Decizia civilă nr. 3315/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMI.
DOSAR NR.(...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 3315/R/2011
Ședința publică din 29 septembrie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : A. A. C.
JUDECĂTORI : ANA I.
: I.-D. C. GREFIER : C. B.
S-a luat în examinare -pentru pronunțare- recursul formulat de reclamanții P. L., V. I. G., B. L., B. V. împotriva sentinței civile nr. 236 din
11 martie 2011 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privind și pe intimații C. C. N. și P. M. C.-N., având ca obiect acțiune în baza Legii 1..
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință a termenului din 22 septembrie 2011, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când s-a amânat pronunțarea pentru data de 29 septembrie 2011.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 236 din 11 martie 2011 pronunțată de Tribunalul Cluj, au fost respinse excepțiile inadmisibilității, a tardivității și a lipsei calității procesuale active, precum și excepția lipsei de interes, în privința cererii de diminuare a suprafeței.
A fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții P. L., V. I. G., B. L. și B. V., împotriva pârâților C. C. N. și P. municipiului C.-N., având ca obiect modificarea dispoziției de restituire în natură și propunere de acordare de despăgubiri nr. 3. februarie 2006, emisă de P. municipiului C.-N., în sensul diminuării suprafeței restituită pârâtului C. C. N. de la 572 mp. la 442,64 mp., ca neîntemeiată.
A fost admisă excepția lipsei de interes în ce privește petitul privind modificarea dispoziției de mai sus în sensul înscrierii mențiunii "cu respectarea dreptului de servitute în favoarea imobilului cu nr. top. 1478/2" și, în consecință, a fost respins acest petit ca lipsit de interes.
În considerentele acestei sentințe se reține, în ceea ce privesc excepțiile invocate de pârâtul C. C. N. prin întâmpinare, că excepția inadmisibilității a fost respinsă, având în vedere că, în susținerea acestei excepții, pârâtul a arătat că acțiunea reclamanților este nemotivată în drept, motivarea indicată în acțiune fiind una generală, fără o legătură reală cu cauza de față. Instanța a observat că acțiunea reclamanților a fost motivată, atât în fapt, cât și în drept. Deci, acțiunea este admisibilă, reclamanții avânddreptul să se adreseze instanței, urmând ca aceasta să stabilească dacă starea de fapt din speță se încadrează în textele legale invocate.
Excepția tardivității a fost respinsă, dat fiind că textul art. 26 alin. 3 din L.a nr. 1., care a stabilit un termen în care poate fi atacată dispoziția de restituire emisă de primar, se referă doar la persoana îndreptățită la restituire, care în prezenta speță este pârâtul de rândul I. A., în privința terților, nu este prevăzut un termen de introducere a unei acțiuni cum este cea de față.
De asemenea, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale active, având în vedere că în practica judiciară s-a recunoscut calitate procesuală în formularea cererilor de anulare a dispozițiilor emise în baza Legii nr. 1. nu numai persoanelor în favoarea cărora s-a emis dispoziția, ci și persoanelor străine de dispoziție, care justifică un interes.
Excepția lipsei de interes a fost admisă doar în ceea ce privește petitul de modificare a dispoziției în sensul înscrierii mențiunii „cu respectarea dreptului de servitute în favoarea imobilului cu nr. top. 1478/2.";
Instanța a apreciat că acest petit este lipsit de interes, întrucât reclamanții urmăresc ca în dispoziția atacată să fie trecută o servitute care a fost instituită printr-o hotărâre judecătorească - Sentința civilă nr. 9., pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca, în dosarul nr. (...). Mai mult, în acea hotărâre s-a dispus intabularea servituții, astfel că, servitutea trebuie respectată în virtutea hotărârii judecătorești, indiferent dacă mai este trecută în dispoziția de L. 1., înscrierea servituții în cartea funciară îndeplinind rolul de opozabilitate și publicitate.
Cât privește capătul de cerere având ca obiect modificarea dispoziției în sensul diminuării suprafeței restituite, de la 572 m.p. la 442,64 m.p., acesta a fost respins ca neîntemeiat, pentru următoarele considerente:
Art. 10 al. 10 din L.a nr. 1., invocat de reclamanți în susținerea acestui petit, se referă la terenuri afectate de servituți legale și alte amenajări de utilitate publică, astfel că are în vedere doar cazurile de servituți de interes public. În prezenta cauză, a fost instituită servitutea de trecere în favoarea unor persoane particulare, deci art. 10 al. 10 din L.a nr. 1. nu are aplicabilitate.
În plus, instanța a reținut că tocmai rațiunea pentru care se instituie o servitute de trecere este ca dreptul de proprietate să rămână titularului fondului aservit, el fiind doar obligat să permită trecerea altor persoane peste fondul său. În consecință, este firească dispoziția de restituire în proprietate a întregului teren cu nr. top. 1478/1/2, neexistând temei pentru diminuarea suprafeței.
Împotriva acestei sentințe, au declarat în termen legal recurs
reclamanții, solicitând modificarea ei, în sensul admite rii acțiunii, cu
cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului lor, reclamanții învederează că în mod greșit a apreciat prima instanță că nu ar avea un interes în a solicita anularea parțială a dispoziției de restituire obiect al acțiunii, pentru că li s-ar fi instituit deja o servitute printr-o altă hotărâre judecătorească, respectiv sentința civilă nr. 9., întrucât, pe de o parte, această hotărâre nu este irevocabilă, iar, pe de altă parte, nu se pune problema constituirii unei servituți, aceasta existând și fiind instituită anterior de către S. Român, fiind o servitute legală, în sensul art. 10 alin. 10 din L.a nr.1., întrucât acest text nu se referă doar la servituțile de interes public.
Pârâții, deși legal citați, nu au depus întâmpinare și nu s-au prezentat în fața instanței la termenul de judecată la care a fost soluționată cauza.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, raportat
la dispozițiile art. 304 1 Cod proc.civ., curtea apreciază că acesta este fondat, din considerentele ce urmează a fi expuse.
Astfel, imobilul obiect al litigiului a avut inițial numărul topografic
1478, având o suprafață totală de 285 stjp, fiind înscris în cartea funciară nr. 3395 C., proprietari tabulari fiind T. I. și soția acestuia C. E., de la care a fost preluat de S. Român în baza Decretului nr. 92/1950, cu titlu de naționalizare.
În urma preluării de către stat, imobilul a suferit dezlipiri succesive, fiind dezlipit inițial în parcelele cu nr. top 1478/1, casă și curte pe str. B. nr.
12 în suprafață de 209 stjp, și cu nr. top 1478/2, loc de casă pe str. B. nr.
12 A în suprafață de 128 stjp, iar, ulterior parcela cu nr. top 1478/1 fiind dezlipită în parcelele cu nr. top nou 1478/1/1 teren cu construcție în suprafață de 158 mp și cu nr. top 1478/1/2 teren în suprafață de 594 mp.
Imobilul de pe str. B. nr. 12 a fost restituit parțial pârâtului C. C. N., prin dispoziția nr. 326/(...) a pârâtului P. mun. C.-N., în sensul că i-a fost restituit apartamentul nr. 1 și cota aferentă acestuia din terenul cu nr. top
1478/1/1, fiindu-i restituit în natură întregul teren curte, parcela cu nr. top
1478/1/2 în suprafață de 594 mp. În art. 2 al aceleiași dispoziții, se arată că terenul cu nr. top 1478/1/2, curte, se restituie cu respectarea servituții existente pentru proprietarul apartamentului nr. 2 din imobil.
Așa cum rezultă din raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de ing. expert G. T. în dosarul nr. (...) privind instituirea unei servituți de trecere auto și cu piciorul, rezultă că, pentru a se asigura trecerea la parcelele cu nr. top 1478/2/1 și 1478/2/2 proprietatea reclamanților, exista un drum pe parcela cu nr. top 1478/1/2, încă de pe vremea când statul era proprietar al întregii parcele, fiind, așadar, vorba de o servitute prin destinația proprietarului, care devine servitute de trecere în măsura în care parcelele alăturate sunt înstrăinate și devin proprietatea unor titulari diferiți.
Art. 10 alin. 2 din L.a nr. 1. prevede că „în cazul în care pe terenurile pe care s-au aflat construcții preluate in mod abuziv s-au edificat noi construcții, autorizate, persoana îndreptățită va obține restituirea in natura a părții de teren ramase libera, iar pentru suprafața ocupata de construcții noi, cea afectata servituților legale și altor amenajări de utilitate publica ale localităților urbane si rurale, măsurile reparatorii se stabilesc in echivalent."; Așa cum corect susțin reclamanții, termenul de servitute legală nu se referă doar la servituțile de utilitate publică.
Reclamanții au interes în a ataca dispoziția obiect al prezentei acțiuni în ceea ce privește recunoașterea servituții în favoarea fondului al cărui proprietari sunt, chiar dacă, în dosarul atașat, s-a pronunțat o hotărâre judecătorească, respectiv sentința civilă nr. 9013/(...) a Judecătoriei C.-N., prin care s-a recunoscut o servitute de trecere auto și cu piciorul, pentru că instituirea acestei servituți s-a făcut cu obligarea reclamanților la plata unei sume de bani cu titlu de despăgubire în favoarea proprietarului fondului aservit, respectiv a pârâtului C. C. N., ca urmare a admiterii cererii reconvenționale formulate de acesta, astfel că excepția lipsei de interes a fost greșit admisă de prima instanță.
Întrucât, într-adevăr, conform dispozițiilor art. 10 alin. 2 din L.a nr.1., terenurile se restituie în natură cu respectarea servituților existente anterior, inclusiv a servituții de trecere constituită anterior prin voința proprietarului, respectiv a S. Român care a preluat abuziv imobilul, în temeiul art. 312 alin. 1- 3 Cod proc.civ., curtea va admite recursul și va modifica parțial hotărârea obiect al acestuia, în sensul admiterii în parte aacțiunii și modificării parțiale a dispoziției contestate, respectiv a art. 2 ce are ca obiect o servitute de trecere, în sensul că aceasta va fi recunoscută și parcelelor proprietatea reclamanților, reclamanții neavând interes în a solicita păstrarea proprietății acestui teren de către stat, în condițiile în care servitutea se instituie asupra fondului și nu asupra persoanei, astfel că nu depinde de persoana proprietarului fondului aservit.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E :
Admite în parte recursul declarat de reclamanții P. L., V. I. G., B. L. și B. V. împotriva sentinței civile nr. 236 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o modifică parțial, în sensul că admite în parte acțiunea civilă exercitată de reclamanții P. L., V. I. G., B. L. și B. V. împotriva pârâților C. C. N. și P. M. C.-N. și, în consecință:
Dispune modificarea art. 2 din dispoziția nr. 326 din 1 februarie 2006 a P.ui municipiului C.-N. în sensul că terenul cu nr. top 1478/1/2 se restituie și cu respectarea servituții existente în favoarea parcelelor cu nr. top 1478/2/1 și 1478/2/2.
Respinge excepția lipsei de interes pentru acest capăt de cerere.
Menține restul dispozițiilor. Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 29 septembrie 2011.
GREFIER
Red. CAA dact. GC
2 ex/(...)
Jud.primă instanță: O.R.G.
| ← Decizia civilă nr. 2265/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 213/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
