Decizia civilă nr. 3189/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 3189/R/2011
Ședința publică din 23 septembrie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I.-D. C.
JUDECĂTORI : A.-A. P.
C.-M. CONȚ
GREFIER : S.-D. G.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta S. „. - R. A. S. - S. B., împotriva deciziei civile nr. 31/(...), pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr. (...), privind și pe reclamanții P. A. și P. C. și pe pârâtul R. D. F., având ca obiect pretenții - daune morale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamantul intimat P. A., lipsă fiind reprezentantul pârâtei recurente, reclamanta intimată
P. C. și pârâtul intimat R. D. F.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat de pârâta S. ";. - R. A. S. a fost formulat și motivat în termenul legal, a fost comunicat părților adverse și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, în baza art. 15 lit. o din Legea nr.
146/1997.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că pârâtul intimat R. D.
F., prin cererea formulată și înregistrată prin serviciul de registratură al instanței la data de 22 septembrie 2011 (f.10 din dosar), a solicitat instanței amânarea judecării cauzei pentru angajarea unui apărător.
De asemenea, instanța constată că la data de 23 septembrie 2011, pârâta recurentă a formulat și înregistrat prin serviciul de registratură al instanței un înscris intitulat „Note de ședință";, prin care solicită citarea în cauză a S. G. R. A. R. SA, în calitate de recurentă.
Cu privire la recursul formulat de pârâta recurentă, prin înscrisul depus la dosar, a solicitat admiterea lui, modificarea în totalitate a deciziei recurate nr. 31/(...) a T.ui S., în sensul respingerii apelului declarat de reclamanții P. A. și P. C. împotriva sentinței civile nr. 3174/(...) a Judecătoriei Z., conform motivelor de recurs.
S-a anexat înscrisului intitulat „Note de Ș. copia încheierii nr. 193/(...), pronunțată în dosar nr. (...) a T.ui București de constatare a fuziunii și înregistrare la ORC a S. G. R. A. R. S. și copie de pe certificatul de înregistrare de mențiuni ( f.12-15 din dosar ).
Față de cererea de amânare formulată de pârâtul intimat R. D. F., reclamantul intimat P. A. solicită respingerea acestei cereri.
Curtea, după deliberare, respinge cererea de amânare formulată de pârâtul intimat, având în vedere faptul că acesta a fost citat în cauză încă dindata de 15 iulie 2011, potrivit dovezii de îndeplinire a procedurii de citare aflată la fila 6 din dosar, având astfel timp suficient pentru angajarea unui apărător și pregătirea apărării.
Cu privire la cererea formulată de S. G. R. A. R. S., reclamantul intimat arată că nu se justifică această amânare.
Curtea, după deliberare, respinge cererea de amânare formulată de S. G.
R. A. R. S., având în vedere că aceasta succede în toate drepturile și obligațiile procesuale ale pârâtei recurente S. A. A. R. S.
Curtea, în temeiul art. 306 alin. 2 C.pr.civ., pune în discuția părții prezente un motiv de recurs de ordine publică, respectiv soluționarea cauzei de către prima instanță și de către Tribunalul Sălaj, cu încălcarea normelor de competență materială, având în vedere că natura litigiului este una comercială, întemeiat fiind pe un raport comercial, având la bază un contract de asigurare.
Reclamantul intimat precizează că solicită o sumă de bani de la societatea de asigurări, solicitând a se judeca cauza la termenul de judecată de azi.
Curtea reține cauza în pronunțare asupra motivului de recurs de ordine publică.
C U R T E A
Prin sen tinț a c iv il ă n r. 3174/(...), pronunțată de Judec ător ia Z al ău, în dos ar nr. (...), s-a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de către pârâtă S. „. - R. A. S. - S. B. și, în consecință, s-a respins ca prescrisă cererea precizată formulată de reclamanții P. A. și P. C., în contradictoriu cu pârâții R. D. F. și S. „. - R. A. S. - S. B., având ca obiect daune morale în sumă de
30.000 Euro.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în considerentele sentinței faptul că reclamanții au solicitat obligarea pârâților în solidar la plata sumei de 30.000 Euro daune morale, pentru repararea prejudiciului moral cauzat reclamanților prin moartea fiului lor, în urma unui accident de circulație provocat de pârâtul R. D. F. în data de (...).
Întrucât accidentul soldat cu decesul fiului reclamanților a avut loc în data de (...), dată la care făptuitorul a fost imediat identificat de către organele de poliție, este evident că reclamanții au cunoscut persoana vinovată de producerea pagubei încă din data de (...), dată de la care curge termenul de prescripție extinctivă prevăzut de art. 8 alin. 1 rap. la art. 3 și art. 1 din Decretul nr.
167/1958. Or, reclamanții au introdus acțiunea abia la data de (...), cu depășirea termenului legal de prescripție.
Împ o tr iv a aces te i se n tințe au decl ar at apel, în ter men leg al, recl amanț ii P. A.
ș i P. C. , invocând în motivarea apelului faptul că abia de la data soluționăriidosarului penal a început să curgă termenul de prescripție extinctivă.
T ribun alul S ăl aj, pr in dec iz ia c iv il ă nr. 31/(...), pronunț ată în dos ar nr. (...) , aadmis apelul reclamanților, a casat în întregime sentința apelată și a trimis cauza la aceiași judecătorie pentru o nouă judecată, cu motivarea că termenul de prescripție începe să curgă de la data rămânerii definitive a deciziei penale nr.
340/P/(...), pronunțată de Curtea de A. C. în dosar penal nr. (...).
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, p âr âta S. „. - R. A.
S. - S. B., solicitând ca în temeiul art. 304 pct. 9 C.pr.civ., rap. la art. 1, 3 și 7 din
Decretul nr. 167/1958, să se admită recursul, să se modifice în totalitate deciziarecurată, în sensul respingerii ca nefondat a apelului reclamanților și a menținerii sentinței Judecătoriei Z..
În motivarea recursului s-a invocat nelegalitatea deciziei recurate, decurgând din interpretarea eronată, de către instanța de apel a dispozițiilor art. 1, 3, 7 din Decretul nr. 167/1958, precum și a art. 19 alin. 1 și 2 și art. 20 alin. 1
C.pr.civ., apreciindu-se de către recurentă că dreptul la acțiunea al reclamanților nu curge de la data pronunțării hotărârii irevocabile în dosarul penal nr. (...), adică de la data de (...), - dosar penal în care atât soția, cât și fiul victimei s-au constituit părți civile, pentru despăgubiri materiale și daune morale -, ci de la data la care a avut loc accidentul, adică (...), mai ales că, reclamanții au avut cunoștință de procesul penal, dar nu s-au constituit parte civilă în procesul penal.
În cauză a formulat o notă de ședință S. G. R. - A. - R. S., arătând că aceasta a fuzionat cu recurenta, conform dovezilor anexate notei de ședință (f. 11-
15).
Curtea constată că S. G. R. - A. - R. S., ca urmare a fuziunii cu S. „. - R. A. S. - S. B., va succede și în drepturile și obligațiile acesteia din urmă, inclusiv în drepturile și obligațiile procesuale ale acesteia.
Recursul este fondat în parte.
La termenul de judecată din data de (...), Curtea, din oficiu, în temeiul art.
306 alin. 2 C.pr.civ., a invocat un motiv de recurs de ordine publică, și anume, necompetența materială a Judecătoriei Z. în soluționarea cauzei în primă instanță, având în vedere că litigiul este unul comercial, având la bază un contract de asigurare și care, în raport de valoarea obiectului său, era în competența materială de primă instanță a T.ui S. - Secția C..
Examinând recursul prin prisma acestui motiv de recurs de ordine publică, Curtea constată că acestea este fondat în aceste limite, urmând să fie admis în parte, conform dispozitivului prezentei decizii, motivat pe următoarele considerente:
Prin cererea introductivă de instanță, astfel cum a fost precizată, la termenul din (...) (f. 13 dosar fond), reclamanții au solicitat obligarea în solidar a pârâților R. D. F. și S. „. - R. A. S. - S. B. la plata sumei de 30.000 Euro cu titlu de daune morale, pentru repararea prejudiciului moral cauzat reclamanților prin moartea fiului lor, survenită în urma unui accident de circulație provocat de pârâtul R. D. F., care este beneficiarul unui contract de asigurare de răspundere civilă auto, încheiat cu pârâta S. „. - R. A. S. - S. B.
Este știut faptul că sunt considerate fapte de comerț obiective, prin prisma art. 3 pct. 17 C. comercial coroborat cu art. 6 alin. 1 C. com., toate asigurările, astfel încât, orice obligații derivând din executarea unui contract de asigurare, vor fi comerciale.
De altfel, Înalta Curte de Casație și Justiție, printr-o decizie dată în soluționarea unui recurs în interesul legii, cu nr. XXIII/(...), a statuat în sensul că în aplicarea dispozițiilor art. 2 din Legea nr. 32/2000, privind societățile de asigurare și supraveghere a asigurărilor, natura juridică a acțiunii în regres exercitată de asigurator, societate de asigurare, împotriva persoanelor culpabile de producerea unui accident, este comercială, iar nu civilă.
Prin urmare, orice alte obligații derivând din respectul contract de asigurare, vor fi tot comerciale.
Potrivit art. 22 alin. 1 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în R., astfel cum a fost modificat prin I pct. 10 din Ordonanța de urgență a G. nr. 6., "în limitele indemnizației plătite, asigurătorul este subrogat în toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurării contra celor răspunzători de producerea pagubei, cu excepția asigurărilor de persoane, iar încazul în care în vigoare era o asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de autovehicule și împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia, conform art. 54 alin. 2 și 3".
Pe de altă parte, prin art. 3 pct. 17 din Codul comercial, sunt considerate "ca fapte de comerț" și "asigurările, chiar mutuale, în contra daunelor și asupra vieții", iar, în conformitate cu prevederile art. 6 alin. 1 din același cod, "asigurările de lucruri sau stabilimente care nu sunt obiectul comerțului și asigurările asupra vieții sunt fapte de comerț numai în ce privește pe asigurător".
Așa fiind, în raport cu prevederile art. 56 din Codul comercial, potrivit cărora "dacă un act este comercial numai pentru una din părți, toți contractanții sunt supuși, în cât privește acest act, legii comerciale, afară de dispozițiile privitoare la persoana chiar a comercianților și de cazurile în care legea ar dispune altfel", se impune ca și acțiunea în regres exercitată de asigurător, ca urmare a subrogării sale în drepturile asiguratului, să fie supusă legii comerciale, cu privire la toți contractanții, deoarece asigurarea ce a fost încheiată constituie faptă de comerț în ceea ce îl privește pe asigurător.
Invocarea răspunderii civile delictuale a terțului, în baza dispozițiilor art. 998 și 999 din Codul civil, aplicabile în conformitate cu prevederile art. 1 alin. 2 din Codul comercial, nu poate imprima caracter civil acțiunii în regres exercitate de asigurător, atâta vreme cât această acțiune, îndreptată împotriva terțului vinovat de producerea accidentului, își are temeiul în contractul de asigurare, iar caracterul de act comercial al asigurării, în ceea ce îl privește pe asigurător, atrage incidența legii comerciale, potrivit art. 56 din Codul comercial, față de toți contractanții.
Caracterul comercial al unui astfel de litigiu este impus și de incidența principiului accesorialității, potrivit căruia faptele civile dobândesc caracter comercial datorită strânsei lor legături cu un fapt calificat de lege ca fiind comercial, cum sunt delictele și cvasidelictele în materie comercială, făcând posibilă aplicarea normelor de drept civil material, în cadrul unui litigiu comercial, fără să îl transforme într-un litigiu civil.
De altfel, dispoziția art. 2 lit. A pct. 1 din Legea nr. 32/2000, prin care
"activitatea de regres și de recuperare" este inclusă în "activitatea de asigurare", imprimă și ea caracter comercial indiscutabil acțiunii în regres exercitate de asigurător, în temeiul art. 22 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în R., împotriva persoanelor culpabile de producerea unui accident.
Drept urmare, prin prisma acestor considerente anterior expuse, Curtea constată că prezentul litigiu are un caracter comercial, iar nu unul civil.
La un curs mediu de 4.2 lei/Euro, valoarea totală a obiectului cererii deduse judecății de către reclamanți ar fi fost de 126.000 RON (30.000 Euro x
4,2).
Potrivit art. 2 alin. 1 lit. a C.pr.civ., tribunalele judecă în primă instanță procesele și cererile în materie comercială al căror obiect are o valoare de peste
100.000 RON, precum și procesele și cererile în această materie al căror obiect este neevaluabil în bani.
Prin urmare, raportat la natura comercială a litigiului și la valoarea obiectului cererii deduse judecății, care se situează peste plafonul prevăzut de art. 2 pct. 1 lit. a C.pr.civ., competența materială de soluționare a litigiului în primă instanță revenea T.ui S., Secția C., iar nicidecum Judecătoriei Z..
Se constată astfel de către Curte, că în cauză sunt incidente prevederile art. 304 pct. 3 C.pr.civ.
Așa fiind, în temeiul art. 306 alin. 2 C.pr.civ. rap. la art. 304 pct. 3
C.pr.civ., coroborat și cu art. 312 alin. 3 și 6 și art. 297 alin. 2 C.pr.civ., se va admite în parte recursul, conform dispozitivului prezentei decizii.
Eventualele cheltuieli de judecată ocazionate părților vor fi avute în vedere de către instanța de rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite în parte recursul declarat de pârâta S. „. - R. A. S., împotriva deciziei civile numărul 31 din 03 mai 2011 a T.ui S., pronunțată în dosar numărul (...), pe care o casează și rejudecând, admite în parte apelul declarat de reclamanții P. A. și P. C., în contra sentinței civile nr. 3174/(...), dosar nr. (...) al
Judecătoriei Z., pe care o anulează în întregime și trimite cauza pentru competentă soluționare în primă instanță la Tribunalul Sălaj, Secția C..
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 23 septembrie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI I.-D. C. A.-A. P. C.-M. CONȚ
S.-D. G.
GREFIER
Red.CMC/dact.MS
3 ex./(...)
Jud.fond: A.B.
Jud.apel: G.Drăgan/P.Năsăudean
| ← Decizia civilă nr. 315/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 2245/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
