Decizia civilă nr. 4488/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 4488/R/2011
Ședința publică din data de 4 noiembrie 2011
Instanța constituită din: Președinte : A. C.
Judecători : V. M.- președintele C. de A. C.
D. - L. B. - vicepreședinte al C. de A. C.
Grefier : S. - D. G.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții B. O., B. C., B. E. împotriva sentinței civile nr. pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privind și pârâtul S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, având ca obiect D. în baza L. nr. 221/2009.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C., doamna procuror S. A., lipsă fiind reclamanții recurenți și reprezentantul pârâtului intimat.
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat pârâtului intimat și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că prin întâmpinarea formulată și înregistrată prin serviciul de registratură al instanței, pârâtul intimat a solicitat judecarea cauzei în lipsă, și, în consecință respingerea ca nefondat a recursului și menținerea sentinței atacate, pronunțată de Tribunalul Sălaj, iar pe cale de consecință respingerea acțiunii formulate de reclamanți ca nefondată.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, C. constată cauza în stare de judecată, declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C., solicită respingerea recursului declarat în cauză ca nefondat.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 2705/(...), pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr. (...), s-a respins ca inadmisibilă acțiunea reclamantelor B. O. , B. C. și B. E. împotriva S.ui R. prin M. F., pentru constatare măsură administrativă cu caracter politic și obligare la daune morale, în temeiul L. nr. 221/2009, cu modificările și completările ulterioare.
Asupra cauzei de față, instanța a reținut următoarele:
L.a nr. 221/2009 face parte din cadrul unei politici sociale restaurative a statului, de reparare a prejudiciilor create unor mari categorii de persoane de către fostele regimuri totalitare ce s-au succedat în istoria
R.iei.
Acest act normativ se situează intr-un cadru legislativ preexistent prin care, în mod fragmentat, s-au acordat măsuri reparatorii pentru diferite tipuri de abuzuri comise în diferite perioade istorice.
Un prim demers legislativ este dat de prevederile D. -. nr. 1. pentru acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura comunistă instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri.
Comparativ cu sfera de aplicare a D. - L. nr. 1., instanța constată că numai prima categorie de persoane la care se referă acest prim act normativ se circumscrie dispozițiilor L. nr. 221/2009, respectiv persoanele care au suferit condamnări cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.
Articolul 1 din L.a nr. 221/2009 prevede că beneficiază de reglementările acestui act normativ persoanele condamnate politic pentru fapte care au avut drept scop împotrivirea față de regimul totalitar instaurat la data de 6 martie 1945.
Măsurile administrative care au caracter politic sunt, conform art. 3 din același act normativ, măsuri luate de organele fostei miliții sau securități, textul de lege enumerând doar acele măsuri care au de drept caracter politic.
Articolul 4 alin. 2 permite constatarea caracterului politic si a altor măsuri administrative, necuprinse în enumerarea limitativă de la articolul 3. Prizonieratul însă, nu este o măsură luată de organele fostei miliții sau securități, ci reprezintă o consecință a participării R.iei la cel de-al doilea război mondial, persoanele care au suferit în urma acestei participări putându-se prevala, în termen legal, cu îndeplinirea tuturor celorlalte condiții de D. - L. nr. 1..
De altfel, prin decizia C. C. nr. 1358/(...) s-a constatat neconstituționalitatea prevederilor art.5 alin.1 lit. a, teza întâi din L.a nr.
221/2009. teza întâi a acestui text de lege, în urma modificării L. nr.
221/2009 prin O. nr. 6., ce se referă la acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul moral, tocmai pentru că s-a constatat existența unui paralelism nejustificat de reglementare, pentru aceleași drepturi reparatorii, aducându- se atingere valorii supreme de dreptate.
În baza considerentelor de drept mai sus expuse, instanța a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamant.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamantele B. O., B. C.,
B. E., solicitând modificarea acesteia în baza art. 304 pct. 9 și art. 304/1
C.pr.civ., în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost ea formulată.
Dezvoltând motivele recursului, reclamantele afirmă că sunt îndreptățite la acordarea unor daune morale în baza L. nr. 221/2009, consecutiv constatării caracterului politic al măsurii administrative luate față de antecesorul lor comun constând în deportare în U. pentru o perioadă de 2 ani.
Măsura deportării în U. este una administrativă cu caracter politic, selecția și deportarea având la bază selecții de natură politică, putând fi asimilată celei referitoare la stabilirea unui loc de muncă obligatoriu prevăzută de art. 4 din L.a nr. 221/2009.
De altfel, L.a nr. 221/2009 trimite la dispozițiile D.-lege nr. 1., iar în cuprinsul art. 1 al acestui act normativ se face referire expresă la situația persoanelor deportate și acelor constituie în prizonieri după data de 23 august 1944.
În concluzie, caracterul abuziv al acestei măsuri a continuat până în anul 1947, iar în luarea acestei măsuri, S. R. a fost complice, acceptând ca cetățeni săi să fie deportați de un alt stat aliat, fără a întreprinde nicio acțiune de împiedicare.
Raportat la toate aceste considerente, recurentele apreciază că se încadrează în dispozițiile L. nr. 2212009, îndreptățite fiind la acordarea unor daune morale.
Se invocă și jurisprudența C. de A. O., decizia civilă nr. 2. din 08 decembrie 2010, prin care s-a stabilit în mod irevocabil că prizonieratul în U. este o măsură administrativă cu caracter politic, în sensul L. nr. 221/2009.
Pârâtul și-a exprimat poziția procesuală prin întâmpinare, solicitândrespingerea recursului ca nefondat.
Recursul reclamantelor este nefondat.
Cererea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 5 alin. 1 din L.a nr. 221/2009, solicitându-se acordarea unor sume de bani cu titlu de daune morale și materiale decurgând din măsura deportării antecesorului reclamantului în U. în perioada 1945-1949.
Relevante în cauză sunt câteva circumstanțieri de ordin istoric.
Deportări în masă, după cel de-al doilea război mondial s-au efectuat din toate țările foste aliate cu Germania care, în urma Tratatului de la I., au ajuns sub influența sovietică, sub pretextul că pe lângă alte plăți cerute ca reparații de război, se impuneau și despăgubiri de război, prin prestații.
După Convenția de A. semnată la M. de reprezentanții U., SUA, M. B., la data de 12 septembrie 1944, în ultimele luni ale anului 1944, reprezentanții sovieticilor din Comisia Aliată de C., care era structura abilitată să supravegheze îndeplinirea de către R. a prevederilor Convenției de A., au impus Guvernului R. să întocmească liste cu cetățenii de etnie germană care urmau a fi deportați în U., pentru a ajuta la efortul de reconstrucție a U.
După semnarea armistițiului, Comisia Aliată (Sovietică) de C. a apreciat ca nesatisfăcătoare măsurile autorităților române și în temeiul privilegiilor conferite prin art. 8 și 18 din Convenția de A., organele sovietice au ordonat deportări: Ordinul 031/(...) al Comisiei Aliate (Sovietice) privind mobilizarea etnicilor germani pentru lucru; Ordinul A/192/(...) dat de generalul V., locțiitorul președintelui Comisiei Aliate (Sovietice) de C. din R..
Deși Convenția de A. din septembrie 1944 nu prevedea deportări ale populației civile, conferințele de la P., Y. și P. au confirmat, sub forma prestațiilor în muncă, deportarea etnicilor germani la munca de reconstrucție în U.
Potrivit dispozițiilor de principiu cuprinse în art. 1 alin. 1 a L. nr.
221/2009, act normativ care fundamentează în drept cererea reclamantului, constituie condamnare cu caracter politic, orice condamnare dispusă printr- o hotărâre judecătorească definitivă, pronunțată în perioada 6 martie 1945 -
22 decembrie 1989, pentru fapte săvârșite înainte de data de 6 martie 1945 sau după această dată și care au avut drept scop împotrivirea față de regimul totalitar instaurat la data de 6 martie 1945.
Pentru ca o condamnare să confere celui condamnat dreptul la despăgubiri, potrivit art. 5 din L.a nr. 221/2009, se cer, așadar, a fi întrunite cumulativ următoarele condiții:
- condamnarea să fi fost dispusă printr-o hotărâre judecătorească definitivă;
- hotărârea de condamnare să fi fost pronunțată în perioada 6 martie
1945 - 22 decembrie 1989;
- faptele care au atras această condamnare să fi fost săvârșite înainte de 6 martie 1945 sau după această dată și să fi avut drept scop
„împotrivirea față de regimul totalitar instaurat la data de 6 martie 1945";.
În cauză, observă C. că nu a existat o condamnare, pronunțată printr- o hotărâre judecătorească definitivă, fiind exclusă incidența dispozițiilor art. 1 din L.a nr. 221/2009.
Conform prevederilor art. 3 din L.a nr. 221/2009, constituie măsură administrată cu caracter politic, orice măsură luată de organele fostei miliții sau securități, având ca obiect dislocarea și stabilirea de domiciliu obligatoriu, internarea în unități și colonii de muncă, stabilirea de loc de muncă obligatoriu, dacă au fost întemeiate pe unul sau mai multe dintre actele normative expres și limitativ menționate la lit. a - f.
În cauză, se observă că nu a fost luată față de antecesorul reclamanților nici o măsură de natura celor menționate în cuprinsul art.3, de către organele fostei miliții sau securități, în temeiul unuia sau mai multor acte normative din cele prevăzute expres și limitativ, concluzia fiind acea că nu este aplicabil acest text normativ, fiind exclusă existența unei măsuri administrative căreia legea să îi recunoască caracter politic.
Potrivit art. 4 alin. 2 din L.a nr. 221/2009, persoanele care au făcut obiectul unor măsuri administrative, altele decât cele prevăzute la art. 3, pot, de asemenea, să solicite instanței de judecată să constate caracterul politic al acestora, prevederile art. 1 alin. 3 aplicându-se în mod corespunzător.
Se conferă, astfel, instanțelor de judecată competența de a constata caracterul politic al unor măsuri administrative, altele decât cele prevăzute de art.3 și întemeiate pe actele normative menționate la lit. a - f, sub condiția ca ele să fi fost luate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, pentru săvârșirea unor fapte care au urmărit unul dintre scopurile prevăzute la art. 2 alin. 1 din O. nr. 2., și anume: a) exprimarea protestului împotriva dictaturii, cultului personalității, terorii comuniste, precum și abuzului de putere din partea celor care au deținut puterea politică; b) militarea pentru democrație și pluralism politic; c) propaganda pentru răsturnarea ordinii sociale existente până la 22 decembrie 1989 sau manifestarea împotrivirii față de aceasta; d) respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, recunoașterea și respectarea drepturilor civile și politice, economice, sociale
și culturale; e) înlăturarea măsurilor discriminatorii pe motive de naționalitate sau de origine etnică, de limbă ori de religie, de apartenența sau opinie politică, de avere ori de origine socială.
Este adevărat că în cuprinsul art.3 și art.4 din L.a nr.221/2009 nu există nici o mențiune expresă cu privire la perioada de referință pentru măsurile administrative însă ea este similară celei care condiționează condamnările cu caracter politic fiind înscrisă în chiar titlul L. nr.221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989.
Trimiterea la O. nr. 2., pe care o face art.1 alin.3 din L.a nr.221/2009, este una limitată, ea vizează exclusiv scopurile menționate în cuprinsul art.2 alin. 1 din Ordonanță, nu și definiția pe care acest act normativ o dă măsurii administrative abuzive, obiectul reglementării fiind diferit de cel al L. nr.221/2009. Dacă legiuitorul ar fi avut intenția să trimită și la alte dispoziții ale Ordonanței ar fi făcut-o or, în absența unei astfel de trimiteri, ointerpretare extensivă a dispozițiilor art. 1 alin.3 din L.a nr.221/2009 nu este permisă celui chemat să aplice legea.
În cauză, măsura prizonieratului în U. nu a fost luată de către organele fostei miliții sau securități ale S.ui R. și nici pentru săvârșirea unor fapte prin care să se fi urmărit unul dintre scopurile prevăzute de art.2 alin.1 din O. nr. 2., toate circumscrise unor manifestări de împotrivire, de protest față de regimul totalitar comunist instaurat la data de 6 martie 1945, cu toate restricțiile pe care acesta l-a adus drepturilor și libertăților fundamentale ale omului și măsurile discriminatorii pe care le-a impus. Mai mult decât atât, măsura a fost dispusă de forțele sovietice anterior datei la care a fost instaurat regimul comunist în R., respectiv 6 martie 1945, astfel că ea nu s-a datorat împotrivirii față de regimul comunist, înscriindu-se în categoria deportărilor pretinse de U. ca despăgubiri de război după Convenția de A. din 1944.
Petitul de acordare a unor despăgubiri cu titlu de daune morale și materiale este accesoriu petitului de constatare a caracterului politic al măsurilor dispuse împotriva antecesorului reclamanților, soluția pronunțată asupra acestuia neputând fi decât aceeași cu cea a petitului principal.
Prin urmare, se apreciază de către Curte că sentința pronunțată de tribunal este legală și temeinică, urmând a se respinge în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ. ca nefondat recursul declarat de reclamanți.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantele B. O., B. C., B. E. împotriva sentinței civile nr. 2705 din 22 aprilie 2011 a T.ui S. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
A. C. V. M. D.-L. B.
S.-D. G.
GREFIER
Red.DB/dact.MS
2 ex./ Jud.fond: S.M.
| ← Sentința civilă nr. 10/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 265/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
