Decizia civilă nr. 3870/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. (...)
D. CIVILĂ NR. 3870/R/2011
Ședința publică din data de 26 octombrie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:
M.-C. V.
JUDECĂTORI:
T. D. - președintele Secției I-a civilă
T.-A. N.
GREFIER:
M. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul M. I., împotriva sentinței civile nr. 577 din 21 iunie 2011, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosar nr. (...), privind și pe pârâtul S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - D. C., având ca obiect despăgubiri în baza Legii nr. 221/2009.
P. de pe lângă C. de A. C. este reprezentat de doamna procuror S. A.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 15 septembrie 2011, a fost depus la dosar un set de acte din partea CNSAS, răspunzând astfel solicitării instanței de fond.
La data de 20 octombrie 2011, pârâtul-intimat S. R. prin MFP - D. C., a depus la dosar, prin registratura instanței, întâmpinare, prin care se solicită respingerea recursului.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, C. declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. pune concluzii în sensul respingerii recursului ca nefondat și în consecință menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 577 din 21 iunie 2011, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosar nr. (...), a fost admisă în parte acțiunea civilă precizată formulată de reclamantul M. I. împotriva pârâtului S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice și în consecință, s-a constatat caracterul politic de drept al condamnării def. M. Ana (fostă Bortoș) la 2 ani și 11 luni închisoare corecțională și confiscarea averii pentru infracțiunea prev. de art. 6 alin.3 din Decretul - lege nr. 199/1950 conform deciziei penale nr. 1648/1955pronunțată de T. M. pt. U. MAI în dosarul nr. 1615/1955 și au fost respinse restul pretențiilor privind daunele morale.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
Prin decizia penală nr. 1648/(...) pronunțată de T. M. pentru unitățile
MAI s-a admis recursul declarat de către defuncta M. Ana împotriva sentinței nr.201/(...) pronunțată de T. M. T. O., s-a modificat sentința și s-a schimbat încadrarea juridică din crimă de uneltire împotriva securității interne a R.P.R. în infracțiunea prevăzută de art.6 alin.3 din Decretul
199/1950, fiind condamnată la 2 ani și 11 luni închisoare corecțională și confiscarea averii personale.
Așadar, în temeiul art. 1 alin.2 lit. i din Legea 221/2009, tribunalul a constatat caracterul politic de drept al condamnării defunctei.
În ceea ce privește petitul privind acordarea daunelor morale, tribunalul l-a respins, având în vedere D. nr. 1358/(...) a C. Constituționale, prin care s-a constatat că prevederile art. 5 alin. 1 lit. a teza I din Legea nr.
221/2009 sunt neconstituționale.
T. a reținut că în opinia C. Constituționale, S. R. nu poate fi considerat persoană răspunzătoare de prejudiciile cauzate condamnaților politici și celor care au fost supuși măsurilor administrative cu un asemenea caracter, nefiind aplicabile, astfel, prevederile art. 998-999 C. civ. implicit, nici celelalte condiții ale antrenării răspunderii civile delictuale nu sunt îndeplinite și a respins cererea de acordare despăgubiri pentru daune morale..
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul M. I., solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței și în rejudecare, acordarea despăgubirilor solicitate prin cererea de chemare în judecată, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului reclamantul a arătat că în mod nelegal nu s- au acordat despăgubiri morale. Legea nr. 221/2009 permitea la data înregistrării acțiunii acordarea despăgubirilor morale. Ulterior înregistrării acțiunii au fost declarate neconstituționale prevederile art. 5 lit. a din Legea nr. 221/2009, însă decizia 1. nu putea influența raporturile juridice născute anterior pronunțării deciziei C. Constituționale. D. C. Constituționale nu poate retroactiva, întrucât în asemenea ipoteză efectele retroactive ar contraveni forței obligatorii a legii.
Prin Legea nr. 221/2009 reclamanților li s-a creat cadrul legal pentru a obține despăgubiri pentru suferințele suportate și s-a creat speranța legitimă de a se recunoaște un drept de proprietate asupra despăgubirilor cuvenite.
Așadar, reclamantul apreciază că a fost titularul uni bun în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1, iar suprimarea acestor despăgubiri nu a vizat un intere legitim care să justifice această măsură.
Prin întâmpinare, S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice a solicitatrespingerea recursului ca nefondat.
Analizând decizia pronunțată prin prisma motivelor de recurs invocate, curtea constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Dispozițiile art.5 lit.a din Legea nr. 221/2009 au fost declarate neconstituționale prin D. nr. 1. și D. nr. 1. de către Curtea Constituțională.
Efectele declarării neconstituționalității unui act normativ sunt asemănătoare cu efectele modificării, completării sau abrogării unei legi printr-o lege nouă, dar a pune semnul egalității între cele două situații este o gravă eroare. Verificarea legalității unei legi se face de către Curtea Constituțională, care este garantul supremației Constituției. Potrivit art. 1 din Legea nr. 47/1992(republicată) Curtea Constituțională asigură controlul constituționalității legilor, dar nu modifică sau completează prevederile supuse controlului de constituționalitate, pentru a respecta principiul separației puterilor în stat.
Instanțele pot sesiza Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a unei legi sau dispoziții legale ale acesteia, doar în situația în care respectiva lege sau dispoziție sunt incidente într-un proces în curs, indiferent dacă acesta se judecă în fond, în apel sau în recurs, în
orice fază a litigiului după cum rezultă din dispozițiile art. 29 din Legea nr.
47/1992.
În măsura în care legea sau dispozițiile legale au fost declarate neconstituționale și publicate în Monitorul Oficial sunt de imediată aplicare, atât în procesul care a determinat sesizarea C. Constituționale, cât și în celelalte procese aflate pe rolul instanțelor, al căror raport juridic era reglementat de dispozițiile declarate neconstituționale, în acest sens fiind și jurisprudența instanțelor naționale.
Raportul juridic dedus judecății în curs are caracterul unei fapte în desfășurare „facta pendentia"; și din acest motiv i se aplică dispozițiile legale existente la data pronunțării hotărârii. La momentul pronunțării sentinței recurate dispozițiile art. 5 al. 1 lit. a din Legea nr. 221/2009 nu mai puteau produce efecte, tribunalul respingând în mod legal cererea de acordare a despăgubirilor pentru prejudiciul moral.
Recurentul a invocat încălcarea art. 1 din Primul Protocol adițional
C.E.D.O., arătând că noțiunea de bun privește și situații precis delimitate, determinate potrivit dreptului intern corespunzătoare unor bunuri, cu privire la care cel îndreptățit poate avea o speranță legitimă la bun .
C. constată că în considerentele Deciziei nr. 1., Curtea Constituțională a analizat dacă adoptarea art. 5 lit. a din Legea nr. 229/2009 poate constitui o „speranță legitimă"; (cum a fost consacrată de jurisprudența C. E. a D. O.), concluzionând că reclamanții nu au dobândit o „speranță legitimă"; invocând cauza Kopecky contra Slovaciei și cauza Slavov vs. Bulgariei.
Având în vedere aceste statuări care sunt obligatorii pentru instanțele naționale, nu poate fi analizată „speranța la bun"; din altă perspectivă.
Apreciem că nu pot fi acceptate ca rezonabile considerentele privind aplicabilitatea dispozițiilor Deciziei nr. 1. numai litigiilor înregistrate după publicarea acesteia în Monitorul Oficial, întrucât mecanismul de constatare a neconstituționalității unor dispoziții legale nu poate fi asimilat cu adoptarea unei legi noi, care modifică, completează o lege. Astfel, nu se poate susține că se încalcă principiul neretroactivității prin aplicarea dispozițiilor deciziilor prin care s-a constatat neconstituționalitatea art. 5 lit. a, din Legea nr. 221/2009 întrucât nu este vorba de o lege, și de intervenția legiuitorului în raporturi juridice aflate în desfășurare, astfel încât să existe o imixtiune a legislativului în actul de judecată.
Respingerea acțiunii s-a impus ca urmare a procesului de verificare a constituționalității unui act normativ, de către Curtea Constituțională, care asigură supremația Constituției în sistemul juridic normativ.
Pe de altă parte prin D. nr. 12/(...), pronunțată în recurs în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că după publicarea deciziilor C. Constituționale și , dispozițiile art. 5 alin. (1) lit. a) teza I din Legea privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora și-au încetat efectele și nu mai pot constitui temei juridic pentru cauzele nesoluționate definitiv la data publicării deciziilor instanței de contencios constituțional în Monitorul Oficial.
Or, potrivit art. 329 al. 3 teza finală, dezlegarea problemelor de drept dată în recurs în interesul legii este obligatorie pentru instanțe.
Având în vedere acceste considerente, în temeiul art. 312 C.Pr.Civ. curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul M. I. împotriva sentinței civile numărul 577 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosarul numărul (...), pe care o va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul M. I. împotriva sentinței civile numărul 577 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosarul numărul (...), pe care o menține.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
M. C. V. T. D. T. A. N.
GREFIER M. T.
Red. T.A.N. dact. GC
2 ex/(...)
Jud.primă instanță: O.C.T.
| ← Decizia civilă nr. 4913/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 43/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
