Decizia civilă nr. 1585/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R.IA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1585/R/2011
Ședința publică din data de 6 mai 2011
Instanța constituită din:
Președinte : D.-L. B.- vicepreședinte al Curții de A. C.
Judecători : A. C.
V. M. - președintele Curții de A. C.
Grefier : S.-D. G.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții N. ANA, B. M., C. C. împotriva deciziei civile nr. 1. februarie 2011, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr.(...) , privind pârâtul S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - PRIN D. C., având ca obiect despăgubiri în temeiul L. nr. 2..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentanta
P.ui de pe lângă C. de A. C., procuror S. A., lipsă fiind reclamanții recurenți și reprezentanta pârâtului intimat.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că pârâtul intimat a depus la dosar întâmpinare prin care solicită respingerea apelului formulat de reclamante.
Instanța constată că reclamantele și-au intitulat calea de atac ca fiind apel , însă raportat la dispozițiile art. XIII pct. 1 din L. nr. 202/2011, instanța consideră că este legal investită cu soluționarea unui recurs.
C., din oficiu, invocă excepția nulității recursului pentru nemotivarea lui.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. solicită admiterea excepției. C., reține cauza în pronunțare asupra excepției invocate.
C U R T E A
Prin acțiunea civilă înregistrată la data de 23 M. 2010 pe rolul T. C., reclamantele N. Ana, B. M. și C. C., au chemat în judecată în calitate de pârât S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând să se constate caracterul politic al condamnării antecesorului reclamantelor, B. G., fiul lui S. și C., născut la data de 23 N. 1921 în localitatea F. G., județul C., la pedeapsa de 4 ani temniță grea, degradare civică și confiscarea averii; obligarea pârâtului la plata în favoarea reclamantei N. Ana, în calitate de fiică a defunctului B. G. la despăgubiri reprezentând echivalentul în lei a sumei de 300.000 Euro, cu titlu de prejudiciu moral al condamnării; obligarea pârâtului la plata în favoarea reclamantei B. M., în calitate de fiică a defunctului B. G. la despăgubiri reprezentând echivalentul în lei a sumei de 300.000 Euro, cu titlu de prejudiciu moral al condamnării; obligarea pârâtului la plata în favoarea reclamantei C. C., în calitate de fiică a defunctului B. G. la despăgubiri reprezentând echivalentul în lei a sumei de 300.000 Euro, cu titlu de prejudiciu moral al condamnării; obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
La data de 18 ianuarie 2011 reclamantele au înregistrat la dosar o precizare de acțiune prin care au solicitat obligarea pârâtului la repararea prejudiciului moral suferit ca urmare a condamnării antecesorului reclamantelor, B. G., fiul lui S. și C., născut la data de 23 N. 1921, la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare în regim de temniță grea, degradare civică și confiscarea averii, în sensul obligării pârâtului la plata în favoarea reclamantelor, în calitate de fiice ale defunctului B. G. la despăgubiri reprezentând echivalentul în lei a sumei de 900.000 Euro, cu titlu de prejudiciu moral al condamnării, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
Prin S. civilă nr. 160 din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr.
(...) s-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune pentru petitul de obligarea pârâtului la plata de despăgubiri, cu titlu de prejudiciu moral.
S-a respins acțiunea civilă formulată de reclamantele N. Ana, B. M. și C.
C., împotriva pârâtului S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul procedural ales la sediul D. G. a F. P. din municipiul C., pentru constatarea caracterului politic al condamnării defunctului B. G., născut la data de 23 N.
1921 în localitatea F. G. la pedeapsa de 3 ani și 6 luni temniță grea prin S. penală nr. 111/1951 a T. M. C..
S-a respins acțiunea civilă formulată de reclamanții N. Ana, B. M. și C. C.,împotriva pârâtului S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, pentru obligare la despăgubiri în cuantum de 300.000 Euro în echivalent în lei pentru fiecare, cu titlu de prejudiciu moral.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în esență următoarele:
Prin sentința penală nr. 111 din 16 februarie 1951 pronunțată de T. M. C. în dosar nr. 48/1950 B. G. a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani și 6 luni temniță grea și confiscarea averii pentru săvârșirea infracțiunii de crimă de uneltire contra ordinei sociale, faptă prevăzută de art. 209 pct. III a Cod penal.
La apariția D. lege nr. 1. soției acestuia i s-au recunoscut drepturile prevăzute de art. 4 alin. 2 din acest act normativ, stabilindu-se caracterul politic al condamnării. Reclamantele sunt fiicele defunctului B. G..
În ceea ce privește petitul de constatare a caracterului politic al condamnării, tribunalul a reținut că potrivit dispozițiilor art. 4 alin. 1 din L. nr. 2. persoanele condamnate penal în perioada 6 martie 1945-22 decembrie
1989 pentru alte fapte decât cele prevăzute la art. 1 alin. 2 pot solicita instanței să constate caracterul politic al condamnării lor, potrivit art. 1 alin.
3. Cererea poate fi introdusă după decesul persoanei, de orice persoană fizică sau juridică interesată ori, din oficiu, de parchetul de pe lângă tribunalul din circumscripția căruia domiciliază persoana interesată.
Or, potrivit dispozițiilor art. 1 alin. 2 lit. a, din L. nr. 2. condamnările pronunțate pentru faptele prevăzute de art. 209 constituie de drept condamnări cu caracter politic. În aceste condiții, reclamantele nu mai au nici un interes în a solicita constatarea caracterului politic al condamnării, legea calificând-o de drept condamnare cu caracter politic.
Cu privire la petitul de despăgubiri întemeiat pe art. 5 alin. 1 lit. a din lege s-a constatat că prin D. nr. 1. și nr. 1. publicate în MOf al R.iei nr. 761 din 15 noiembrie 2010, Curtea Constituțională a R.iei a constatat că dispozițiile art. I pct. 1 și art. II din Ordonanța de urgență a G. nr. 6. pentru modificarea și completarea L. nr. 2., precum și dispozițiile art. 5 alin. 1 lit. a teza întâi sunt neconstituționale.
După declararea caracterului neconstituțional a dispozițiilor art. 5 alin.
1 lit. a din L. nr. 2. reclamantele și-au precizat acțiunea pe dispozițiile art. 998-
999 Cod civil.
Cu privire la incidența în cauză a dispozițiilor art. 998-999 Cod civil, tribunalul a apreciat că potrivit art. 3 din D. nr. 167/1958 acțiunile patrimoniale sunt supuse prescripției de 3 ani.
În cauză, problema care se pune este aceea de a stabili data de la care termenul de prescripție de 3 ani a început să curgă, tribunalul apreciind că data începerii curgerii este 31 decembrie 1989. Deși antecesorul reclamantelor a fost eliberat la data de (...), doar din acel moment ar fi avut posibilitatea de a identifica drepturile subiective încălcate, prejudicial produs și persona responsabilă.
Reclamantele sau mama acestora, în prezent decedată, aveau posibilitatea de a acționa începând cu data de 31 decembrie 1989 când prin D. nr. 3. s-a desființat Departamentul Securității S.ui. Dacă până la acest moment reclamantele nu ar fi îndrăznit să acționeze statul în judecată, din cauza fricii față de organul represiv al Securității, după desființarea acesteia nimic nu le-ar fi împiedicat să introducă o acțiune în justiție împotriva S.ui R. prin Ministerul Finanțelor Publice, având ca obiect obligarea la daune morale. În aceste condiții termenul de 3 ani de prescripție a început să curgă de la 31 decembrie 1989 și s-a împlinit la 31 decembrie 1992.
De altfel, prin adoptarea D. L. nr. 1. și intrarea acestuia în vigoare la 9 aprilie 1990 s-a recunoscut caracterul politic al condamnărilor la care au fost supuse unele persoane în perioada de după 6 martie 1945, perioada detenției fiind considerată vechime în muncă, respectiv 1 an de detenție constituie 1 an și 6 luni vechime în muncă. Totodată, persoanelor condamnate politic li s-a acordat și o îndemnizație lunară de 200 lei/pe an de detenție. Prin același act normativ foștilor condamnați politic li s-a acordat numeroase alte drepturi ca: scutirea de la plata taxelor și impozitelor, asistență medicală și medicamente gratuite, transport gratuit în mijloacele de transport în comun,etc.
În consecință, neinvocându-se vreun caz de întrerupere a cursului prescripției, tribunalul a apreciat că termenul de 3 ani de când reclamantele cunoșteau sau trebuiau să cunoască prejudiciul și puteau acționa în cunoștință expirase la data promovării prezentei acțiuni.
De altfel, lecturând considerentele Deciziei nr. 1. a Curții
Constituționale, reiese că în domeniul acordării de despăgubiri pentru daunele morale persoanelor persecutate din motive politice au fost adoptate mai multe acte normative, D. lege nr. 1. republicat, Ordonanța de urgență a G. nr. 2. aprobată cu modificări și completări prin L. nr. 5., iar pe de altă parte L. nr. 2.. În consecință, nu poate fi admisă opinia conform căreia dreptul la acțiune s-a născut la apariția L. nr. 2. atâta timp cât anterior, prin actele normative invocate, persoanelor condamnate politic li s-a recunoscut dreptul la despăgubiri pentru daunele morale, chiar antecesoarei reclamantelor acordându-i-se despăgubiri în acest sens.
Raportat la considerentele mai sus invocate, tribunalul a admis excepția prescripției dreptului la acțiune pentru petitul de obligare a pârâtului la plata de despăgubiri, cu titlu de prejudiciu moral, respingând în consecință acțiunea.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel recalificat ca și recurs reclamantele N. Ana, B. M. și C. C. solicitând schimbarea soluției instanței de fond în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost precizată.
În apărare intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitatrespingerea apelului.
La prima zi de înfățișare C. a invocat din oficiu excepția nulității recursului, rămânând în pronunțare asupra acesteia.
Conform prevederilor art. 3021 alin. 1 lit. c C. cererea de recurs trebuie să cuprindă sub sancțiunea nulității motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor. Art. 303 alin. 1 C. prevede că recursul se motivează prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, la art. 306 C. stipulându-se că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția existenței unor motive de ordine publică care pot fi invocate și din oficiu de către instanță. Constatându-se că nu există motive de ordine publică care să fie invocate de către instanță din oficiu, recursul declarat de către reclamantă nefiind motivat nici prin cererea de recurs și nici ulterior în termenul legal, în baza textelor de lege menționate anterior, C. va admite excepția invocată constatând nulitatea recursului declarat de către reclamantele N. ANA, B. M. și C. C. împotriva sentinței civile nr. 160 din 22 februarie 2011 a T. C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o va menține ca legală. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L. D E C I D E Constată nulitatea recursului declarat de reclamantele N. ANA, B. M. și C. C. împotriva sentinței civile nr. 160 din 22 februarie 2011 a T. C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține. Decizia este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din (...). PREȘEDINTE JUDECĂTORI D.- L. B. A. C. V. M. GREFIER S.-D. G. Red.A.C./dact.L.C.C. 2 ex./(...) Jud.fond: Ana-S. S.
| ← Decizia civilă nr. 1564/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 5155/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
