Decizia civilă nr. 1896/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M A N I A CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă,de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 1896/R/2011
Ședința publică din 26 mai 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: ANA I.
JUDECĂTORI : A. C.
: A. A.C.
GREFIER : C. B.
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâtul S. R. PRIN
MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, împotriva sentinței civile nr. 3. din
27 ianuarie 2011, pronunțată de T. B.-N., în dosarul nr. (...), privind și pe intimații M. M. și P. DE PE L. CURTEA DE APEL CLUJ, având ca obiect despăgubiri în baza Legi nr. 221/2009.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentantul pârâtului recurent Ministerul Finanțelor Publice, consilier juridic P. C. A., care depune delegație la dosar, reclamanta intimată M. M., personal, reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C., procuror S. A.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, reprezentantul pârâtului recurent arată că nu are cereri de formulat în probațiune.
Reclamanta intimată arată că nu are cereri de formulat în probațiune.
Nemaifiind alte excepții sau cereri, C. declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul pârâtului recurent solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, pentru motivele invocate prin memoriul de recurs, pe care îl susține în totalitate.
Reclamanta recurentă solicită respingerea recursului. Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței pronunțate de T. B.-N.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 3. din 27 ianuarie 2011, pronunțată de T. B.-N., a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta M. M., împotriva S.ui R. prin Ministerul Finanțelor Publice - prin D. G. a F. P. B.-N., și, în consecință, s-a constatat caracterul politic al condamnării lui
R. I. născut la 3 septembrie 1912 în localitatea R., fiul lui R. T. și I. M., antecesorul reclamantei, condamnare dispusă prin sentința penală nr.1585/1949 pronunțată de T. M. C. în dosarul penal nr.1229/1949, privind pedeapsa de 6 ani închisoare corecțională, 3 ani interdicție corecțională aplicată pentru crima de uneltire contra ordinii sociale, în baza art.209 pct.III Cod penal, cu aplicarea art.157 Cod penal și D.2..
Prin aceeași sentință, a fost respins capătul de acțiune pentru obligarea pârâtului S. R. - prin Ministerul Finanțelor Publice la plata echivalentului în lei a sumei de 50.000 euro pentru prejudiciul moral consecință a condamnării.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că prin sentința penală nr. 1585/1949 a T.ui M. C. actele de stare civilă, adresa Asociației Foștilor Deținuți Politici - Filiala B.-N., actele comunicate de către C., care au stat la baza condamnării numitului R. I., respectiv referat introductiv, ordin de trimitere în judecată, Sentința penală nr.1585/(...) pronunțată de T. M. C. -. I-a, antecesorul reclamantei, numitul R. I., în prezent decedat, a fost condamnat la 6 ani închisoare corecțională, 3 ani interdicție corecțională și confiscarea averii pentru crima de uneltire contra ordinei sociale făcându-se aplicare art.157 Cod penal ș a D.2..
Pentru a pronunța această condamnare s-a reținut că numitul R. I. în luna septembrie 2949 s-a încadrat în organizația subversivă Liga Națională Creștină și depune jurământul de credință pentru această organizație în care a activat până la descoperirea ei. S-a reținut că organizația arătată era de tip fascist politică paramilitară inițiată și organizată de numitul B. L., iar vinovăția numitului R. I., alături de alte persoane participante la organizație, a constat în intenția delictuoasă concretizată în caracterul conștient al încadrării în organizație, care avea scopul de a pregăti cât mai multe elemente dușmănoase regimului democratic al țării, mare parte din ei înarmați, pentru care printr-o acțiune de forță și cu ajutorul Anglo-Americanilor să răstoarne regimul de democrație populară din țară și să reîntroneze monarhia.
Prin Deciziunea nr.1938 din 28 iunie 1950 a Curții M.e de C. și
Justiție a fost respins ca neîntemeiat recursul numitului R. I. împotriva
Sentinței penale nr.1585/1949.
Față de cele expuse instanța a constatat condamnarea numitului
R. I. are caracter politic, astfel că în temeiul art.4 al.1 din Legea nr.
221/2009 instanța a admis capătul de cerere privind constatarea caracterului politic al condamnării.
Pentru această concluzie a instanței sunt relevante două împrejurări după cum urmează:
- pe de o parte între textele legale invocate în hotărârea de condamnare ca temei legal se regăsește din D.2. pentru completarea pedepselor privind unele infracțiuni ce interesează siguranța interioară și exterioară a Republicii P.ulare R.e, actul normativ regăsindu-se la art.1 al.2 lit.";d"; din L.221/2009, textul art.1 al.2 pentru lit.";a";-„j"; prevăzândcă, constituie de drept condamnări cu caracter politic toate faptele prevăzute în actele normative enumerate la literele arătate, deci inclusiv D.2.;
- pe de altă parte este de observat că în considerentele hotărârii s-a reținut că faptele numitului R. I. întrunesc elementele infracțiunii prev.de art.209 pct.III din Codul penal, care se referă tot la uneltire contra orânduirii sociale, iar această infracțiune cu încadrarea arătată este considerată de disp.art.1 al.2 lit.";a"; din L.221/2009, modificată și completată, tot o infracțiune de drept cu caracter politic.
În aceste condiții condamnarea numitului R. I. este o condamnare cu caracter politic.
Pe de altă parte din faptele reținute în sarcina numitului R. I. rezultă că acesta a urmărit prin integrarea în organizație scopurile prev. la art.2 lit.";c"; din O.U.G.214/1999, modificată, scopuri care de altfel erau ale organizației, respectiv răsturnarea ordinii sociale existente până la 22 decembrie 1989.
Cererea reclamantei de acordare de despăgubiri pentru prejudiciul moral pentru condamnarea cu caracter politic al numitului R. I., întemeiată pe art.5 al.1 lit.";a"; din L.221/2009 modificată și completată, a fost apreciată neîntemeiată pentru motivele ce se vor arăta în continuare.
Prin D. nr.1358 din (...) a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial din (...) dispozițiile art.5 al.1 lit.";a"; din L.221/2009 au fost declarate neconstituționale, ca efectul prev.de art.147 al.1 din Constituția R.iei, respectiv cel de suspendare de drept a dispozițiilor declarate neconstituționale , de la data publicării în M.O.a deciziei (art.31 al.3 teza ultimă din L.47/1991).
Mai mult, la data pronunțării prezentei hotărâri cele 45 de zile în care a operat suspendarea de drept a dispozițiilor declarate neconstituționale, a expirat, nefiind luate măsuri în acest interval de timp de P. sau G. de punere de acord cu prevederile neconstituționale cu Constituția, astfel că dispozițiile art.5 al.1 lit.";a"; și-a încetat efectele potrivit art.147 din Constituție.
Într-o asemenea situație a dispărut fundamentul juridic al acțiunii, astfel că acțiunea nu poate fi decât neîntemeiată.
Nu s-a putut susține că în cauză ar fi aplicabile disp.art.3 din
Codul civil, întrucât nu se regăsește niciuna din ipotezele din text, în cauză existând o prevedere legală dar neconstituțională, iar din analiza deciziei Curții Constituționale se desprind motivele pentru care fundamentul juridic invocat este neconstituțional.
Cu alte cuvinte una este să nu fie judecată pentru că legea nu prevede și alte este când legea prevede, dar prevederea este neconstituțională.
În privința lipsei fundamentului juridic al acțiunii sunt de observat considerațiile relevante sub aspectul discutat, ale deciziei Curții
Constituționale, care precizează că „nu se poate concluziona că în materia despăgubirilor pentru daune morale suferite de foștii deținuțipolitici în perioada comunistă ar exista vreo obligație a statului de a le acorda…"; și pe de altă parte că „despăgubirile prev. de dispozițiile legale criticate având același scop ca și indemnizația prev. de art.4 din D.L.118/1990 nu pot fi considerate drepte, echitabile și rezonabile.
Aceste considerații ale Curții sunt cu atât mai valabile în privința succesorilor foștilor condamnați care au suferit doar indirect efectele condamnării politice de antecesorilor lor.
În privința obligativității Deciziei nr.1358/2010 a Curții Constituționale sunt de reținut disp.art.147 al.4 din Constituție și ale art.31 al.1 din L.47/1992 care prevăd că de la data publicării în M.O. al R.iei, deciziile sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor.
Aceste dispoziții legale duc la concluzia că obligativitatea deciziei fiind orga omnes se impune și instanțelor judecătorești și au putere și asupra cauzelor aflate pe rol.
De altfel, asupra caracterului obligativității unor astfel de decizii s- a pronunțat Curtea Constituțională prin D. nr.186 din (...), D. nr.169/(...), stabilind că obligativitatea deciziilor Curții Constituționale pentru instanțele judecătorești decurge din principiul înscris în art.51 din Constituție, în redactarea de la data respectivă, potrivit căruia respectarea Constituției a supremației sale și a legilor este obligatorie.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul S. R. prin ministerul F. P., solicitând modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii în totalitate.
În motivarea recursului întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 7,8 și 9 și 312 alin. 3 Cod proc.civ., pârâtul a arătat, fără a indica în mod expres care dintre motive se încadrează în textele legale invocate, următoarele:
Temeiul de drept în baza căruia a fost dispusă condamnarea antecesorului reclamantei este art. 209 pct. III C. penal și art. 157 din D. nr. 2.. Față de această situație și având în vedere dispozițiile art. 1 alin. 1 și 2 din Legea nr. 221/2009, rezultă că condamnarea în discuție se circumscrie unei condamnări politice al cărei caracter își are izvorul prin însăși voința expresă a legiuitorului.
Instanța de fond face însă și o greșită reținere a stării de fapt, constând în aceea că nu observă că prin sentința penală nr. 1585/1949 au fost condamnați mai mulți inculpați și că, încadrarea ce rezultă din analiza logico-juridică a dispozitivului sentinței de condamnare pentru defunctul R. I. nu este cea prevăzută de art. 209 C. penal, ci cea prevăzută de art. 157 Cod penal. Mai mult, din dispozitivul acelei sentințe nu reiese că art. 157 la care face trimitere instanța de condamnare este cel din D. nr. 2. sau cel din Codul penal.
Examinând recursul declarat, prin prisma motivelor invocate, curtea apreciază că este nefondat și în baza art.312 alin. 1 Cod proc.civ., urmează să-l respingă pentru următoarele considerente:
Conform dispozițiilor art. 1 alin. 1 din Legea nr. 221/2009,
„constituie condamnare cu caracter politic orice condamnare dispusăprintr-o hotărâre judecătorească definitivă pronunțată în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, pentru fapte săvârșite înainte de data de 6 martie 1945 sau după această dată și care au avut drept scop împotrivirea față de regimul totalitar instaurat la data de 6 martie
1945";.
La alin. 2 a aceluiași articol se arată că, constituie de drept condamnări cu caracter politic condamnările pronunțate pentru faptele prevăzute în mai multe texte de lege, la litera a din acest articol fiind prevăzut și art. 207-209 Cod penal din 1936, iar la lit. d fiind prevăzut D. nr. 2. pentru completarea pedepselor privind unele infracțiuni ce interesează siguranța interioară și exterioară a R.P.R.ia.
Conform dispozițiilor art. 4 din același act normativ „ persoanele condamnate penal în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 pentru alte fapte decât cele prevăzute la art. 1 alin. 2, pot solicita instanței să constate caracterul politic al condamnării lor potrivit art. 1 alin. 3";.
În speță, se constată că prin sentința penală nr. 1585/1949 a T.ui
M. C., antecesorul reclamantei, R. I., în prezent decedat, a fost condamnat la 6 ani închisoare corecțională, 3 ani interdicție corecțională și confiscarea averii pentru crima de uneltire contra ordinei sociale, făcându-se aplicarea art. 209 pct. III Cod penal, combinat cu art. 157,
158 C penal și D. nr. 2..
Prin decizia nr. 1938/28 iunie 1950 a Curții M.e de C. și Justiție a fost respins ca neîntemeiat recursul numitului R. I. împotriva sentinței penale nr. 1585/1949.
Într-adevăr, o parte din textele reținute în hotărârea de condamnare, respectiv D. nr. 2. se regăsesc în art. 1 alin. 2 lit. b din Legea nr. 221/2009, astfel că nu ar mai fi necesară constatarea pe cale judecătorească a caracterului politic al condamnării, ea constituind, de drept, condamnare cu caracter politic.
În același timp, se constată că, în considerentele hotărârii (f. 23 verso și f. 24) se reține că faptele stabilite în sarcina numitului R. I. întrunesc elementele constitutive ale crimei de uneltire contra ordinii sociale, prev. de art. 209 pct. III Cod penal, condamnare prevăzută în mod expres ca având caracter politic.
Din analiza sentinței penale nr. 1585/1949 (f. 28 verso) mai rezultă că numitul R. I. a fost condamnat la 6 ani închisoare corecțională pentru crima de uneltire contra ordinei sociale, făcând aplicațiunea art. 157 C.P. D.2..
Prin urmare, în dispozitivul sentinței de condamnare este prevăzut și D. nr. 2., act normativ menționat expres în art. 1 alin. 2 lit. b din
Legea nr. 221/2009, dar din dispozitivul sentinței nu reiese faptul că art. 157, la care face trimitere instanța de condamnare este cel din D. nr. 2. sau cel din Codul penal.
În consecință, curtea apreciază că în mod legal a analizat instanța de fond dacă faptele pentru care a fost condamnat antecesorulreclamantei au sau nu caracter politic și pentru a înlătura orice suspiciune, având în vedere contradicțiile reținute în alineatele precedente, a constatat în baza art. 4 din Legea nr. 221/2009 că, condamnarea aplicată numitului R. I. prin sentința penală nr.
1585/1949 pentru crima de uneltire contra ordinei sociale, are caracter politic.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice împotriva sentinței civile numărul 3. din 27 ianuarie 2011 a T.ui B.-N. pronunțată în dosar numărul (...), pe care o menține.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 26 mai 2011.
PREȘEDINTE
JUDECĂTORI
GREFIER
ANA I. A. C.
A. A. C.
C. B.
Red. IA dact. GC
2 ex/(...)
Jud.primă instanță: N. M.
| ← Decizia civilă nr. 1750/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 199/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
