Decizia civilă nr. 691/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMI.
DOSAR NR. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 691/R/2011
Ședința publică din 23 februarie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:
JUDECĂTORI
T.-A. N.
A. C.
M.-C. V.
G.IER:
M. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul M. B. PRIN P., împotriva deciziei civile nr. 8. din 16 noiembrie 2010, pronunțată de T. B.-N. în dosarul nr. (...) privind și pe pârâta D. J. DE P. B. N. precum și pe intervenientul C. J. B.-N., având ca obiect evacuare.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă reprezentantul reclamantului-recurent M. B. prin primar, consilier juridic C. D.-M., lipsă fiind reprezentanții intimaților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 9 februarie 2011, pârâta-intimată D. J. de pază B.-N. a depus la dosar, prin registratura instanței, întâmpinare prin care se solicită respingerea recursului, și prin care se învederează faptul că suma de 3900 lei a fost achitată. În susținerea întâmpinării s-au anexat un set de acte în copie.
La termenul de azi, reprezentantul reclamantului-recurent depune la dosar dovada achitării timbrajului aferent recursului, potrivit mențiunilor din citație, și delegația de reprezentare. P. că înțelege să susțină recursul doar cu privire la suma reprezentând sporul de valoare adus imobilului prin montarea porții, în sensul că solicită exonerarea reclamantului de la plata acesteia.
Recursul este legal timbrat cu 162 lei taxă judiciară de timbru și 3 lei timbru judiciar.
Întrucât prin întâmpinarea formulată de pârâta D. J. de P. B.-N. se critică hotărârea pronunțată în apel sub aspectul obligării la plata creanței de 12.600 lei, și având în vedere că această pârâtă nu a declarat recurs împotriva deciziei pronunțate în apel, Curtea, din oficiu, pune în discuția reprezentantului reclamantului-recurent excepția tardivității acestor eventuale motive de recurs, deoarece hotărârea pronunțată în apel a fost comunicată pârâtei la data de 31 decembrie 2010, așa cum rezultă din dovada de comunicare a hotărârii (fila 35 din dosarul de apel), iar aceste motive au fost înregistrate la data de 9 februarie 2011, depășindu-se cu mult termenul legal de 15 zile, și acordă cuvântul asupra excepției invocate.
Reprezentantul reclamantului-recurent pune concluzii în sensul admiterii excepției invocate și constatarea tardivității pretinsului motiv de recurs.
Nefiind alte cereri în probațiune de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul reclamantului-recurent susține recursul așa cum a fost formulat în scris, solicită admiterea acestuia, modificarea în parte a deciziei recurate în sensul respingerii în întregime a cererii reconvenționale și a cererii de intervenție. C. că nu este corect ca reclamanta-recurentă să suporte cheltuielile reprezentând contravaloarea porții care a fost construită fără nici o autorizație. Solicită cheltuieli de judecată, în apel și recurs, reprezentând contravaloarea taxelor judiciare de timbru.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 2924/(...), pronunțată de Judecătoria Bistrița, în dosarul civil nr.(...), s-a respins acțiunea civilă principală, având ca obiect evacuare, formulată de reclamantul M. B. prin primar, împotriva pârâtei D.județeană de pază B.-N., ca neîntemeiată.
S-a admis cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă reconvențională D. județeană de pază B.-N., și cererea de intervenție în interesul pârâtei formulată de C. J. B.-N., și în consecință:
- s-a constat că pârâta are un drept de creanță în sumă de 16.500 lei, constând în investiții aduse asupra spațiului în litigiu, respectiv cele legate de cumpărarea și montarea porții metalice de acces în sediul pârâtei;
- a fost obligat reclamantul să plătească această sumă și s-a acordat pârâtei reclamantă reconvențională un drept de retenție asupra imobilului în litigiu, până la plata sumei mai sus menționate.
A fost obligată reclamanta reconvențională D. județeană de pază B.-N. să achite în contul BLE B. pentru raportul de contraexpertiză tehnică întocmit în cauză de experții C. N., M. V. și P. I., suma totală de 465 lei, câte
155 lei pentru fiecare dintre cei trei experți nominalizați mai sus.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamantul M. B. prin P. a chemat în judecată pe pârâta D. județeană de pază B. - N. solicitând instanței să dispună evacuarea pârâtei din spațiul situat în mun. B., str. L. R., nr. 23, jud. B. - N., cu cheltuieli de judecată.
Pârâta D. județeană de pază B. - N., pe cale reconvențională a solicitat instanței să constate că pârâta are un drept de creanță în sumă de 16.500 lei (conform precizării formulate pentru termenul din data de (...)), constând în investiții aduse asupra spațiului în litigiu; să fie obligat reclamantul să plătească această sumă și să acorde pârâtei reclamantă reconvențională un drept de retenție asupra imobilului în litigiu, până la plata sumei mai sus menționate.
Pentru termenul de judecată din data de (...), a formulat cerere în interesul pârâtei C. județean B. - N..
Între Primăria mun. B. și corpul gardienilor publici s-a încheiat contractul de închiriere nr. 102/(...) pentru suprafețele cu altă destinațiedecât locuință, respectiv „. C. G. P., având ca obiect spațiul situat în mun. B., str. L. R., nr. 23, termenul închirierii fiind de până la (...).
Prin Hotărârea consiliului județean nr. 76/2005, C.ul gardienilor publici s-a desființat și s-a înființat D. județeană de pază,iar prin contractul de închiriere încheiat între societăți, s-a stabilit ca termen al contractului o perioadă de 5 ani începând de la (...) până la (...).
De asemenea, s-au stabilit și o serie de obligații în sarcina pârâtei, privitoare la întreținerea și reparațiile necesare bunei utilizări a spațiului închiriat, iar printre aceste obligații nu a fost și cea referitoare la înlocuirea anumitelor elemente de construcție, necesare de altfel, cum ar fi poarta de acces în imobil, cea existentă fiind inutilizabilă.
Ca atare, pârâta a adus un spor de valoare spațiului închiriat prin montarea acestei porți, ea fiind executată ca dimensiuni și format special pentru această clădire și neputând fi demontată, deoarece este fixată direct de stâlpii de susținere ai porții, care la rândul lor sunt fuxați în pereții clădirii.
Materialele și montarea porții au fost achitate de către pârâtă la SC A. SA B., așa cum rezultă din cele două facturi fiscale atașate în copie la dosar, care la acea dată, (...) au însumat prețul total de 6.222 lei reprezentând contravaloarea materialelor și a manoperei de montare a porții. Suma totală actualizată cu indicele prețurilor de consum pe perioada martie 2000 - septembrie 2009, este de 16.500 lei.
În calitate de succesoare în drepturi a C.ului G.lor publici, pârâta D. județeană de pază B. - N. a preluat și contactul de închiriere încheiat cu mun. B., având ca obiect imobilul situat în B., str. L. R. nr. 23, unde de altfel își are sediul.
Pârâta a făcut numeroase demersuri în vederea prelungirii contractului de închiriere, însă acestea au eșuat, reclamantul exprimându-și refuzul prin adresele emise pârâtei.
Orice persoană care deține un bun mobil sau imobil al altcuiva poate să rețină acel bun și deci, să refuze restituirea până ce i se plătește datoria legată de bunul respectiv.
Dreptul de retenție, reglementat expres de dispozițiile C. civil, pentru unele raporturi juridice, are o aplicare mai largă, fiind recunoscut oricărui deținător al unui bun, ca un drept real de garanție, atunci când există o datorie în legătură cu bunul a cărui restituire se cere.
Referitor la raporturile locative, art. 44 din Codul civil, precizează:
"locatarii nu pot fi dați afară mai înainte de a fi dezdăunați de către locatar
...".
Cu privire la dreptul de retenție, instanța a apreciat că acest drept este un drept real imperfect și constituie o garanție pentru posesor în vederea garantării executării despăgubirilor ce i se cuvin.
Cum în speță, pârâta D. J. de P. B.-N. a făcut dovada prin facturile fiscale depuse la dosar că a cumpărat poarta metalică de la intrarea în curtea interioară a clădirii unde are sediu și a achitat montarea ei, suma totală actualizată ce reprezintă sporul de valoare adus imobilului în cauză ridicându-se la 16.500 lei, așa cum au precizat cei trei experți care au întocmit lucrarea de contraexpertiză de evaluare a acesteia, instanța a constatat că acțiunea reconvențională formulată este justificată.
În baza art. 44 din C.civil s-a respins ca neîntemeiată acțiunea civilă principală având ca obiect evacuare și s-a admis acțiunea reconvențională așa cum a fost precizată și cererea de intervenție în interesul pârâtei și pe cale de consecință, s-a constatat că pârâta-reclamantă reconvențională a dobândit un drept de creanță în sumă de 16.500 lei, constând în investiții aduse spațiului din litigiu și a fost obligat reclamantul să achite pârâtei această sumă, acordându-se totodată un drept de retenție în favoarea acesteia asupra imobilului situat în mun. B., str. L. R., nr. 23, jud. B. - N., până la plata de către reclamant a sumei arătate.
La adoptarea soluției de respingere ca neîntemeiată a acțiunii, instanța a avut în vedere dispozițiile legale mai sus citate, ale art. 44 din C. civil, care conferă posibilitatea rămânerii în imobil a locatarei până la data la care va primi despăgubirile reprezentând sporul de valoare adus imobilului în cauză.
Prin decizia civilă nr. 8./(...) a T.ui B.-N., fost admis apelul declarat de reclamantul M. B., prin primar, împotriva sentinței civile nr. 2929/(...), pronunțată de Judecătoria Bistrița, care a fost schimbată în parte în sensul că:
S-a admis în parte acțiunea principală promovată de reclamantul M. B., prin primar, împotriva pârâtei D. județeană de pază B.-N.
S-a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâta reclamantă reconvențională D. județeană de pază B.-N. împotriva reclamantului, pârât reconvențional, și în consecință:
S-a dispus evacuarea pârâtei din spațiul situat în mun. B. str. L. R. nr. 23, la data încetării dreptului de retenție instituit în favoarea pârâtei;
S-a constatat că pârâta are un drept de creanță în sumă de 3900 lei, constând în îmbunătățiri aduse imobilului în litigiu.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 10,3 lei, cheltuieli de judecată la fond.
S-au menținut restul dispozițiilor sentinței.
A fost obligată intimata D. județeană de pază B.-N. să plătească apelantului suma de 438,5 lei, cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut următoarele:
Starea de fapt reținută de prima instanță corespunde realității, tribunalul constatând că valabilitatea contractului de închiriere nr. 102 din (...), vizând imobilul construcții situat în B. str. L. R. nr. 23, a încetat la expirarea termenului de 5 ani, prevăzut la articolul 3 din contract, tacita relocațiune fiind împiedicată atât de concediul notificat pârâtei prin mai multe adrese, dar și de clauza expresă din art. 15 teza ultimă a convenției părților, potrivit căreia „Prevederile C. civil cu privire la reînnoirea tacită a locațiunii nu operează";.
În aceste condiții, la data expirării termenului de închiriere, respectiv
(...), pârâta a devenit un simplu tolerat în imobil, nemaiavând dreptul de folosință a acestuia.
Pe parcursul derulării raporturilor de închiriere (care au existat și anterior contractului nr. 1.03), în anul 2000 pârâta a montat la imobil o poartă metalică, lucrare pentru care a achitat 62.217.365 lei vechi (6221,73
RON), constând în contravaloarea porții și a montajului acesteia.
Instanța a apreciat ca fiind corectă susținerea pârâtei potrivit căreia această cheltuială nu este una de întreținere, fiind o îmbunătățire adusă imobilului, însă dovezile cauzei nu atestă faptul că locatarul ar fi cerut acordul locatorului pentru efectuarea lucrării și nici că acesta ar fi refuzat efectuarea lucrării care ar fi fost imperios necesară folosirii imobilului potrivit destinației.
În aceste condiții, locatarul nu poate pretinde proprietarului mai mult decât sporul de valoare adus imobilului de îmbunătățirea efectuată, așa cum prevede și art. 1444 din Codul civil (din eroare de dactilografiere fiind menționat de instanța de fond ca fiind art. 44 din Codul civil).
Or, așa cum au concluzionat experții desemnați în cauză valoarea actuală de circulație a porții, respectiv sporul de valoare adus de către aceasta la imobilul proprietatea reclamantului, este de 3900 lei.
Prin urmare, în mod greșit instanța de fond a apreciat că valoarea ce trebuie restituită de fostul proprietar este cea a sumei plătite de către chiriaș, actualizată, cu atât mai mult cu cât experții au învederat faptul că această sumă este mult peste valoarea de circulație, din cauza supraevaluării lucrării la data efectuării ei. Faptul că pârâta reclamantă reconvențională a acceptat să plătească o îmbunătățire la un preț ridicat, nu poate fi opozabil reclamantei, căreia nici măcar nu i s-a solicitat acordul pentru efectuarea ei.
Având în vedere faptul că pârâta reclamantă reconvențională are un drept de creanță cu privire la lucrul deținut, tribunalul a constatat că instituirea dreptului de retenție al acesteia de către instanța de fond s-a făcut conform legii, respectiv art. 1444 din Codul civil.
Împrejurarea că imobilul deținut de către pârâtă, este inclus în prezent în domeniul public al M.ui B., potrivit HCL nr. 225/29 noiembrie 2007, concretizată în HG nr. 527/2010, pentru modificarea HG nr. 905/2002, nu poate conduce la respingerea cererii de instituire a dreptului de retenție, deoarece acest drept, nu aduce atingere caracterelor bunului obiect al domeniului public.
Respingerea de către instanța de fond a acțiunii în evacuare a fost apreciată ca fiind nelegală și netemeinică.
Dreptul de retenție ca un drept de garanție imperfect, acordă titularului său doar dreptul de deține bunul, nu și posesie asupra acestuia, respectiv dreptul de a-l folosi. Existența lui duce la condiționarea executării evacuării de stingerea dreptului de creanță al retentorului, fără a putea conduce la respingerea acțiunii în evacuare.
A decide altfel, ar însemna nu numai recunoașterea pentru detentor a dreptului de a folosi bunul în continuare, fără nici un titlu, dar și că după achitarea despăgubirilor cuvenite pârâtei reclamantă reconvențională, reclamantul, pârât reconvențional să fie nevoit a promova o nouă acțiune în evacuare, ceea ce este inadmisibil.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal reclamantul
M. B., solicitând modificarea în parte în sensul respingerii în totalitate a cererii reconvenționale și a cererii de intervenție și obligarea pârâtei la plata în întregime a cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului, reclamantul a arătat că pretinsa îmbunătățire constând în montarea porții metalice la imobilul care aconstituit inițial proprietatea privată a reclamantului, fiind ulterior înscris în domeniul public, s-a făcut fără autorizație de construire.
Potrivit art. 8 din contractul de închiriere, lucrările de întreținere erau în sarcina chiriașului, fiind totodată incidente dispozițiile art. 1420 pct.
(...), 1432, 1447 și urm. C. civil.
În privința instituirii dreptului de retenție, în cauză sunt incidente prevederile art. 11 din Legea nr. 213/1998, bunul aparținând domeniului public al municipiului B., neputând fi grevat de un drept de retenție.
Întrucât instanța de apel nu a arătat modul în care a stabilit cuantumul sumei acordată cu titlu de cheltuieli de judecată, recurentul a solicitat acordarea acestora în totalitate conform chitanțelor depuse la dosar.
Prin scriptul înregistrat la data de (...) (f. 6), intimata D. J. de P. B. N. a solicitat respingerea recursului, a criticat reducerea de către instanța de apel a dreptului de creanță de la suma de 16.500 lei stabilită de către prima instanță la cea de 3.900 lei, solicitând obligarea reclamantului la plata diferenței de 12.600 lei, având în vedere că suma stabilită de instanța de apel - 3.900 lei - a fost achitată de către reclamant.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, curteaconstată că acesta este nefondat, urmând a fi respins pentru următoareleconsiderente:
Referitor la pretenția pârâtei de achitare a diferenței de 12.600 lei, la termenul de judecată din (...), în baza art. 301 Cod proc.civ., instanța din oficiu a invocat excepția tardivității acestui eventual motiv de recurs, deoarece hotărârea pronunțată în apel a fost comunicată pârâtei la data de
31 decembrie 2010, așa cum rezultă din dovada de comunicare a hotărârii
(fila 35 din dosarul de apel), iar această solicitare a fost înregistrată la data de 9 februarie 2011, depășindu-se cu mult termenul legal de 15 zile.
Față de împrejurarea că pârâta nu a declarat în termen legal recurs, această pretenție fiind formulată în cadrul unui înscris înregistrat mult după expirarea termenului de exercitare a căii de atac, această solicitare va fi respinsă ca tardivă.
Față de limitele în care reclamantul a înțeles să își precizeze recursul, respectiv înlăturarea constatării dreptului de creanță al pârâtei în sumă de
3900 lei, acesta este nefondat.
Așa cum corect a reținut instanța de apel, în cursul derulării contractului de închiriere încheiat între reclamant și pârâtă, aceasta din urmă a adus o îmbunătățire imobilului obiect al locațiunii, prin montarea unei porți metalice.
Prin acțiunea promovată, reclamantul a solicitat doar evacuarea pârâtei din imobil, iar după formularea cererii reconvenționale, prin care pârâta a solicitat să i se achite contravaloarea porții și să i se recunoască un drept de retenție până la achitarea acesteia, reclamantul nu a solicitat repunerea bunului în situația anterioară montării porții, limitându-se doar la a arăta că poarta s-a montat fără autorizație de construcție și fără acordul locatorului.
Reiese că reclamantul acceptă preluarea imobilului cu această îmbunătățire, care evident că aduce un spor de valoare imobilului.
Instanța de apel a schimbat hotărârea primei instanțe, a înlăturat obligarea reclamantului la plata contravalorii porții, incluzând atât valoareamaterialului, cât și a manoperei, instituind în sarcina sa obligația de a plăti doar sporul de valoare adus imobilului prin montarea acestei porți.
Reclamantul a și achitat această sumă așa cum reiese din extrasul de cont din (...) (f. 8) și din recunoașterea făcută de intimat că a încasat această creanță.
Față de atitudinea reclamantului care a acceptat preluarea imobilului cu poarta metalică montată de către pârâtă și împrejurarea dovedită potrivit căreia prin montarea acestei porți imobilul proprietatea reclamantului a beneficiat de un spor de valoare de 3900 lei, recursul reclamantului va fi respins ca nefondat, în baza art. 312 alin. 1 Cod proc.civ.
Celălalt motiv inițial de recurs vizând cheltuielile de judecată nu a mai fost susținut.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul M. B. prin P., împotriva deciziei civile nr. 8. din 16 noiembrie 2010 a T.ui B.-N. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 23 februarie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI G.IER T. A. N. A. C. M. C. V. M. T.
Red.T.A.N. dact. GC
2 ex/(...)
Jud.apel: I.Simionescu, N. M.
| ← Decizia civilă nr. 2917/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 3119/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
