinsă, anulată sau dacă s-a perimat";.
Prin Decizia civilă nr. 4. din 0(...) pronunțată de Tribunalul Cluj îndosarul nr. (...) s-a respins excepția prescripției.
Totodată s-a admis apelul declarat de reclamanta B. L. E. împotriva
Sentinței civile nr. 4353/(...) pronunțată în dosar nr. (...) al J. C.-N., pe care a desființat-o în întregime și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut următoarele: Contractul a cărui rezoluțiune se solicită în prezenta cauză, intitulat contract de vânzare-cumpărare provizoriu, a fost încheiat sub semnătură privată, deși avea ca obiect un imobil, astfel că nu poate constitui un veritabil contract de vânzare-cumpărare, neavând efect translativ de proprietate, în lipsa formei autentice, îndeplinind însă condițiile de valabilitate ale unei promisiuni sinalagmatice de vânzare-cumpărare.
În mod evident, antecontractul a cărei rezoluțiune se solicită a dat naștere unui raport juridic ce se caracterizează prin reciprocitatea obligațiilor ce revin părților și prin interdependența obligațiilor reciproce.
Or, imobilul, obiect al antecontractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere fusese dobândit prin cumpărare în baza Legii 1., astfel că, potrivit art. 9 al. 8 din L. 1., nu putea fi înstrăinat timp de 10 ani.
Acest termen de 10 ani, în mod evident, se înscrie în categoria termenelor suspensive astfel cum sunt acestea tratate în dispozițiile art. 1022-1025 Cod civil.
În ceea ce privește efectele termenului suspensiv asupra obligațiilor , în speța de față obligația de plată a prețului și a prestării întreținerii , respectiv obligația de perfectare a contractului în formă autentică în vederea realizării efective a transferului dreptului de proprietate , trebuie reținut că un astfel de termen amână exigibilitatea obligației, iar împlinirea termenului valorează scadență și creditorul poate cere executarea obligației.
Astfel cum s-a pronunțat într-o decizie de îndrumare, cu privire la interpretarea art. 12 din Decretul 144/1958, Plenul fostului T. Suprem dreptul la acțiunea în restituire a sumelor plătite are ca temei neexecutarea de către proprietarul bunului a obligației ce-i revine din antecontract și se prescrie în termen de 3 ani, care începe să curgă de la data când cumpărătorul a cunoscut că încheierea contractului de vânzare- cumpărare nu mai poate avea loc.
Dacă părțile au stabilit un termen pentru perfectarea vânzării, prescripția urmează a se calcula de la expirarea acestui termen.
Or, în speța de față, însuși legiuitorul a statuat prin dispozițiile art. 9 al. 8 din L. 1. interdicția de înstrăinare pe o perioadă determinată de 10 ani.
Astfel, în cazul de față, obligația de perfectare în formă autentică a contractului de vânzare cumpărare a imobilului dobândit în temeiul Legii 1. a devenit scadentă la expirarea perioadei de interdicție de 10 ani, respectiv la data de 31 martie 2007, pe cale de consecință și obligația corelativă interdependentă de plată a prețului și prestare a întreținerii a devenit exigibilă tot la această dată , cu toate că o parte a obligațiilor au fost executate în interiorul termenului suspensiv.
Potrivit art.7 alin 3 din Decretul 167/1958 "; dacă dreptul este sub condiție suspensivă sau cu termen suspensiv prescripția începe să curgă de la data când s-a împlinit condiția sau termenul „ astfel că în speța de față prescripția a început să curgă de la data de 31 martie 2007.
În aceste condiții, depunându-se acțiunea civilă, în dosarul 15(...) al J. C.-N., la data de 03 noiembrie 2008 tribunalul a apreciat că în mod greșit a statuat prima instanță ca fiind prescrisă acțiunea reclamantei apelante, sens în care a fost respinsă excepția prescripției dreptului la acțiune în sens procesual.
Întrucât în speță devin incidente dispozițiile art. 297 Cpr civ tribunalul a admis apelul declarat de reclamanta B. L. E. împotriva Sentinței civile nr. 4353/(...) pronunțată în dosar nr. (...) al J. C.-N., pe care a desființat-o în întregime și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, urmând ca în rejudecare prima instanță să administreze întreaga probațiune necesară unei juste soluționări pe fond a cauzei.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții V. M. și V. J. L., solicitând admiterea recursului și în consecință, respingerea apelului declarat de către reclamanta B. L. E. împotriva sentinței civile nr. 4. a J. C.-N., menținându-se în totalitate sentința. S-au solicitat cheltuieli de judecată.
S-a arătat că decizia recurată este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, motiv de recurs prev. de art. 304 pct.
9 Cod proc.civ., instanța de apel a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, schimbând natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, motiv de recurs prev. de art. 304 pct. 8 Cod proc.civ. Totodată, s- a învederat că decizia recurată nu cuprinde motivele pe care se sprijină saucuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, motiv de recurs prev. de art. 304 pct. 7 Cod proc.civ.
O primă eroare de judecată comisă de către instanța de apel constă în interpretarea și aplicarea greșită a art. 9 alin. 8 din L. nr. 1., instanța de apel calificând în mod corect durata interdicției de înstrăinare prevăzută de acest text de lege, ca fiind un termen suspensiv, dar apreciind în mod greșit că un astfel de termen amână exigibilitatea tuturor obligațiilor generate de antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat între părți. C. celor reținute de către instanța de apel, obligația de întreținere ar fi devenit exigibilă abia la data de (...), deci după împlinirea a trei ani de la decesul întreținutei, care s-a produs la data de (...).
O a doua eroare de judecată decurge din prima și constă în interpretarea greșită a art. 7 alin. 3 din Decretul nr. 167/1958. În cazul obligațiilor de întreținere dreptul de a cere rezoluțiunea contractului pentru neexecutarea prestației de întreținere aparține persoanei întreținute, putând fi continuată de către moștenitori cu condiția ca acțiunea să fi fost introdusă în termenul general de prescripție de 3 ani, ceea ce în speță nu s-a întâmplat.
S-a mai arătat că instanța de apel a ignorat apărările invocate prin întâmpinarea depusă la dosar, apărări prin care s-a arătat că în cazul rezoluțiunii unei promisiuni de vânzare-cumpărare acțiunea vânzătorului nu este una reală, ci una personală, prescriptibilă în termenul general de prescripție de 3 ani. Chiar dacă s-ar admite că obligația de întreținere aflată în curs de executare la momentul decesului întreținutului s-ar transmite la moștenitorii acestuia, dreptul lor de a cere rezoluțiunea fiind un drept de creanță, se prescrie în termen de 3 ani calculați de la data ultimului act de întreținere, în cazul de față, termenul de prescripție fiind de multă vreme depășit.
De altfel, deoarece nu s-a putut preciza care a fost data ultimului act de întreținere, termenul de prescripție a fost calculat începând cu data decesului întreținutei, (...), raportat la data introducerii acțiunii, (...), acțiunea fiind prescrisă.
În apărare intimata B. L. E. a formulat întâmpinare prin care a solicitatrespingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.
În motivare s-a arătat că în mod corect instanța de apel a reținut că antecontractul a cărei rezoluțiune se solicită a dat naștere unui raport juridic ce se caracterizează prin reciprocitatea și interdependența obligațiilor ce le revin părților contractante.
În mod corect s-a reținut de către instanța de fond că termenul de 10 ani prevăzut de art. 9 alin. 8 din L. nr. 1. este un termen suspensiv, astfel ca urmare a efectelor termenului suspensiv asupra obligațiilor, atât obligația de plată a prețului, cât și cea de prestare a întreținerii, respectiv obligația de perfectare a contractului în forma autentică devin exigibile numai la împlinirea acestui termen.
Raportat și la prevederile art. 12 din Decretul nr. 167/1958, instanța de apel a aplicat corect dispozițiile art. 7 alin. 1 din Decretul nr.
167/1958 și pe cele ale art. 7 alin. 3 din același act normativ, apreciind că în speță prescripția dreptului la acțiunea introdusă a început să curgă ladata de (...), respectiv la împlinirea termenului suspensiv de înstrăinare de
10 ani prevăzut de art. 9 alin. 8 din L. nr. 1..
Sub nicio formă nu poate fi reținută în speță susținerea recurenților în sensul că termenul de prescripție ar începe să curgă de la data decesului promitentei vânzătoare, intervenit la data de (...), această interpretare fiind combătută de textele de lege invocate.
Față de aprecierea corectă a faptului că acțiunea promovată este în termenul legal, nu s-a mai făcut analiza restului motivelor de apel, cauza fiind trimisă spre rejudecare în vederea cercetării fondului.
Rezultă deci că motivele de modificare prev. de art. 304 alin. 8 și 9 Cod proc.civ., nu sunt întemeiate, iar motivul de modificare prev. de art. 304 alin. 7 Cod proc.civ., nu este incident în cauză.
La data de (...) recurenții au depus la dosar un script intitulat
„răspuns la întâmpinare";.
Analizând recursul declarat de către pârâții V. M. și V. J. L., prin prismamotivelor invocate, Curtea reține următoarele:
Singura chestiune care se impune a fi lămurită de către instanța de recurs este aceea a datei de la care începe să curgă termenul de prescripție în ceea ce privește acțiunea civilă având ca obiect rezoluțiunea antecontractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere, termenul de prescripție de 3 ani incident în cauză raportat la obiectul acțiunii nefiind contestat de către părți.
În vederea clarificării acestui aspect, trebuie avut în vedere faptul că antecontractul a cărei rezoluțiune se solicită nu este unul tipic de vânzare- cumpărare, cuprinzând și o clauză de întreținere, clauză de asemenea necontestată de către părți.
În această situație, raportat la prevederile art. 9 alin. 8 din L. nr. 1., trebuie clarificat dacă se poate vorbi despre stabilirea unor momente diferite de la care să înceapă a curge termenul de prescripție, în funcție de obligațiile asumate și a căror valorificare se încearcă prin promovarea cererii de chemare în judecată.
În ceea ce privește obligația de perfectare a contractului în formă autentică, este evident că raportat la dispozițiile art. 9 alin. 8 din L. nr. 1., care instituie interdicția înstrăinării imobilelor care fac obiectul acestei legi pentru o perioadă de 10 ani, termenul de prescripție al dreptului de a cere perfectarea actului în formă autentică nu poate începe a curge înainte de expirarea duratei termenului de 10 ani prevăzut în legea specială.
Referitor însă la obligația de întreținere, având în vedere și caracterul alimentar al acesteia, este evident că această obligație stipulată în antecontract în sarcina promitenților cumpărători nu putea fi îndeplinită de către aceștia decât în timpul vieții promitentei vânzătoare.
Dacă s-ar aprecia că există un singur moment al exigibilității obligațiilor prevăzute în contract, indiferent de natura acestora, s-ar ajunge la situația ca în cazul dedus judecății obligația de întreținere să fie apreciată ca fiind exigibilă numai după decesul creditoarei obligației de întreținere, termenul de 10 ani prevăzut de L. nr. 1. împlinindu-se la 3 ani după decesul creditoarei.
Ținând cont de prevederile art. 7 din Decretul nr. 167/1958, se apreciază că momentul de la care a început să curgă prescripția în ceea ceprivește acțiunea în rezoluțiunea antecontractului pentru neîndeplinirea obligației de întreținere este momentul de la care obligația de întreținere nu a mai fost îndeplinită, respectiv în speța dedusă judecății, momentul decesului întreținutei, în condițiile în care nu s-a stabilit cu certitudine când a fost îndeplinit ultimul act de întreținere. P. vânzătoare în favoarea căreia a fost instituită obligația de întreținere prin antecontract a decedat la data de (...), acțiunea în rezoluțiunea antecontractului pentru neîndeplinirea culpabilă a obligației de întreținere fiind formulată la data de (...), deci cu depășirea termenului general de prescripție de 3 ani prevăzut de art. 3 alin.
1 din Decretul nr. 167/1958. Incident în cauză este alin.1 și 2 al art.7 din
Decretul nr.167/1958, iar nu alin.3 al textului de lege.
Rezultă din considerentele de mai sus că instanța de apel a interpretat și aplicat greșit textul de lege incident în cauză, respectiv art. 7 din Decretul nr. 167/1958, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9
Cod proc.civ.
M.ivele de nelegalitate a deciziei atacate prevăzute de pct.7 și 8 ale art.304 C.pr.civ. nu se verifică în cauză, de altfel din întreaga motivare a recursului rezultând incidența în cauză a prevederilor pct.9 al art.304
C.pr.civ., invocându-se aplicarea și interpretarea greșită a legii.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 312 alin. 3 Cod proc.civ., curtea va admite recursul declarat de de pârâții V. M. și V. J.-L. împotriva deciziei civile nr. 4. din 0(...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o va modifica și rejudecând, în temeiul art. 296 Cod proc.civ. va respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta B. L.-E., împotriva sentinței civile nr. 4353/(...) pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosar civil nr. (...), pe care o va menține în întregime ca legală.
În temeiul art. 274 Cod proc.civ., instanța va obliga intimata B. L.-E. să plătească recurenților suma de 2.153,15 lei, cheltuieli de judecată în recurs și în apel, reprezentând taxe judiciare de timbru, timbru judiciar și onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE M.IVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâții V. M. și V. J.-L. împotriva deciziei civile nr. 4. din 0(...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o modifică și rejudecând, respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta B. L.-E., în contra sentinței civile nr. 4353/(...) pronunțată de Judecătoria Cluj- Napoca în dosar civil nr. (...), pe care o menține în întregime.
Obligă pe intimata B. L.-E. să plătească recurenților suma de 2.153,15 lei, cheltuieli de judecată în recurs și în apel.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 03 martie 2011.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
A. C. A. A. C. C.-M. CONȚ
GREFIER, C. B.
Red.A.C./dact.L.C.C.
2 ex./(...)
Jud.apel: O.-C. Tatu, Alin-Florin Doica
Jud.fond: O. Ghișoiu
| ← Decizia civilă nr. 2245/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 67/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
