Decizia civilă nr. 2917/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 2917 /R/2011
Ședința publică din data de 9 septembrie 2011
Instanța constituită din: Președinte : A. A. C.
Judecători : A. C.
V. M. - președintele C. de A. C.
Grefier : S. - D. G.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții S. A., S. Z. A., M. A., S. T. A. precum și recursul declarat de pârâtul S. R., R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE- D. C. împotriva sentinței civile nr. 430 din 26 aprilie 2011, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), având ca obiect D. în baza L. nr. 221/2009.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul reclamanților recurenți, avocat M. M. cu împuternicire avocațială la dosar și reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C., procuror S. A., lipsă fiind reclamanții recurenți și reprezentantul pârâtului recurent.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că, prin întâmpinarea formulată și înregistrată prin serviciul de registratură al instanței la data de 1 august 2011, S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice - D. G. a F. P. a J. C. a solicitat respingerea recursului.
Instanța comunică cu reprezentantul reclamantei recurente un exemplar din întâmpinarea formulată de D. G. a F. P. B.-N., aceasta arătând că nu solicită acordarea unui termen pentru studierea ei deoarece a lecturat- o de la dosar.
Nefiind formulate cereri prealabile ori excepții de invocat, C. declară închise dezbaterile, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul reclamanților recurenți depune la dosar cu titlu de practică judiciară copia deciziei civile nr. 1.-R a C. de A. O., solicitând admiterea recursului propriu în baza motivelor arătate în scris , fără cheltuieli de judecată.
În ceea ce privește recursul pârâtului recurent consideră că este total nefondat, solicitând respingerea lui.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. solicită respingerea ambelor recursuri.
C U R T E A
Prin sentința civilă n r. 430/(...) a T.ui C., a fost admisă excepția prescripției dreptului la acțiune, fiind respinsă ca prescrisă solicitarea reclamanților S. A., S. Z. A., M. A., S. T. A. de obligare a pârâtului S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice la plata sumei de 8., 5., 3., 3. respectiv 3. euro cu titlu de daune morale, fiind respins petitul din cererile de chemare în judecată privind constatarea caracterului politic a condamnării numitului S. A. conform Sentinței penale nr.
472/1958 a T.ui M. C. și a Deciziei Penale nr. 2057/1958 a T.ui M. a Regiunii a Ii-a M. C. acestuia ca fiind neîntemeiat. A fost admisă în parte acțiunea civilă, în sensul constatării caracterului politic al măsurilor administrative luate împotriva reclamantului S. A., a numitului S. A., S. E. I., pe perioada (...)-(...), perioada de domiciliu obligatoriu.
Pentru a pronunța această sentință, T. a reținut că, prin S. penală nr. 472 pronunțată de T. M. C. la data de 14 noiembrie 1958 în dosarul nr. 490/1958 antecesorul comun al reclamanților S. A. a fost condamnat în temeiul art. 209 pct 2 lit.b alin II Cod penal comb. cu art.58 și 25 pct.6 Cod penal la câte 15 ani de muncă silnică, 10 ani degradare civică și confiscarea totală a averii personale, pentru crima de uneltire contra ordinii sociale, sentință menținută prin D. nr.
2057 pronunțată de T. M. al R.-A M. C., în dosarul nr. 1953/1958.
În conformitate cu înscrisul de la fila 5 din dosar, respectiv adresa nr. 48 din (...) emisă de Ministerul Justiției, D. I. M., tribunalul reține că numitul S. A., fiul lui S. A. și M. a fost dislocat împreună cu familia , la data de 02 martie
1949 prin D. nr. 8. din Mofinul Mare, Satu-Mare și s-a fixat domiciliu obligatoriu în orașul Dej, județul C., iar la data de 23 august 1963 prin O. MAI nr. 7. s-au ridicat restricțiile domiciliare, aspecte de asemenea relevate și de martorii audiați în cauză, respectiv L. A. și V. A.
Potrivit art.1 alin.1 și 2 din L. nr.221/2009 constituie condamnare cu caracter politic orice condamnare dispusă printr-o hotărâre judecătorească definitivă, pronunțată în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, pentru fapte săvârșite înainte de data de 6 martie 1945 sau după această dată și care au avut drept scop împotrivirea față de regimul totalitar instaurat la data de 6 martie
1945. Constituie de drept condamnări cu caracter politic condamnările pronunțate pentru faptele prevăzute pentru faptele prevăzute în art. 185 - 187,
190, 191, 193^1, 194, 194^1 - 194^4, 196^1, 197, 207 - 209, 209^1 - 209^4,
210 - 218, 218^1, 219 - 222, 224, 225, 227, 227^1, 228, 228^1, 229, 230,
231^1, 258 - 261, 267, 268^7, 268^8, 268^12, 268^14, 268^29, 268^30, art. 284 ultimul alineat, art. 323 - 329, 349, 350 și 578^6 din Codul penal din 1936, republicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 48 din 2 februarie 1948, cu modificările și completările ulterioare;
Conform art.5 alin.1 lit. a din lege, orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum și, după decesul acestei persoane, soțul sau descendenții acesteia până la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instanței de judecată, în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, obligarea statului la acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare. La stabilirea cuantumului despăgubirilor se va ține seama și de măsurile reparatorii deja acordate persoanelor în cauză în temeiul D.-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat, cu modificările și completările ulterioare, și al
Ordonanței de urgență a G. nr. 2., aprobată cu modificări și completări prin nr.
5., cu modificările și completările ulterioare.
Prin D. nr.1354/2010 și nr.1358/2010 publicate în Monitorul Oficial al
R.iei nr.761 din 15 noiembrie 2010, Curtea Constituțională a R.iei a constatat că dispozițiile art. I pct.1 și art. II din Ordonanța de urgență a G. nr.62/2010 pentru modificarea și completarea L. nr.221/2009, precum și dispozițiile art.5 alin.1 lit. a teza întâi sunt neconstituționale.
Curtea Constituțională a reținut că în domeniul acordării de despăgubiri pentru daunele morale persoanelor persecutate din motive politice în perioada comunistă - există reglementări paralele, și anume, pe de o parte D. lege nr.118/1990, republicat și Ordonanța de urgență a G. nr. 2. aprobată cu modificări și completări prin L. nr.5., cu modificările și completările ulterioare, iar pe de altă parte L. nr.221/2009. Potrivit dispozițiilor art.3 alin,1 din L. nr.24/2000 republicată"; Normele de tehnică legislativă sunt obligatorii la elaborarea proiectelor de lege de către G. art.6 alin 1- Conținutul și fundamentarea soluțiilor legislative prevede că reglementările cuprinse în actul normativ trebuie să fie temeinic fundamentate, luându-se în considerare interesul social, politica legislativă a statului roman și cerințele corelării cu ansamblul reglementărilor interne, precum și ale armonizării legislației naționale cu legislația comunitară și cu tratatele internaționale la care R. este parte. Reglementarea criticată nu respectă aceste reguli de tehnică legislativă…iar despăgubirile sunt menite a produce satisfacția morală a recunoașterii faptelor nelegale, a încălcării drepturilor în perioada comunistă, iar nu a compensa în bani suferința persoanelor persecutate În consecință, reglementarea criticată nu a fost temeinic motivată.
A mai reținut Curtea Constituțională că textul legal criticat este prea vag, încalcă și regulile referitoare la precizia și claritatea normei juridice. P. legalității presupune, de asemenea, existența unor norme de drept intern suficient de accesibile, precise și previzibile în aplicarea lor așa cum reiese din jurisprudența constantă a C. Europene a Drepturilor Omului.
După declararea caracterului neconstituțional a dispozițiilor art.5 alin.1 lit. a din L. nr.221/2009 reclamantul și-a precizat acțiunea și pe dispozițiile art.998-
999 cod civil și dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului( filele 105-107 din dosar ).
Cu privire la incidența în cauză a dispozițiilor art.998-999 Cod civil, tribunalul apreciază că potrivit art.3 alin1 din D. nr.167/1958 acțiunile patrimoniale sunt supuse prescripției de 3 ani.
În cauză, problema care se pune este aceea de a stabili data de la care termenul de prescripție de 3 ani a început să curgă, tribunalul apreciind că data începerii curgerii este 09 aprilie 1990 , data intrării în vigoare a D. L. 118/1990.
Prin D. nr.33/1989 s-a desființat Departamentul Securității S.. D. până la acest moment reclamanții nu ar fi îndrăznit să acționeze statul în judecată, din cauza fricii față de organul represiv al Securității, după desființarea acesteia nimic nu i-ar fi împiedicat să introducă o acțiune în justiție împotriva S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, având ca obiect obligarea la daune morale.
De altfel, prin adoptarea D. L. nr.118/1990 și intrarea acestuia în vigoare la
9 aprilie 1990 s-a recunoscut caracterul politic al condamnărilor la care au fost supuse unele persoane în perioada de după 6 martie 1945, perioada detenției fiind considerată vechime în muncă, respectiv 1 an de detenție constituie 1 an și
6 luni vechime în muncă. Totodată, persoanelor condamnate politic li s-a acordat
și o îndemnizație lunară de 200 lei/pe an de detenție.
Prin același act normativ foștilor condamnați politic li s-a acordat numeroase alte drepturi ca: scutirea de la plata taxelor și impozitelor, asistențămedicală și medicamente gratuite, transport gratuit în mijloacele de transport în comun,etc.
În consecință, neinvocându-se vreun caz de întrerupere a a cursului prescripției, tribunalul apreciază că în temeiul art. 8 alin 1 din D. L. 167/1958 , termenul de 3 ani de când reclamanții cunoșteau sau trebuia să cunoască prejudiciul și puteau acționa în cunoștintă expirase la data promovării prezentei acțiuni.
De altfel, lecturând considerentele Deciziei nr.1358/2010 a C. C., reiese că în domeniul acordării de despăgubiri pentru daunele morale persoanelor persecutate din motive politice au fost emise o serie de acte normative , respectiv D. lege nr.118/1990, republicat și Ordonanța de urgență a G. nr. 2. aprobată cu modificări și completări prin L. nr.5., cu modificările și completările ulterioare, iar pe de altă parte L. nr.221/2009.
În consecință, nu poate fi admisă opinia conform căreia dreptul la acțiune s-a născut la apariția L. nr.221/2009 atâta timp cât anterior, prin actele normative invocate, persoanelor condamnate politic li s-a recunoscut dreptul la despăgubiri pentru daunele morale.
Și prin prisma aplicării Convenție Europene a Drepturilor Omului , ratificată de R. prin L. 3. publicată în Monitorul Oficial 135 din data de (...) solicitarea reclamantului de acordare a daunelor morale apare ca fiind prescrisă.
Raportat la considerentele mai sus invocate, tribunalul a admis exceptia prescriptiei dreptului la actiune in ceea ce priveste solicitarea reclamanților S. A., S. Z. A., M. A., S. T. A., de obligare a pârâtului S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice la plata sumei de 8., 5., 3., 3. respectiv 3. euro cu titlu de daune morale și pe cale de consecință, a respins cererile de chemare în judecata formulate de reclamanții S. A., S. Z. A. M. A., S. T. A. de obligare a pârâtului S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice la plata sumei de 8., 5., 3., 3. respectiv 3. euro cu titlu de daune morale ca fiind prescrise.
În ceea ce privește solicitarea reclamanților de constatare a caracterului politic al condamnării pronunțate față de bunicul lor, tribunalul a respins ca fiind neîntemeiată deoarece așa cum am evocat anterior constituie de drept condamnări cu caracter politic condamnările pronunțate pentru faptele prevăzute pentru faptele prevăzute în art. 185 - 187, 190, 191, 193^1, 194, 194^1 - 194^4,
196^1, 197, 207 - 209, 209^1 - 209^4, 210 - 218, 218^1, 219 - 222, 224, 225,
227, 227^1, 228, 228^1, 229, 230, 231^1, 258 - 261, 267, 268^7, 268^8,
268^12, 268^14, 268^29, 268^30, art. 284 ultimul alineat, art. 323 - 329, 349,
350 și 578^6 din Codul penal din 1936, republicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 48 din 2 februarie 1948, cu modificările și completările ulterioare.
În schimb, prin raportare la măsura dislocării întregii familii S., respectiv a stabilirii domiciliului obligatoriu, așa cum rezultă din înscrisul de la fila 5 din dosar, tribunalul apreciază că sunt pe deplin incidente dispozițiile art.4 alin 2 din L. 221/2009, sens în care tribunalul a admis în parte acțiunile civile formulate, în sensul constatării caracterului politic al măsurilor administrative luate împotriva reclamantului S. A., a numiților S. A., S. E. I., pe perioada (...)-(...), perioada de domiciliu obligatoriu.
Î mpotriva acestei sentințe, au declarat recurs ambele părți.
Reclamanții au solicitat modificarea ei, în sensul admiterii acțiunii, pe motivcă decizia C. C. la care face referire prima instanță este aplicabilă doar cauzelor înregistrate după pronunțarea ei. A fost depusă la dosar jurisprudență a C. de A. O. în sens contrar hotărârii primei instanțe, invocându-se încălcarea dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 paragraf 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, pe motiv că jurisprudența neunitară la nivelul C. de A. constituie o încălcare a acestui drept fundamental.
Pârâtul, prin întâmpinare, a solicitat respingerea recursului reclamanților canefondat, pe motiv că D. C. C. se aplică obligatoriu cauzelor aflate pe rolulinstanțelor la momentul pronunțării ei, iar jurisprudența C.E.D.O. nu constituie ea însăși temei de drept al unei acțiuni în justiție.
În propriul recurs, pârâtul a solicitat modificarea hotărârii, în sensulrespingerii în totalitate a acțiunii, întrucât, în ceea ce privește petitul privind constatarea caracterului politic al măsurilor administrative luate pe perioada de domiciliu obligatoriu, acțiunea are un caracter strict personal, doar persoana în cauză putând solicita aceasta, fiind vorba despre un drept ce nu poate transmis moștenitorilor.
Reclamanții, prin reprezentantul prezent în fața instanței, au solicitatrespingerea recursului pârâtului ca nefondat.
Analizând recursurile formulate prin prisma motivelor invocate, raportat la
dispozițiile art. 3041 C.pr.civ., C. apreciază că acestea nu sunt fondate din considerentele ce urmează a fi expuse.
Astfel, în ceea ce privește recursul reclamanților, acesta vizează două motive, primul se referă la inaplicabilitatea deciziei C. C., iar cel de-al doilea la încălcarea dreptului la un proces echitabil.
Referitor la primul motiv, excepția de neconstituționalitate a unei legi sau a unei ordonanțe ori a unei dispoziții din acestea poate fi ridicată, potrivit dispozițiilor art. 29 alin. 1 și 2 din L. nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea C. C., de oricare dintre părți, de procuror sau de instanță din oficiu, în orice fază a litigiului, inclusiv în recurs și oricare ar fi obiectul acestuia, cu condiția ca dispozițiile respective să aibă legătură cu soluționarea cauzei, iar admiterea ei lasă fără suport legal, nu doar acțiunea civilă în justiție, ci și hotărârea judecătorească fundamentată în drept pe dispoziția declarată neconstituțională, în măsura în care ar fi fost pronunțată o astfel de hotărâre anterior admiterii excepției.
Prin urmare, motivul privind aplicabilitatea deciziilor C. C. doar cererilor de chemare în judecată înregistrate după pronunțarea lor nu are o fundamentare legală.
Jurisprudența C. de A. O. este în sensul că decizia C. C. nu este aplicabilă decât cererilor înregistrate ulterior pronunțării ei, întrucât, altminteri, s-ar aplica un tratament juridic diferențiat unor persoane aflate în situații juridice identice, respectiv celor care au înregistrat cereri de chemare în judecată anterior declarării textului ca fiind neconstituțional, durata procesului nedepinzând de voința acestora.
O astfel de opinie nu poate fi acceptată, întrucât contravine textului de lege ce prevede că excepția de neconstituționalitate poate fi invocată inclusiv în recurs, astfel că hotărârea C. C., în caz de admitere a excepției, este obligatorie și pentru instanța de recurs, constituind motiv de modificare sau casare a hotărârii obiect al recursului.
Împrejurarea că o altă curte de apel se pronunță diferit în recurs asupra unei cereri similare cu cea a reclamanților din prezenta cauză nu poate constitui prin ea însăși temei pentru admiterea acțiunii.
Referitor la recursul S. R., acesta este nefondat, aprecierea privind caracterul strict personal al capătului de cerere vizând constatarea caracterului politic al măsurii administrative reprezentând o interpretare eronată a voinței legiuitorului, întrucât, așa cum rezultă din topografia textului art. 4, acesta a înțeles să confere dreptul de a solicita constatarea caracterului politic al condamnării și moștenitorilor, după decesul persoanei îndreptățite, acest drept fiind trecut expres în alin. 1 al articolului invocat. Împrejurarea că, în aliniatul 2 al aceluiași articol, referitor la recunoașterea caracterului politic al unei măsuriadministrative, textul de lege vorbește doar de persoana îndreptățită nu duce la concluzia că legiuitorul a înțeles să confere acestei acțiuni un caracter strict personal, în alin. 1 stabilind deja, cu caracter general, sfera persoanelor îndreptățite să formuleze astfel de acțiuni. D. ar fi dorit să excepteze moștenitorii, legiuitorul ar fi făcut-o în mod expres.
În temeiul art. 312 alin. 1 C.pr.civ., C.,
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții S. A., S. Z. A., M. A., S. T. A., precum și recursul declarat de pârâtul S. R., reprezentat prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - D. C. împotriva sentinței civile nr. 430 din
(...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...)
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
A. A. C. A. C. V. M.
S.-D. G.
GREFIER
Red.AAC/dact.MM
2 ex./(...) Jud.fond: A.F.D.
| ← Decizia civilă nr. 4736/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 691/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
