Decizia civilă nr. 4975/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 4975/R/2011
Ședința publică din data de 30 noiembrie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:
T. D. - președintele Secției I-a civilă
JUDECĂTORI:
A.-T. N.
M.-C. V.
GREFIER:
M.-L. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții B. I. ȘI B. K., împotriva sentinței civile nr. 3945 din 17 iunie 2011, pronunțată de
Tribunalul Sălaj, în dosar nr. (...), privind și pe pârâtul S. ROMÂN PRIN
MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - D. S., având ca obiect despăgubiri în baza Legii nr. 2..
P. de pe lângă C. de A. C. este reprezentant de d-na procuror S. A.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 21 octombrie 2011, pârâtul-intimat a depus la dosar, prin registratura instanței, întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței recurate și judecarea cauzei în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, C. declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. pune concluzii în sensul respingerii recursului ca nefondat, întrucât în mod corect instanța de fond a apreciat că măsura deportării antecesorului recurenților ca prizonier de război în fosta U., nu se încadrează în situațiile prevăzute de L. nr. 2., întrucât această măsură este consecința participării României la cel de-al doilea război mondial și nu este o măsură ce a fost luată de fostele organe ale miliției sau ale securității.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 3945/(...) a T.ui S. s-a respins acțiunea reclamanților B. I. și B. K. împotriva S.ui Român prin M. F., pentru constatare măsură administrativă cu caracter politic și obligare la daune morale, în temeiul Legii nr. 2., cu modificările și completările ulterioare.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
L. nr. 2. face parte din cadrul unei politici sociale restaurative a statului, de reparare a prejudiciilor create unor mari categorii de persoane de către fostele regimuri totalitare ce s-au succedat în istoria României.
Acest act normativ se situează intr-un cadru legislativ preexistent prin care, în mod fragmentat, s-au acordat măsuri reparatorii pentru diferite tipuri de abuzuri comise în diferite perioade istorice.
Un prim demers legislativ este dat de prevederile D. -. nr. 1. pentru acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura comunistă instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri.
Comparativ cu sfera de aplicare a D. - L. nr. 1., instanța a constatat că numai prima categorie de persoane la care se referă acest prim act normativ se circumscrie dispozițiilor Legii nr. 2., respectiv persoanele care au suferit condamnări cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.
Articolul 1 din L. nr. 2. prevede că beneficiază de reglementările acestui act normativ persoanele condamnate politic pentru fapte care au avut drept scop împotrivirea față de regimul totalitar instaurat la data de 6 martie 1945.
Măsurile administrative care au caracter politic sunt, conform art. 3 din același act normativ, măsuri luate de organele fostei miliții sau securități, textul de lege enumerând doar acele măsuri care au de drept caracter politic.
Articolul 4 alin. 2 permite constatarea caracterului politic si a altor măsuri administrative, necuprinse în enumerarea limitativă de la articolul 3.
Prizonieratul însă, nu este o măsură luată de organele fostei miliții sau securități, ci reprezintă o consecință a participării României la cel de-al doilea război mondial, persoanele care au suferit în urma acestei participări putându-se prevala, în termen legal, cu îndeplinirea tuturor celorlalte condiții de D. - L. nr. 1..
De altfel, prin decizia C. C. nr. 1358/(...) s-a constatat neconstituționalitatea prevederilor art.5 alin.1 lit. a, teza întâi din L. nr. 2.. teza întâi a acestui text de lege, în urma modificării Legii nr. 2. prin O. nr. 6., ce se referă la acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul moral, tocmai pentru că s-a constatat existența unui paralelism nejustificat de reglementare, pentru aceleași drepturi reparatorii, aducându-se atingere valorii supreme de dreptate.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, solicitândschimbarea în sensul constatării caracterului politic al măsurii administrative la care a fost supus antecesorul lor, precum și obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului, reclamanții au arătat că acțiunea se impunea a fi admisă cel puțin în parte, întrucât potrivit art. 3, art. 4 alin. 2 din L. nr.
2., actul normativ face referire la măsurile administrative cu caracter politic, iar în opinia lor, constituirea ca prizonier în U. după (...), din motive politice, constituie o astfel de măsură cu privire la care se poate solicita instanței să constate caracterul politic.
S. Român este responsabil pentru măsurile abuzive la care au fost supuși o parte din cetățenii români prizonieri în U., culpa statului constând în aceea că nu a protejat interesele cetățenilor săi, care au luptat pe front, i- a abandonat în U., iar munca forțată la care au fost supuși prizonierii este o măsură care încalcă grav dreptul internațional și drepturile și libertățile fundamentale ale omului.
Prin întâmpinarea formulată (f. 9), pârâtul a solicitat respingerearecursului.
Analizând recursul formulat, curtea constată că acesta nu este fondat.
Reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 3, art. 4 alin.
2 din L. nr. 2., susținând că în conținutul măsurii administrative abuzive , legiuitorul a inclus și deportarea în străinătate, după (...), din motive politice, conform art. 3 lit. d din OUG nr. 214/1999.
Așa cum corect a reținut prima instanță în cadrul considerentelor sentinței, tatăl reclamanților, B. A., în perioada (...) a fost luat prizonier în
U., într-o colonie de muncă.
L. nr. 2. în forma inițială conferea dreptul la despăgubiri morale persoanelor cu privire la care s-au luat măsuri administrative de către organele fostei miliții sau securități.
Întrucât măsura a cărei victimă a fost tatăl reclamanților - deportarea
- a fost instituită fără ingerința statului comunist, prin organele sale represive, actul normativ pe care reclamanții și-au întemeiat pretenția nu este incident, hotărârea primei instanțe, de respingere a acțiunii, fiind temeinică și legală.
Acest unic considerent - măsura administrativă căreia i-a fost supus tatăl reclamanților, neîncadrându-se în sfera de reglementare a actului normativ pe care reclamanții și-au fundamentat acțiunea - face inutilă analizarea atât a celorlalte considerente, care au stat la baza soluționării acțiunii în fața primei instanțe, cât și a celorlalte motive de recurs.
Afirmațiile reclamanților potrivit cărora se impune angajarea răspunderii S.ui Român pentru deportările în fosta U., pe motiv că a fost complice la aceste măsuri, nu a manifestat nicio rezistență, iar după data de
(...) nu a depus diligențe pentru recuperarea cetățenilor săi sau pentru încetarea măsurilor vădit abuzive luate împotriva acestora, nu sunt fondate, în condițiile în care elaborarea actelor normative constituie atributul exclusiv al legiuitorului.
Acesta, cu ocazia adoptării Legii nr. 2. a stabilit exact atât perioada în care s-au dispus condamnările și măsurile administrative care intră sub incidența acestui act normativ, cât și situațiile, cea în care se află antecesorul reclamanților neîncadrându-se în prevederile actului normativ.
Întrucât dispozițiile sunt clare, nesusceptibile de interpretare, nici părțile, nici instanța nu pot extrapola adăugând alte situații sau alte perioade care exced cadrului legal, raportându-se la alte acte normative - OUG nr. 214/2009, D. - lege nr. 1..
Pentru aceste considerente, în baza art. 312 alin. 1 Cod proc. civ., recursul reclamanților va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE L E G I I, D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții B. I. și B. K. împotriva sentinței civile nr. 3945 din 17 iunie 2011 a T.ui S. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 30 noiembrie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
T. D. A.-T. N. M.-C. V.
GREFIER M.-L. T.
Red. MV dact. GC
2 ex/(...)
Jud.primă instanță: S.M.
| ← Decizia civilă nr. 1582/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 4895/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
